Noi ne-om trage de la Rîm, da’ Roma

...se pare că nu prea mai vrea să ne tragem din ea! ¤ Fiindcă, acum ceva timp cand două paraşute şi doi tîlhari făcură mortăciuni prin Cetatea Eternă, macaronarii strigara: „afară cu românii!”, de parcă infracţionalitatea ar fi fo’ descoperire mioritică.¤ E periculos şi nedrept să generalizezi, dar nu te pui cu opinia publică, atunci cînd mai e şi manipulată.¤ Ce nu-nţeleg, mai ales că am venit nu de mult de la Roma, unde mi-a fost silă de multe imagini deloc elegante şi deloc capitaliste : am văzut în centru, lîngă marea gară Termini, zeci de boschetari, şuţi, prostituate, cerşetori, ţigani, negri, asiatici ; sincer, maximum zece la sută veneau din România. ¤ Am văzut, tot în centrul Romei, saci negri şi mari de gunoi, neridicaţi, zile la rînd. Am văzut automobile care treceau în viteză, pe roşu şi pietoni care traversau pe unde vroiau, oricînd. ¤ Ergo : să nu ni se mai impute viciile lumii, căci sigur viciile nu s-au născut pe aceste teritorii .¤ Pe de altă parte, continui să întreb, cam de 17 ani încoa’ : cum de toţi infractorii trec graniţa uşor, cînd şi unde vor muşchii lor? Adicătelea, nu se cere o garanţie, măcar în cazul tuciuriilor fără buletin şi servici, ori în prostituatelor care au poze în arhiva secţiei de moravuri a poliţiei?¤Că mie-mi luă o bestie de vameşă whiskyul, pe aeroportul Fiumicino, ca nu cumva să arunc în aer avionul( mai ales că io mi-s bruneţel, şi par terorist, pentru proasta aia de la Roma), da’ noi nu luăm nimic din ce cară peste graniţă bronzaţii noştri delincvenţi ; da’ după aia ne plîngem că ne strică lookul naţional! Ptiu! ¤ La fel de nasol mi se pare şi faptul că viitorii candidaţi la tronul României, terminînd cu ţara, se duseră să cucerească şi românii din Spania. Măcar avui bucuria să văd că pe Vanghele nu-l băga nimeni în seamă, p-acolo...¤ Stare tîmpită pluteşte şi pe culoarele televiziunii centrale : în fine, Giurgiu-şi prezentă demisia, dar criza tvului este mult mai serioasă decît cred ageamiii . ¤ Poate veni şef acum şi Berlusconi, şi Lazarov, tot nu se-ndreaptă treburile, deoarece la cît s-a furat şi aruncat cu banii pe fereastră, musai să desfiinţezi, măcar o lună tembeliziunea, ca s-o poţi reinventa, pe alte principii, fără mitangii şi incompetenţi, fără sindicalişti şi şantajişti.¤ Cît priveşte soarta lui Giurgiu, nu-i îngrijorătoare : la anii lui şi la relaţiile sale, se poate întoarce liniştit să facă filme...¤ Că, nu-i aşa, ars longa, foncţia brevis est!...¤ Macabre şi din ce în ce mai multe, apar anunţurile de pe pachetele de ţigări : nimeni nu zice să încurajăm fumatul, dar nici să-l ...descurajăm, formal & nepedagogic, prezentînd cumpărătorului ( care şi-aşa e deprimat de faptul că a dat 5-6 lei pe un pachet!), cranii, măşti de gaze, cadavre, tumori etc.¤ Nicotinomanul nu poate fi dezvăţat cu inscripţii & poze horror ; tot aşa cum alcoolicului geaba-i scrii pe eticheta ţuicii „ nu mai bea bă, animalule, că mori!”, că de-al dracu’ se pune pe tiutiuncăneală!...¤ E ca şi cum îi zici Oanei Zăvoranu să nu mai cînte, ori lui Mircea Badea să nu mai răsfoiască ziare : otita-i face indiferenţi...¤ Bomba săptămînii însă fu, pentru mine, dezvăluirea unui hebdomadar parizian care atestă existenţa FSN cu o lună înainte de...înfiinţarea FSN, în direct, la televiziune. ¤ Ne bucură să aflăm deci că nu întîmplător, lui Ion Iliescu, preşedinte Nesuspendat al României, nu degeaba îi ziceau cunoscuţii Pinocchio...¤ Ca să-nchei vesel, şi ca să ne consolăm că nu numai la noi sunt stupidităţi,aflaţi că-n Anglia, în manualele de istorie, nu se mai pomeneşte de cruciade şi Holocaust, ca să nu fie lezaţi musulmanii şi evreii.¤ Pe acest criteriu, propun ca în manualele noastre de istorie, Ştefan cel Mare să fie eliminat, ca să nu se supere elevii de etnie turcă, care studiază în Constanţa şi Babadag.¤ Să sperăm ca va veni o săptămînă mai bună.Plecăciune, boieri!...

