TEST de (non)inteligenţă & (in)cultură : Sunteţi maniaco-depresiv ?

dedicat personajului Ananie Gagniuc, veşnic tînăr & ferice…

Viaţa e - în continuare - grea. Ce facem să supravieţuim? Mai avem puterea de-a rîde bezmetic , sănătos, viril & vigil, de tot ceea ce vedem în jur? ( începînd cu noi înşine?). Ştim să depăşim momentele grele cotidiene – diurne & nocturne? Reacţionăm frumos cînd ni se sechestrează casa sau beciul, cînd soţia ne părăseşte, cînd copiii fumează LSD, pisica fată 30 de pui, şeful ne dă afară din serviciu, Nicoleta Luciu se mărită, soacra divorţează şi se mută la noi etc.?
Iată, draci cititori, ce întrebare spinoasă vă adresăm azi. De-aia ne bucură (glacial) ,dar sincer, răspunsurile dvs., pline şi ele de o sinceritate extremă, care – pe alocuri - chiar compensează aparenta lipsă de delicateţe…
Publicăm în continuare opiniile dvs., abţinîndu-ne să le mai comentăm, de data aceasta, din motive nu greu de înţeles… :

a) eu mis robust, bă, fraiere, nu mă dau bătut cu una, cu două! Păi nu mor caii cînd vor cîinii, nu?! Hă-hăăăă!!! (închei, că mă fugăresc doi brancardieri cu diazepam în borsete);
b) sunt deosebit de sensibil şi nu cred că voi putea rezista sălbatecei concurenţe care dezumanizează poporul român, transformîndu-l într-o haită de corbi, vorba latinului E.A.Poe! („homo, homini corvus!”); în 2007, am intrat în UE (pardon de expresie & rimă!), şi cred că o să mă sinucid în WC-ul autogării din Făurei! ;
c) pînă la 40 de ani am fost o fire robustă; după 40 am devenit labil psihic; acum , la 50 de coţi, sunt paranoic; înseamnă ca la 60 voi fi, în fine, schizoid! Ce bine, că schizofrenicii trăiesc mult, tată!...iuuuu-huuu!!!;
d) leul greu m-a dat peste cap! dar poate-mi revin, cînd se va introduce euro-ul uşor! ;
e) eu, ca prostituată, musai să fiu mereu veselă , bine-dispusă, cunoscătoare de manele, cu sînge rece şi gureşă, aşa că nu pot afişa depresia, această stare neplăcută descalificîndu-mă; cît priveşte ceea ce e în sufletul meu, aceasta stă, vorba scriitorului, sub pecetea tainei…(of, mamă care m-ai iscat! decît, mamă, mă făceai, mai bine-un pom răsădeai, mă tată, mă! );
f) eu am o permanentă durere de măsele, iar la noi în Brăila există un singur stomatolog bun, dar, culmea!, de la o vreme se ţine de integrame! Ptiu! Oricum, revista Integrame cu umor mă amuză, în scurtele pauze în care mă lasă durerea de dinţi…;
g) eu, ca pensionar cu două milioane juma’ pe lună, ce fel de stare să am?! Noroc că sunt chibzuit şi mănînc zilnic, pîine cu margarină, ca să-mi pot plăti întreţinerea! Mai scot un ban scriind la prestigiosul bisăptămînal Noul Val de Banat sau făcînd figuraţie în filmele cu indieni – că am moacă – care se toarnă la Buftea, în ultimii ani…Am şi-un autograf de la Romică Ţociu, sîc! (că şi el are moacă).
h) eu sunt Dinu Patriciu, bă, am intrat în topul miliardarilor în euro, pe locul 270 în lume,cum mama Dracului să fiu depresiv!?...