CME: Ţinuta pe stradă

Cînd mergeţi pe stradă – bănuiesc că vi s-o fi întîmplat şi asta, cel puţin de două-trei ori, în viaţă – n-o faceţi la întîmplare, precum zăbăucii & ameţiţii. Nu e bine să alergăm ca disperaţii, gîfîind de la un efort ...fără ţintă, nici să lenevim în mers, precum căscaţii, privind la stucaturile caselor vechi , împiedicîndu-ne de cîini care inaugurează puieţi, şi congestionînd traficul trotuar (aici, luaţi-l ca adjectiv). Evitaţi mersul cu mobilul la ureche, cu paharul la ureche, cu nasul la ureche, cu batista la nas, cu tentaţia la nas, ori cu sandviciul între măsele. Evitaţi mersul gîrbovit ( neplăcut privitului), dar şi semeţia deplasată – inconfortabilă pentru miliardele de inşi complexaţi care consumă oxigenul pe lumea asta, incorect de permisivă. Nu mergeţi nici în patru labe, chiar dacă veniţi de la onomastica unui cumnat ; lăsaţi patrupedului dumneavoastră plăcerea asta...

Vă place cum păşeşte Angelina Jolie? Voi de ce n-o faceţi? A, că nu sunteţi actori?

Păi cîţi actori sunt pe lume, dragii mei, şi cîţi „civili”? Ce, parcă Andreea Marin merge elegant cînd îl fugăreşte pe Bănică Jr. prin pieţe , studiouri, platouri & turnee? Irinel Columbeanu poartă tocuri de 30 cm. cînd păşeşte pe lîngă Monica şi nu e filmat? Sergiu Nicolaescu se ajută de baston şi cînd se crede comisarul ...nu ştiu care? Vedeţi, dracii mei ( drăcoaicele mele), una e mersul nostru natural, strămoşesc, transmis din tată-n mamă, neobservat, şi alta – mersul studiat, lucrativ, lasciv, lubric, militar, populist, ori doar augmentator de look...

Bătrînii aveau o vorbă : „Vorbeşte cum ţi-e vorba, şi poartă-te cum ţi-e poarta!”. Dacă natura, cultura, prescura, dantura, puericultura, ori dădaca, bona, mala, nu v-au ajutat să epataţi prin ţinuta stradală, apelaţi la profesorii... de mers, de care România nu duce lipsă – precum Costin Mărculescu, Cătălin Botezatu, Beatrice Rancea, venerabila Zina Dumitrescu, mai juna Irina Schrotter, exagerat de precocea Cleopatra Stratan , potrivita (ca vîrstă, nu pentru...ptiu!) Laura Andreşan ş.a.

Strămoşii noştri – dar mai ales ai altora – purtau pe cap, de mici, cărţi, vase de lut, capiteluri, frontoane, menghine, căpiţe de fîn, potcapuri de fontă, peruci grele de ciment, viţei supraponderali, elefanţi abia fătaţi, măşti de Brezaie, tocmai pentru a învăţa să păşească elegant, precum Împărătiţa lui Machidon ( strămoşul lui Becali). Să nu dăm din coate – măcar pe stradă - , iar dacă urechile ne sunt cumva clăpăuge, să nu le flendurim prin aerul ozonificat, lovind cu ele trecători nevinovaţi...

Nu faceţi paşi prea mari - dar nici suspect de mici, că doar nu jucaţi în opera Madama Butterfly! Genunchii să-i ţineţi apropiaţi ( chiar dacă, uneori, au convingeri politice opuse!), trunchiul drept (chiar cînd veniţi de la Fisc!), ţigara - purtată cu detaşare, între degetele de la o singură mînă, pălăria să stea pe cap (aparent) într-o rînă, mănuşa să iasă provocator din buzunarul pantalonului, şliţul să fie (totuşi) bine închis, dunga pantalonului să aibă continuitate, butonii de la manşetă să fie oarecum identici, batista de la buzunarul de sus al hainei să arate scrobită (şi , pentru Dumnezeu, nu roşie!), pantofii să aibă şireturile legate separat, cravata să fie decentă ( nu cu balerine care cîntă la saxofon!), figura să vă fie relaxată ( fără a părea oligoid!), cămaşa să fie măsura dumneavoastră, dumneavoastră să fiţi pe măsura aşteptărilor...

Vedeţi? N-aţi citit deageaba sfaturile mele!

Drept care, voi continua. Vînt din pupa & pupila!!...

Salutul – vital pentru domni !

Nu inseamnă însă, că ar fi mortal pentru doamne! Dar, ce vreţi, limba noastră-i atît de plină de echivocuri şi atît de bogată-n consecuţii imprevizibile, încît omul prudent ar trebui să facă, precum Gandi, pauză de vorbit, ca să nu se pună rău cu nimeni...

De aceea, salutul e salvator : el nu are cuvinte ( decît, două-trei, şi alea facultative!) şi este univoc. Unul e pentru şefi (te-nclini la 60 de grade şi vîri bazaconii gen „toată stima!”, „am onoarea!”, „consideraţia noastră infinită!” etc. ; o să observaţi cum termeni precum cei de sus îi foloseşti taman în cazul celor pentru care n-ai nici un pic de stimă, onoare & consideraţie, singurul tău impuls sincer fiind acela de-ai trage un şut în dos, ori de-ai storcoşi mecla cu o scrumieră grea, de oţel). Ar mai fi salutul erotic : de tip vechi (scoţi pălăria, te-nclini uşor, pupi mîna apăsat, oferi o floare de la butonieră, arunci ocheade languroase, şi chiar faci doi-trei paşi de tango ), ori de tip nou ( o pălmuţă peste funduleţ, o ţucare pe gură, un mic preludiu cu şnurul de la decolteu şi-o invitaţie în boschet). Îmi vine să rîd cînd mi-amintesc de vechiul dicton „ femeia nu trebuie atinsă nici c-o floare” ; n-am văzut mascul care să pocnească muierea cu flori, obiceiul ieşind mai ieftin şi eficient prin folosirea altor obiecte : pantof, bîtă de oină, kalaşnikov, ucalele, drujbă etc.).

Mai greu e cu copiii, ei ne-nţelegînd componenta de convenţie a salutului ; sinceritatea lor dezarmantă, de tip „io nu pup mîna la zbîrcitura aia de babă!”, poate creea momente penibile în societate, mai ales dacă baba este, întîmplător, mătuşa de la care aştepţi o citare-n testament. Dar cine te pune să ieşi cu copiii în lume?! De multe ori, nu-i bine să ieşi nici cu nevasta...

Se zice că orice om, oricît de mediocru ar fi, merită un salut din partea noastră ; asta, dacă avem cei 7 ani de-acasă, fireşte.Portarului de le fabrică îi poţi adresa un familiar „sal’tare, nea Grigore, mai dormi în post?!” ; femeii de serviciu îi poţi şopti, jovial, „mamaie, văd că dai cu mopu’, da’ l-ai uitat la etajul inferior!” ; secretarei directorului adresează-i un galant „cu-o asemenea secretară nici nu mai e nevoie de director!” ; soacrei, cînd vine-n vizită, şopteşte-i ţinîndu-te de cap şi exersînd grimase horror „ce păcat că ai nimerit la noi tocmai cînd am migrenă, diaree, HIV, vărsat de vînt, pojar, tuse convulsivă, lepră şi malarie!”.