Codul manelelor elegante: Cum se face o conversatie

Este ştiut că-n orice adunare – fie că este vorba de o simplă masă duminicală , a familiei; fie că e vorba de-o aniversare, cununie, botez, parastas, divorţ, partaj, majorat, minorat, anchetă penală, întrevedere cu peţitori, punere de repartitoare la calorifere, tras ţuică la cazan, sosirea mătuşii din Italia, redactare testament, masaj tailandez, pensionare abuzivă etc. – partea cea mai plăcută, antidotul deja-vu-ului, rămîne conversaţia. Dialogul colocvial. Întreţinerea ramificată a unei bune atmosfere ( da, da, chiar şi la pomană, cînd se-ncepe cu smiorcăieli sobre şi se încheie cu chirăieli etilice & geamparale).
În genere, aceste adunări au parte de flecari care vorbesc într-una, fără să comunice ceva anume ; de oameni echilibraţi, care vorbesc la obiect („mai sunt chiftele?”, „cine toarnă berea în scrumieră?”, ori „v-a căzut soţul pe spate, cu scaun cu tot”) ; şi de pudibonzi care roşesc excesiv numai cînd se simt priviţi, şi reuşesc cu greu să scoată în patru ore, cîte-o interjecţie criptică, gen „ jprdsetinwax!”...
Am participat în viaţă la cîteva mii de mese festive : cei mai periculoşi convivi mi s-au părut bolnavii profesionişti (care-n fix şase ore îţi povesteau cum a decurs cea de-a şaptea operaţie la maţul gros), veteranii de război (care de fiecare dată aveau în repertoriu o singură piesă – ruşinoasa pace de la Buftea) şi spunătorii de bancuri (ăia care vin cu 4 dosare, sortate pe teme, şi te-ntreabă cu care să-nceapă). Ăştia din urmă au o singură calitate : cînd zic d’alea cu soacre, o parte din acriturile septagenare se ridică înţepate de la masă şi fug în grădină, sub nuc, unde rămîn cîteva săptămîni, pînă vin ăia de la descarcerări să le extragă din şezlong .
E bine şi să facem invitaţiile la masă pe căprării – adică să nu avem în faţa tacîmurilor, spre exemplu, o baby-sitter, doi paraşutişti, un autopsier, un veterinar, o funcţionară de la fisc , un vidanjor pensionat şi un lutier : greu vor găsi un subiect comun. Nici nu e indicat să chemi la masă inşi temperamentali, precum Gigi Becali sau fotbalistul Ganea, Elena Cîrstea, Vadim Tudor, un păgubit SAFI, Adi de Vito sau şeful galeriei de la Dinamo, deoarece întrunirea se va transforma în păruială balcanică, rapid.
Important, deci, e să nu abordezi subiecte incendiare, ori jenante : banii puţini, virginitatea bunicii gazdei, toxicitatea iaurtului Danone, brevetul de comandant de vas al Preşedintelui, faptul că unui comesean îi place mai mult verişoara gazdei, decît propria nevastă, incontinenţa urinară a domnului distins şi cărunt care ar trebui să stea în capul mesei (şi care stă mai mult în baie). Iarăşi nu e frumos să agasezi oamenii, pe motiv că ai vrea să-ţi dea o consultaţie : pe doctor, nu-l mai teroriza cu guta ta cea veche, fiindcă şi el are una nouă şi e morocănos & dedat ţuicii, pe chestia asta ; pe bancher nu-l mai întreba cîtă dobîndă primeşti, mai ales că tu-i plăteşti dobînda lui ; pe funcţionarul de la Fisc lasă-l să-nghită sarmaua, nu-i mai cere formulare pentru declararea venitului ilicit ş.a.m.d.
E drept, nici nu poţi vorbi ore-ntregi despre vreme sau despre reţeta perişoarelor fără carne şi verdeaţă. Ştiu şi persoane care, în dimineaţa în care merg în vizită, răsfoiesc reviste de scandal şi la masă încep să arunce, documentate, cu ştiri despre viaţa vedetelor tv (cîte kile are în realitate Mihaela Tatu, la al cîtelea divorţ e Bahmu, cîte cămile deţine Dan Chişu în Tibet, cu cine va avea un copil Mircea Radu, cîte clase are Vahghelie, dacă strungăreaţa Laurei Andreşan e din naştere etc.).
Dacă taci, nu o să pari nimănui inteligent ; dar s-ar putea să găseşti vreo yoghină ameţită care să te creadă în postul vorbei, şi să-i pari enigmatic, pe motiv că şi marele Gandi tăcea, zile-n şir....(va urma).