Aţi văzut, la ţară, oamenii simpli şi curaţi la suflet, încă au obiceiul să salute pe toată lumea, indiferent dacă ştiu cine-s respectivii. E o dovadă de respect, poate chiar de mulţumire că te afli, cîteva minute, sub acelaşi cer cu el. La oraş, obiceiurile-s pervertite, draci lectori : azi cine mai ţine cont de întîietate, repartiţii pe vîrstă, sex, rang?! Lumea-i ticăloşită şi ritualurile s-au degradat. Fel de fel de ipochimeni nu răspund la salut ; fel de fel de mitocani ebrietaţi, bat pe umăr o lady (cum ar fi Regina Angliei, ori Christine Valmy) şi-i adresează, jucăuş/grobian, formule deşucheate, tip „ mai trăieşti, coană mare?”, ori „te mai dai în bărci, paceauro?!”. Aceştia trebuie sancţionaţi, stimaţi concetăţeni, prin izolare vicleană, în regiuni vag-populate, precum : stîna din deal, vîrful Omu, muzeul „N. Gane”, pădurile virgine, biblioteca universitară, Siberia ş.a.m.d.

Cît te costă să saluţi civilizat? O nimica toată! Şi-atunci? Vedeţi, a dispărut normalitatea, domnia, boieria, buna-creştere...naşterica & sîngeoaica mamii ei de viaţă!

CME: Cum se pupă mîna & obrazul ?

Zicea şi-un erou al lui Caragiale : „Nu-mi mai pupa mîna, că se-nchide urna!” Dar n-are treabă aci politica, zău! Mai ales că politicienii sărută o parte nereproductibilă a corpului nostru...
Ce să zicem? E un subiect delicat, dracele (sic!) moşului şi ale moaşei!
În primul rînd, nu se pupă mîna în aer liber. Doi : nu se sărută mîna oricui, oricînd, oricum, oriunde. Trei : nu se ridică mîna doamnei, la înălţimea buzelor mitocanului. Patru : nu ţuci epiderma dînsei cu pălăria (bascul, cagula, casca de scafandru, masca de sudor, şapca de comunist, casca de petrolist, masca de Arlechino, masca de Hrebenciuc ) pe tărtăcuţă. Cinci : dacă vezi că paceaura-şi trage lăboanţa, speriată, salvează-te – prefăcîndu-te că de fapt căutai ceva pe jos...Şase : dacă codobatura, excitată, îţi zice după, Merci!, nu e nevoie să-i spui, languros, N-ai pentru ce ! În fine, n-ar fi ciudat să pupi mîna unei libelule, taman cînd eşti pe plajă, la nudişti?...Aşteaptă să se-mbrace ; sau pupă direct ceea ce vezi mai întîi cu ochii tăi indecenţi, deveniţi basedovieni...
N-o să procedăm nici ca Garabet Ibrăileanu, dezinfectînd meticulos mînuşiţele damicelei cu spirt ( chiar dacă precauţia nu-i deplasată). În fond, nimeni nu ne obligă să atingem epiderma, cu buzele ; ne putem preface ( ce, ar fi prima prefăcătorie din ipocrita noastră existenţă?).
După aia : nu vă mai pupaţi pe stradă cu necunoscuţii, că nu sunteţi Florin Piersic , ori Ion Iliescu ! Pupătura nesancţionabilă în public, e permisă doar în şase situaţii : 1) la gara (aeroport, port, autogară, poarta unităţii militare, bacalaureat, admitere la şcoala de pompieri) ; 2) la cimitir (criptă, cavou, morgă, Institutul Medico-legal, emisiunea PRO TV de la ora 17) ; 3) la Gala UNITER ; 4) la Starea Civilă ( cununie, botez, naştere aberantă, divorţ cu dar) ; 5) în parc, pe-nserat, cînd paza contractuală nu mai vede bine (sau vede exagerat de bine); 6) cînd Steaua sau Dinamo cîştigă campionate, calificări UEFA, calificări intergalactice, calificări...incalificabile etc.
O carte din 1942, o carte serioasă, evident ( fiindcă în 1942 orice volum tipărit era demn de stimă, nu ca azi!) face o binevenită clasificare : ţucatul poate fi de 4 feluri ( cu sunet, fără sunet, pe cale umedă şi pe cale uscată). Personal, am trăit experienţa acestor patru jocuri erotice, dar nu pot mărturisi acum, care din ele a fost inubliabil.
Se pare că nici primul cuplu din istorie ( Adam & Eva) nu erau decişi în privinţa superiorităţii. Important e să săruţi SINCER. Sinceritatea salvează întotdeauna contextul...
Din păcate, ultimele decenii au deplasat gentilul & romanticul obicei, spre lubrice năzdrăvănii : pupatul piciorului, pupatul sînului, pupatul şoldului...Evident, nimeni nu poate contesta extrapolarea, dar o naţie viguroasă nu se întreţine cu şolticării sexuale, bre! Unde-s frumoasele vremuri cînd umectai mîna scofîlcită a maicii Tereza? Unde-s edenicele timpuri în care părinţii te somau să atingi cu buzele epiderma pergamentoasă a străbunicii agonice? (ne gîndindu-se că vei voma imediat).
Eheu, fugaces!...Mi-e dor de pupături sincere şi lipsite de obligaţii.
Mi-e poftă de ţucaturi intelectuale & livreşti.
Mi-e dor de consubstanţialismul erosului european, în care să nu mi se ceară paşaport erotic, indiferent dacă ochii-mi vigili urmăresc o gleznă franţuzească, ori un şold britanic. Pupatul e başca!...

Oamenii de televiziune, ţiganii, intimitatea & seceta

   Domne’, io nu mai înţeleg ni’ca : în mai puţin de-o lună, se duseră Vanda Conduracehe , Jeana Gheorghiu şi Ralu Filip. Nu-i ciudat? ¤ Cel mai tînăr dintre ei, Ralu Filip (47) ; hm! ¤ Despre ultimul, ce s-ar putea spune? Că a fost un om corect? Că a suportat mitocănii peste mitocănii din partea celor sancţionaţi? Că a murit nu doar de la fumat & obezitate, ci (mai ales) de inimă rea? ¤ A avut o sarcină ingrată : aceea de-a pedepsi. De-a da amenzi. ¤ Şi, evident, de-a fi înjurat, zilnic. De către cei sancţionaţi ¤ Nu e simplu să te bagi într-o asemenea funcţie! O fi salariul mare, o suna postul bine, dar…Te duci devreme.¤ Io prefer post mic, salariu mic, dar speranţe de viaţă. ¤ Nu vreau stres, nu vreau măciuceli cu d-alde Sârbu, Voiculescu & Diaconescu, nu vreau miştocărie de la Cîrcotaşi…¤ Vreau să stau să meditez, să rîd copios, să beau un ceai, să-mi pup nevasta, să trag un trabuc, să mă plimb cu copiii, să sorb un whisky cu gheaţă, să lucrez relaxat cu studenţii & actorii, să mănînc icre de Manciuria sau brînză Roquefort la mine acasă, fără obligaţii & barteruri, fără ameninţări sau şantaje, fără salarii cu patru zerouri, dar şi fără anxietăţi care duc la infarct.¤ Dar cîţi au ghinionul de-a nu li se propune bani & titluri, aşa, ca mine? Dezavantajul călăreţului, bre! ¤ Alt subiect hot : segregaţia lui Băse. De fapt, ce-a făcut? A zis de-o reporteră că e ţigancă şi mai nu ştiu cum. ¤ Dar UNDE? La el în maşină! În intimitate! ¤ Ce-ar fi să apară în presă, ori în tribunal, toate insultele pe care le rostim în intimitate? ¤ Unde-am ajunge dacă orice vorbă spusă la necaz, pe stradă, la crîşmă, ori în parc, ar fi notată şi sancţionată? Păi pămîntul (mioritic) ar fi plin de deţinuţi! ¤ Fiindcă fiecare din noi are o fobie : deci, de ce doar pe Băsescu să-l pedepsim? ¤ Şi ce-i ăla embargo? Cum adică, mass-media ignoră evenimentul important al săptămînii, fiindcă o reporteră a fost jignită dintr-o maşină mică, între patru ochi? Hm! ¤ Dar cînd Vadim, de 17 ani, terfeleşte neobosit ungurii, ţiganii şi evreii, cine l-a sancţionat? ¤ Unde-a fost embargo-ul cînd Ilici i-a zis lui Mazăre