File dintr-un jurnal teatral

Găsesc în Jean Prevost o subestimare a publicului (nu neapărat de teatru). Exigentul frînc susţine că orice succes imediat al unei opere de artă este rodul unei neînţelegeri. „Opera de artă e admirată din raţiuni străine frumuseţii sale!”.
Să admitem : ce ne facem însă cu capodoperele care nu-s apreciate de contemporani? Situaţia lor e dramatică, nu a celor care au succes...
¤
Aflu că un tînăr regizor a montat, ca examen de clasă (la care însă a fost invitat şi public!) Aşteptîndu-l pe Godot de Beckett. Pînă aici nimic anormal.
Dar din textul celebru, junele a eliminat 3 personaje. Au rămas deci, două. Riscant. Hai să zic, din Apus de soare poţi scoate un sfert din eroi, că nu deranjează ; dar din Beckett, zgîrcit mereu cu distribuţiile textelor sale, e aproape imposibil!
Ce-aţi zice, spre exemplu, de un spectacol Conu Leonida faţă cu reacţiunea din care s-ar scoate eroinele (Efimiţa şi Safta)?...
¤
Cît am stat în Praga, anul acesta, între 28 mai şi 4 iunie, am văzut peste 30 de spectacole cu păpuşi sau marionete. Nici unul nu era jucat la paravan !
Cei care fac numai acest gen de teatru, ar trebui să se-ntrebe de ce.
¤
Am fost întotdeauna reticent faţă de reprezentaţiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană în care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate – spectatorii din primele rînduri ţipînd, oripilaţi şi mînjiţi cu sîngele bietei aripate ; am mai fost la un spectacol bucureştean, prin anii 90, în care actorii erau puşi să te agreseze îmbrîncindu-te şi înjurîndu-te, de cum intrai în foyer ; te scoteau tot în brînciuri, de parcă erai Cetăţeanul turmentat, în actul trei al Scrisorii pierdute...Am mai văzut, chiar la Iaşi, o montare în care nu era indicat să stai prea aproape de scenă, din motiv de cal viu : animalul avea un anume tip de...alergie la lumina reflectoarelor, urît mirositoare. Nu de mult, tot la Cluj, o actriţă apetisantă a venit la mine şi m-a îmbiat să-i ating sînul gol : cînd am încercat să răspund invitaţiei, s-a prefăcut că-i ofensată şi mi-a făcut cu degetul, de parcă eu aş fi propus atingerea...
În fine, citesc recent că-n Capitală , la un teatru deschis la parterul unui bloc oarecare, se aruncă pe scenă (şi mai scapă şi spre public), într-una, cu muştar, ketchup, pufuleţi, pepeni, chipsuri, suc etc. Cronicarul recomandă, în finalul articolului „luaţi-vă locuri cît mai în spate!”. Mă rog...
Ideea nu-i nouă şi nici nu cred că poţi fi atent la mesajul unei reprezentaţii, cînd trebuie să te fereşti de jetul tubului de muştar care e îndreptat spre tine ; ori de pumnul vreunui interpret supărat pe burghezii care vin la teatru să se simtă bine. Am semnat şi eu, în vreme, vreo 15 spectacole interactive : dar erau destinate copiilor. Şi aceştia chirăiau fericiţi în sală.
Să-l pui pe Hamlet însă, să te stropească cu ketchup de pe scenă, iar Ofelia să ţi se aşeze în braţe, în sală, mi se pargesturi care nu te pot ajuta să cunoşti mai bine lumea marelui Will. Dimpotrivă...
¤
Şi-nchei la fel de „nostim” : într-un ziar central suntem invitaţi să vedem Hangiţa lui Goldoni, cu Constantin Cotimanis „în rolul principal”.
Pesemne interpretul face vreun travesti ...

Iubiţi banii ?