mă animalule? Unde, cînd acelaşi l-a făcut pe Geoană prostănac? ¤ Ce-a păţit Orban cînd s-a exprimat despre trei politiciene c-ar fi (pardon de expresie) cam …curve? Ce-au păţit foştii tovarăşi ai lui Vadim (Merce & Neacşu) cînd au sugerat că Olguţa Vasilescu stă cam des …sub biroul tribunului? ¤ Vedeţi, nu merge pentru toţi mumă şi (doar) pentru Traian ciumă! ¤ Dar fiindcă a cîştigat la referendum, se puseră justiţiarii de doi bani pe capul lui. Mă rog…¤ Altă anomalie : criminala/studentă Alina Horeanu, e-n libertate în continuare. Cică ar fi vorba de un viciu de procedură. Scîrţ! ¤ Păi băi, debusolaţilor, cum e posibil să lăsăm criminalii-n libertate, doar fiindcă avocatul nu semnase nu ştiu ce acte? ¤ Adicătelea, unu’ care pocneşte-un caraliu ia imediat loc după gratii, iar una care omoară cu sînge rece, în gaşcă, stă p-afară, pînă cînd avocatul vine din concediu , ori de la pedicurist! ¤ Hai că ne-am dat dracu’!¤ Dincolo de speţă, vreau să vă mai spun una, chiar tristă : întîmplător eram într-o zi în faţa Tribunalului, avînd treabă la Teatrul Luceafărul. Aşteptam casiera, care nu mai venea. La un moment dat, din tribunal iese o tînără care mergea repede, cu ochii-n pămînt : aflu că era criminala! ¤ Ce m-a şocat? Opt reporteri tv îi îndesau în faţă microfoane, plus alţi opt gazetari alergau după ea cu reportofoane. Criminala tăcea şi aproape fugea de ei, lîngă avocat. ¤ Un actor care fuma lîngă mine, zice cu năduf : „ La noi la teatru n-ar veni, da’ după criminali, iote-i cum fug!” ¤ Soluţia e simplă : toţi actorii, pe rînd, să ucidă. După aia, să vezi publicitate!...¤ Veşti bune : Iaşiul a scăpat de retrogadare. Uraaaa!!! ¤ Altă veste bună : ca să nu vă plictisiţi de băiţele care se fac seral, mezinei Columbeanu, în curînd vin băile pe care le fac, nocturn, Bahmuţeanu şi Prigoană.¤ Eu în locul lui Bahmu nu m-aş duşa cu o asemenea caricatură, dar pesemne că atunci cînd ai bani, nu mai contează moaca. ¤ Şi ultima veste bună : avuţia netă a concetăţenilor noştri, în 2006, fu de 520 euro. Păi nu-i chiar rău! ¤ Numa’ nu cumva media să fi fost făcută astfel : eu 930, tu 110…¤ Împărţit la doi =520. ¤ Mă rog…Viaţa, oricum, merge înainte.