Cu toţii asistăm la scumpirea avalanşantă a vieţii. Banii nu ne-ajung nici pentru necesităţile strămoşeşti, d’apăi să ne mai permitem mici şi nevinovate plăceri treimiiste( o discotecă, o videoloterie, o intrare-n librărie, un descins în sala Operei, o masă la pizzerie…).
Da-n visele noastre…o-ho,ho!, toţi ne dorim să fim Sile Cămătaru, Mischie, Patriciu, Vanghele, Ţiriac, Sorin Ovidiu Vîntu, Adi de Vito şi alţi bărbaţi falnici ai neamului, care-au demonstrate cît de posibil e imposibilul. Aşa că am adresat întrebarea din titlul testului unui grup de 1. 001 subiecţi : ne-au înjurat copios 994 şi ne-au răspuns 7. Din lipsă de spaţiu, publicăm doar ultimele răspunsuri – care, de altfel, sunt şi ceva mai nuanţate…
a) sigur că-mi plac, mai ales că eu sunt arghirofil, deci n-am scăpare-n altă mişelie!;
b) nu, mie-mi plac fufele! Da’ tare mai îmi plac, oh! Păi cum fac rost de 10 lei, în loc să-I depun la CEC, fuga la Nela de pe centură, cea care după ce mă serveşte, mă anunţă cu un text mai vechi al lui Băsescu :” Acum aici sunt banii dumneavoastră!”- hă,hă, dar’ar dracu’n curu’ ei ăl de tablă ;
c) domle’, un tip învechit susţinea că iubirea trece prin stomac; aiurea! Iubirea trece pe la casierie! A, că după aia, faci ce vrei cu mangoţii, asta-i altă problemă ;
d) nu iubesc banii, dă-I în sărăcie, da’ societatea e atît de ticăloşită, tată, încît nu te ia în vizor, fără parai! Geaba valoare umană, inteligenţă sclipitoare, virilitate, cas titate, talent gospodăresc, vrednicie, hedonism, smerenie! Ni’ca! Lozu’, tată! Ai lo vele, ai stimă! Of!...;
e) eu nu sunt Hagi Tudose( pardon de expresie!), dar îmi place să am un sfanţ pus de o parte, pentru zile negre (deşi, de cînd mă ştiu, zile albe n-am apucat!). Aşa că mă nînc economic (pîine cu sare), beau ieftin (apă de la ţuţuroi), mă-mbrac rar şi nu mai de la cimitir & second-hand (5 lei paltonul), mă spăl cu săpun de casă sau leşie, cînd se-ntunecă, mă culc, să fac economie la curent, televizor urmăresc numai duminica, la un vecin hemiplegic, deci, din pensie (amărîtă , precum turtureaua lui Văcărescu!) reuşesc să pun la CEC, lunar, peste 150 lei. Asta o fi însemnînd că-mi plac banii?...;
f) dacă a fi falsificator de bancnote înseamnă a le iubi, atunci răspunsul e pozitiv;
g) banu-i ochiul dracului, maică, iar io mi-s fomeie cu frica lui Dumnezeu, drăguţu’! Şi apoi, ce să fac cu ei, că trăiesc într-un sat în care am rămas numai doi locuitori octogenari , deci nu-s tentaţii, n-ai pentru cine să te îmbraci sau dezbraci, şi din pen sie îmi iau de la oraş mizilicuri de supravieţuire : ceva oloi de măsline şi salam de Sibiu, niscai caviar şi Roquefort, somon fume, o sticluţă-două de Ballantine’s, nişte fistic, cîteva lădiţe de şampanie plus multă pită d’aia cu seminţe, o colonie franţuzească , pungi de gunoi, pungi de gheaţă, şi iote aşa, singură-cucă, îmi tîrîi zi lele, pînă cînd bunul Dumnezeu mă va chema la el , apreciindu-mi modestia…

N-ar fi fost rău să şi comentăm olecuţîcă răspundurile; dar cine-ţi dă bani ,azi, pentru asta?! Nu-i de-ajuns că le-am provocat, tot pe gratis? Ce, io ajunsei fraierul cu cioc al comunităţii? Mă duc să produc şi eu, ca să fiu respectat. Pa!...