Codul manelelor elegante: Sa-mbatranim tinereste!

Femeile, ba chiar şi non-femeile (adică, bărbaţii) trecute (trecuţi) de 65 de ani, cunosc cît de trist este să nu ştii să-mbătrîneşti. În fond, mult mai trist ar fi să n-apuci bătrîneţea, nu?! Şi, ca să fim sinceri, ce, Jean Gabin era interesant la tinereţe? Cînd i-a albit părul a devenit colosul Gabin...La fel, Spencer Tracy , Petre Roman sau Irinel Columbeanu.
Ştiu o creatoare de modă care l-a 70 de ani a spart toate oglinzile pe care le avea prin casă : motivaţia ei era destul de şubredă („decît să văd cum arăt, mai bine lipsă!”). De aceea, lumea se miră cînd o zăreşte pe stradă cu fulgi de la pernă în păr sau rujată şi pe o parte din obraz. Sfatul meu, veteranele taichii, este ca tocmai după 65 de cotolani să vă binoclaţi în oglindă, fiindcă la tinereţe toate păreţi codobaturi îndemînoase, deci nu e nevoie să vă aşezaţi la fix rimelul & Chanelul...
Dar, ca să fim obiectivi, trebuie să amintim că , din acest punct de vedere, femeile urîte sunt avantajate : pe Bardot toţi o privesc azi, cu milă (sic transit gloria muncii în budoar!), dar pe Elena Ceauşescu , spre exemplu, nimeni n-o compătimea c-a îmbătrînit; măcar după 1965 începuse să aibă haine de blană şi pantofi de 5.000 de dolari...Sau sunt femei care s-au născut senile – vezi cazul Luciei Sturdza Bulandra poreclită, încă de la frageda vîrstă de 26 de ani, Baba!. Au existat şi bărbaţi născuţi ...cu perucă – Gică Petrescu ( căruia nimeni nu i-a spus vreodată că a îmbătrînit, fiindcă nu era deloc cazul).
Şi-n fond, de ce să ne urît bătrîneţea, bre?! Nu-i tot a noastră? Ce, doar tinereţea & maturitatea ne-au aparţinut? Şi cîte iubiri eşuate, dracele mele, cîţi golani care v-au maculat aşternutul & speranţele, cîţi detractori de iluzii şi deviaţi sexual ( cu care sigur aţi avut ghinionul să vă întîlniţi, măcar de 60 -70 de ori, în viaţă), v-au oferit satisfacţiile pe care vi le dăruiesc, acum, nepoţeii?! Nimic nu se poate compara cu cuvintele stîlcite rostite de îngeraşii cu care ieşiţi, zilnic, prin parc :” Buni, vleau pipilică!” şi care vă somează, candid, să mîncaţi nisip cu lopăţica ?
Mai există emisiuni tv care vă sunt dedicate de veterane ale scenei & podiumului (Stela Popescu, Rodica Bitănescu, Zina Dumitrescu, Florin Piersic). Mai aveţi şi reducere pe mijloacele de transport. Uneori, vi se oferă locul, în troleu. Alteori, treceţi în faţă la casa de la Billa. Duminica, la cimitir, cînd depuneţi flori la mormîntul răposatului, mai flirtaţi cu vreun moşneguţ predispus la erotisme reumatice.
Şi să-i evitaţi pe mitocanii care vi se adresează, indiferent unde v-aţi afla, cu apelative jegoase precum „mamaie!”, „coană mare!”, „fă, băbăciune!” , „distinsă doamnă, cimitirul e-n direcţia opusă!” etc. Ce ştiu ei ?! Să vă fii văzut cu 50 de ani în urmă, ar fi lins trotuarul, în urma paşilor dumneavoastră semeţi!...
Şi încă ceva : nu mai întrebaţi, mereu, ramoliţii galanţi care vă fac complimente, „cîţi ani îmi daţi?” ; astfel, evitaţi mîrlănii involuntare gen „Nu păreţi s-aveţi peste 80!”. Şi nici nu vă adresaţi unei colege de promoţie cu texte ipocrite tip „Vai, tu, da’ ce ten întins ai! Dă-mi şi mie reţeta!”. S-ar putea să vă îndemne la chestii necuviincioase ; sau, mai precis, în acest moment inadecvate...
Să îmbătrînim frumos, dragelor! Să întinerim interior şi să ne păstrăm stilul de viaţă de pe vremea în care ni se făcea curte, sincer. Ce exemplu mai mobilizator pot să vă ofer, decît pe cel al Mahabarathei Kapoor Bramhmaputra din India care, la 128 de ani şi 3 zile , a declarat că au ţinut-o-n viaţă ţigările, costiţele afumate, ardeiul iute, jumările de porc şi vinul roşu. Nu vă îndemn la fumat , mîncat şi băut ; deşi, în fond, ce-aţi mai avea de pierdut?!...