Scrisoare către bunul meu prieten Ananie Gagu (III)

Măciucă de apă sărată, vag alcoolizată cu apă tare,
Pălămidă afumată,
Relicva lu’ Terente, scoasă proaspăt din formol,

M-a bucurat teribil telefonul tău, primit de mine la Praga ; datorită ţie, am de plată o sumă record pe mobil – 100 euro (plus abonament & TVA). Să mă suni numai în alea 12 zile pe an, cînd nu-s în ţară : aşa, ca să-mi faci pagubă! Singura mea consolare ar fi fost să te-anunţ că şi ţie-ţi creşte costul, în ţară. Dar cum ai reducere la Vodafone, fiindcă eşti pensionar & retardat...
Dincolo de pagubă, află că a fost importantă, pentru mine, plecarea-n Cehia ; plus că mie-mi place teribil Praga - dar asta nu te priveşte pe tine ; te-ar putea privi, însă, faptul că am avut meniu la alegere, şi cît vroiam. Evident, mă refer la băutură...Numai că juriul internaţional în care nimerisem în mod ilogic, să te ţii, Gagule, era format din abstinenţi! PTIU! M-a şi-ntrebat colega mea din Peru, Myriam : „ Bogdan, tu bei zilnic?” Ruşinat, am răspuns : „Şi de cîte trei ori pe zi!” „Oh, my God!” – a zbierat americolatina şi-a început să radă o carafă de vin roşu...”Nu-l cunoşti pe Gagu!” – am încercat să mă scot.”El duce petul (ăla de 2 l.) cu răchie la rît, şi-n două minute, ambalajul e gol!” Myriam a leşinat. Dacă o făcea lîngă tine, te-ai fi suit oleacă pe ea, să mimezi un act ...de readucere la viaţă. Eu m-am abţinut, deoarece cred că avea 75 de ani...
Ce mai e nou în viaţa ta oarecum erotică ? (era să zic sexuală, da’ mi-am dat seama că aş folosi un anacronism). Femeia aia kamikaze mai stă-n Constanţa? Oricum, cînd te lasă şi dînsa, găseşti la By o ţuică şi un baton de ghiudem – plus nişte călduroase mănuşi de aţică. Ce s-a mai citit la prestigiosul cenaclu al poeţilor de limbă tătară? Recită-mi !Tu reciţi frumos şi ininteligibil...
Te-ai reconciliat cu Mircică? Hai, că nu e ranchiunos! E copil bun, cînd e treaz (adică, între orele 9 şi 9,05). Păcat că n-a făcut fest-ul în noiembrie! Am simţit lipsa lui! Foştii mei studenţi, idem! Mizau pe ceva băutură pentru vacanţă...
Apropos de studenţi : Gagule, am fost acum o lună la Timişoara şi am tras un chef cu ex-discipolii mei (ţi-i aminteşti, nu? ). Am rîs cu Claudiu pînă la 5 dimineaţa, povestindu-i despre tine. Păcat că nu ne-ai văzut! Ţi-ai fi dat seama că eşti util societăţii măcar ca personaj...Cînd am început să spun că tu vindeai babelor de pe vaporaşul din Herestrău gerovital expirat, Claudiu a căzut pe jos şi era să chem Salvarea...
Vezi că ai să-mi dai 29 de lei ; de unde? Din bufetul Gării de Nord, unde ai făcut pe gentilul şi i-ai oferit unei babe cu glas de ventriloc varză acră, pe care am plătit-o eu, tu fugind – chipurile – la tren. Eu am rămas cu baba care, după ce mi-a mulţumit pentru varză acră („dacă n-o mîncam, mi-era greaţă, domnu’!”), a cerut şi „chiftele cu sos, că vomit!” ; cum se uita tot localul la noi, cum tu dezertaseşi ca un matroz adevărat, i-am oferit distinsei octogenare şi chiftele. N-a debordat, dar m-a mai costat 34 de lei, pe lîngă primii 24. Deci, împărţit la doi, 29 de căciulă.
Te pup în fundul curţii lui Găvăşgia din odihnitoarea staţiune Voineasa! Trăiască nefericita Maria ! Trăiască cei trei brazi de la Voineasa! Să-ţi ţină Ăl de Sus dintele (unicul)! Uraaaaa!!!!...

Substituire de persoană fără aer condiţionat

Cald, cald, caniculă, zăpuşeală, lumea nu mai gîndeşte, ori ia hotărîri bizare, pe care fericiţii din Siberia nu le-ar înţelege în ruptul capului cu căciulă groasă...¤ Par egzampl (scuzaţi transcrierea fonetică!) ,primarul din Ciocăneşti (scuzaţi numele localităţii) se gîndi să trimită la un examen (bacalaureat), în locul său, învăţătorul din sat. Ideea oricum e tîmpită, din start; în plus, învăţătorul e mai tînăr cu douăzeci de ani, mai brunet şi mai scund.¤ Comisia de examen a depistat uşor falsul ; drept care primarul s-a ascuns. Ptiu! ¤ Acu’, nu mai poţi ciocăni în uşa primarului, la Ciocăneşti! ¤ De la caniculă, o mamă deveni precaută : îşi înscrise copilul la grădiniţă.¤ Unde-i precauţia? Păi copilul are numai...11 luni, bre! ¤ Da’ las, că alţii dau bacalaureatul prea tîrziu, precum primarul de mai sus...¤ Dacă tot vrea să fie sigură pe educaţia progeniturii, io zic ca grijulia mater să înscrie copila şi la liceu, facultate, Casa de pensii . Tacîm complet. ¤ Ciudat însă devine faptul că mulţi deţinuţi, în ultima vreme, ies să se răcorească...pe acoperişul închisorii. Unde bate soarele mai ceva ca la Mamaia, pe plajă! ¤ Dar măcar acolo se simt şi ei, cîteva ore, la înălţime.¤ Amuzant rămîne faptul că toate aceste nobile aşezăminte sunt de maximă siguranţă : io zic să le schimbăm numele în minimă siguranţă. E mai ton cu realitatea, nu credeţi?...¤ Producătorii de bere din România sunt supăraţi foc pe bulgăroii ăia cu ceafă groasă, fiindcă aruncă-n populaţia noastră, cu bere de-a lor. Lumea o cumpără, că-i mai ieftină.¤ Acu’, cei care trăiesc de pe urma băuturii cu pricina, vor trece de la strămoşescul strigăt de luptă „Nu ne vindem ţara!”, la tristul scîncet de ciudă „ nu ne vindem berea, teteo!”.¤ Cu toate că România are, după umila-mi opinie, mai multe fabrici de bere decît are nevoie, ce credeţi că se va întîmpla în curînd, la Sebeş? Exact, Borsecul va deschide o fabrică de bere. ¤ Cred că tre’ să importăm consumatori de bere din împrejurimi...¤ Fiindcă-i arşiţă ( cînd scriu articolul : cînd îl citiţi, s-ar putea să fie furtună!) senatorul Marinescu, ca să fie iubit de români, vrea să propună ca Statul să subvenţioneze fiecare casă cu cîte un aparat de aer condiţionat. ¤ Ideea-i nobilă, fireşte, mai ales că e irealizabilă. ¤ Dar io mai cred şi că dl. Marinescu ăsta are f ’un fiu sau nepot cu firmă de aer condiţionat...¤ Pe de altă parte, 50% din conaţionali ar prefera ca-n banii de aparat să li se dea la bodegă, zilnic, o bere – că tot avem multe fabrici de profil...¤ Preşedintele susţinu testul-grilă pentru reconfirmarea brevetului de comandant de vas. ¤ De test pentru comandant de ţară, nu e nevoie...hm! ¤ Ar putea fi adoptată, pînă la sfîrşitul anului, şi legea privind reabilitarea celor 700.000 de deţinuţi politic. Grăbiţi-vă, bre, să-i mai prindă-n viaţă!...¤ Zile grele pentru Danone : dacă, într-adevăr, iaurturile cu fructe , consumate zilnic, puteau fi otrăvitoare, nu e bine ; dar dacă e o diversiune a unei firme concurente? Eeee???...¤ Că aşa fu şi cu litoralul bulgăresc : întîi toţi că vai ce ieftin & bine e acolo, şi cînd românii se duceau în turmă la Varna, apărură pe post inşi furaţi, violaţi, mizerabil cazaţi.¤ Idem, cu jucăriile & hainele chinezeşti : îs otrăvitoare sau cancerigene. ¤ E greu să depistezi adevărul, de manipulare.¤ Altă belea : încep să se rezolve conflictele cu pistolul . Nu pe ecran, ci-n realitatea treimiistă! ¤ Ca-n cazul recent din Bucureşti, cînd şoferul a tras în pieton. ¤ Da’ se pare că ăl de pe zebră era vinovat, fiindcă sărise, cu gaşca, pe şofer. ¤ Să-nchei în notă normală ( măcar finalul să nu vă frisoneze, fidelii mei cititori!) : Tăriceanu l-a numit pe Raed Arafat (cel de la SMURD) subsecretar de stat în ministerul sănătăţii. O faptă înţeleaptă.¤ Înţelepciune şi vouă, că fără ea, greu de supravieţuit, în anul de (diz)graţie 2007...