Ura ! ...(La cîrnaţi)...şi la gară

    Aşa cum prevedeau toţi oamenii lucizi, Popeye a revenit la Cotroceni. Şi-ncă cu 1.000.000 de voturi în plus faţă de 2004 ! ¤ Am anunţat şi eu, acum o săptămînă, că asta se va-ntîmpla. ¤ Ştia tot satul, ce nu ştia bărbatul : că Băse nu va fi suspendat în continuare. Io ţin cu el, deci mă bucur. ¤ Ce nu mă bucură însă e faptul că suspendarea marinelului a costat enorm : bani pentru organizarea referendumului, imagine defavorizată a României în lume, tensiune şi imprecaţii între partide ; ergo, cine va plăti toate astea? ¤ Şi chiar n-or să cadă capetele celor ce au construit suspendarea? Măcar două-trei, ca exemplu! ¤ După anunţarea rezultatului, au vorbit la tribune (& la tv) şi Traian, şi Geoană şi Călin. Fie vorba între noi, Băse a vorbit cam mult : după o victorie ca lumea, nu mai încap vorbe. ¤ Da’ mi-a plăcut că Geoană (secondat la tribună de-un nea Nelu cvasi/ceanurat) a zis că victoria lui Traian s-a datorat ... absenteismului. Scîrţ! ¤ Păi dacă nici uteciştii şi comuniştii de ieri (plus foştii securişti, reprezentanţi de dl. Voiculescu) nu mai sunt în stare să facă mobilizare...Mda : ceva scîrţîie în politica de tip vechi.¤ Da’ cine ne obligă să ţinem în parlament politicieni de tip vechi? E momentul să facem puţină curăţenie, nu?! ¤ De ce nu mai mirăp e nimeni faptul că sîmbătă, rate maximă a absenteismului (80%) a fost depistată în Harghita & Covasna? ¤ Dacă era Marko Bela în locul lui Băse, să te fi ţinut ...prezentaism! ¤ Şi dacă nu 322 de deputaţi & senatori, măcar fo’ 20% din ei să se ducă la muncă ; că nici la-ntins mîna nu-s buni...¤ Brava concetăţenilor din Roma : au stat la o coadă de 2 kilometri, ca să voteze. Bravatuturor celor care-au înţeles că viitorul nu se face cu activiştii trecutului. ¤ N-o fi Băsescu conducătorul ideal, dar altul mai bun încă nu e ( reamintesc, Carol I e mort !). ¤ Lucruri mai puţin plăcute s-a întîmplat în ţară, în aceeaşi perioadă : spre exemplu, a plecat dintre noi Jeana Gheorghiu, un mare om de televiziune. Păcat!...¤Apoi, în Iaşi ne-am trezit, serile trecute, cu apă cu gust de clor la robinete, de ni s-a-ntors stomacul pe dos ; se zice că a căzut o mortăciune în bazinul din care e alimentat oraşul.¤ Acu’, clorul nu-i gustos, fie vorba-ntre noi, da’ nici să refacem ciuma lui Defoe & Camus, nu e cazul, doar fiindcă nişte iresponsabili care iau zeci de milioane pe lună, n-au grijă la protecţia apei potabile a unuia din marile oraşe ale ţării. ¤ Sper că şi în cazul ăsta, cineva va achita nota de plată...¤ Da’ fiindcă tot vorbim de aberaţii : cine va fi tras la răspundere fiindcă în raliul FIA GT3, pe pistă a apărut la un moment dat...un cîine? Ptiu! ¤ De accidente nu ne mirăm : se mai întîmplă, pe orice pistă a lumii.¤ Cîinii însă, în competiţie internaţuională de maxim interes, numai în România pot apărea!...¤ Da’ să trecem şi la chestii relaxante : pedofilii & rromii suferă o nouă înfrîngere – s-a stabilit că nu te poţi căsători decît după 18 ani.¤ Mie mi se pare normal, da’ creolele care alăptează pruncii la 12 ani, şi puradeii care sunt taţi la 14 ani, ce-or să se facă? Grea sarcină – să fii părinte din flori, pe bază de conformism al Stării Civile!...¤ Adio bunici balaoacheşe la 24 de cotoani şi străbunici bronzaţi de 36 de ani...S-a dus originalitatea gitano/mioritică! Of! ¤ La Sfîntu Gheorghe avu loc un festival mondial al...cîrnaţilor : cică se prezentară 400 de cîrnăţari la concurs. ¤ Păcat că n-am fost acolo! ¤ Ce ne mai mirăm că ăia din Sf. Gheorghe nu s-au dus la referendum?! În secţiile de vot nu se dădeau cîrnaţi! ¤ Altă veste bună : salariul mediu va fi de 500 euro.¤ Vestea rea e că abia în 2010. Da’ ce-s trei ani , teteo?!? ¤ Dacă-i apuci, va fi O.K.! ¤ Deocamdată, bancherii o duc bine în numele celorlalte bresle.¤ Farmaciştii se zice c-o duc şi ei spre bine, dar nu s-au descoperit date statistice – nu se ştie de ce. ¤ Măcar să ne consolăm cu faptul că SUA vor conferi drept de muncă legal şi dreptul de-a-şi aduce familiile în America celor care-au ajuns acolo, pînă-n 2007 ( legal sau ilegal!); e ceva! ¤ Vă doresc şi vouă, draci cititori, tot ce-mi doresc şi mie : siguranţă politică, bani, dragoste, idealuri nobile şi...cîrnaţi.