Test de subcultură şi noninteligenţă: Mai puneţi murături anul acesta ?

Cum bine observăm, toamna se apropie cu paşi repejori, de azbest. Copilaşii vor merge, iar, posaci, la şcoală, nostalgicii vor căuta – zadarnic – mustării ascunse-n păpuriş, iar gospodinele conştiincioase vor înnebuni încercînd să facă rost de bani pentru murături, zarzavaturi conservate şi diverse zacuşte.
Încercăm să aflăm şi noi, azi, dacă şi toamna vă ia (iarăşi) pe nepregătite, ca iarna; şi de ce toamna nu-i ca primăvara, vorba lui Băsescu. Aşadar, răspundeţi viril la întrebarea feminină din titlul sondajului ; curaj, subiecţi! Că doar sondajele nu-s vaccinuri, să doară !…

a) da, eu pun murături şi din pasiune, şi din inerţie - că aşa am învăţat de la buna & conştiincioasa mea mamă; nu există septembrie care să nu mă prindă cu cămara burduşită de borcane, borcănele,caserole,marmide, bidoane,canistre, putinici; de-aia m-am şi măritat la 18 ani, fiindcă mi se duse buhul că-s gospodină, econoamă, tolerantă, blîndă, anorexică, ambidextră ,calină, îndemînoasă şi meticuloasă! ;
b) eu nu pun murături fiindcă oricum le am în casă pe mătuşa nevesti-mii (centenară!) şi pe soacră-mea (nonagenară);of!
c) io pun numai conserve inedite, ca să nu cad în banal : mango murate, papaya în ulei, zacuscă de guayaba, saramură din trufe, avocado în oţet, rabarbăr în suc propriu, piure de sparanghel cu unt de arahide, prune umplute cu varză de Bruxelles etc. ;
d) io toamna nu pun murături că-s bărbat ;sîc!
e) io pun, că-s trans-sexual ;na!
f) murăturile pe care le pun de decenii, din tată-n fiu, îs : zaibărul, tescovina, răchia de bergamute,samahonca, horinca de porumb, distilatul de electrod, tăria din pufoaică,frecţia Diana trasă prin albuş şi tequila de gorgoase; pun aşa, cam la 50 de borcane de 5 l., să am pînă-n mai; că altă mîncare, din ce? cu murături d-astea mă mai ţin şi io, taică, of, numai lipsit de vicii să nu fii! …;
g) întrebarea mi se pare o diversiune, aşa că nu răspund ; m-a mai întrebat unu-nainte de alegerile locale „ce tip de detergent folosesc” şi-a ieşit un PSD-ist la pri mărie! ;
h) dacă ar fi după mine, aş mura paceaure, arzoaice, „libelule”, moşule : pe Nicoleta Luciu, pe Gyorffy, pe Loredana Groaza, pe Lazariuca, pe Bănica aia pe care-o contratacă mereu folclorul…Pe-astea nici nu-ţi vine să le termini, tată, deci îs rentabile, stricăciunile!…

Comentarea vag-jenată a răspunsurilor :

a) felicitări, da’ pesemne vreţi să vă recăsătoriţi, nu?!…
b) nu-i frumos să fiţi gerontofob! ruşinică!…
c) suferiţi de un oarecare snobism, dar cum suntem în UE…
d) mă rog…
e) mă rog bis…
f) tiutiuncăneală liniştită, tataie! cu astfel de conserve, nu simţi colţii gerului!
g) sincera noastră compasiune, dar nu e cazul : veţi vedea!
h) chemaţi-mă la degustat: şi voi gusta şi cu ochii, promit!

Scrisoare către bunul meu prieten Ananie Gagu (II)

Sublimă jartea penală, geamandură ruginită, într-un cuvînt, Gagule!

Trăiesc un sentiment de fericire : am aflat ieri că ai scăpat de Maria Scule Bosch, cea cu gemenii de 20, 22 şi 24 de ani. Sunt fericit de cîte ori o femeie scapă de tine ; eu, care-n principiu, sunt misogin, nu merg cu dispreţul pînă acolo încît să-i doresc vreunei femei să aibă de-a face prea mult cu o eroare genetică ca tine...Cu tine e periculos şi să respiri acelaşi aer, timp de 10 secunde, d-apăi să te joci de-a Terente, 10 ore! (cele 10 ore neînsemnînd că ai fi vreun viguros, ci că tot speri, timp de 10 ore, spre disperarea martirei de sub tine, să-ţi descoperi o geană de ...dispoziţie, cît de mică, spre-a penetra, vag, iresponsabila!).
Sigur, tu ca pensionar fruntaş ai tot timpul din lume, da’ poate că fomeia o vrea în astea 10 ore să facă vreun lucru util – să dea cu aspiratorul, să cureţe mazăre, să meargă la slujbă, să privească telenovele, să pună gogonele etc. Mi-e clar de multă vreme că doamnele cu un i.q. normal, în timpul alocat de tine realizării nenorocitei ăleia de ...înviorări, au flerul de-a se furişa tiptil de sub malac (tu) şi-a-şi vedea de treabă, liniştite; totul e să se-ntoarcă sub plăvan (tot tu) după 9 ore şi trei sferturi, ca să nu-ţi dea senzaţia că n-au apreciat efortul tău mental & oarecum fizic. Vorba aia care-ţi place atîta : decît un efort erotic inutil, mai bine un şpriţ util! „Noroc, prosit, să nu stea glaja, uite-aşa ai vrea să mori !” etc.
A propos de băut : pe 17 suntem invitaţi la Caransebeş, apoi la Reşiţa, Bozovici, Ceacova, Oţetul roşu, Găvăşgia, Miliuplicici şi alte localităţi idioate, descoperite de pedologul Mircică, pe harta judeţului Caras - Savarina. Anul ăsta să vii, fiindcă studenţii mei de la Zoologie vor să vadă dacă natura chiar a putut ejecta ceva atît de dezagreabil; am pus pariu cu ei , că da. Dacă nu vii, pierd pariul...Dacă vii, ai 15% din cîştig – doi nasturi militari de la tunica aia pierdută-n Wc-ul din Strehaia, cînd ai plecat în uniformă cu 20 volume şi te-ai întors în trening de damă, cu 20 de ghinde ...
Mariana dragă, fiindcă tot citeşti epistolele animalului, ascultă sfatul Moşului : fugi cît mai ai vreme! Nu i le prezenta pe Mădălina şi, mai ales, pe Pufi! (a mai nenorocit o căţeluşă, la Muzeul Teatrului Naţional). Şi nici nu accepta invitaţiile lui la perversiuni, chiar dacă la altceva nu e-n stare să invite. Şi cînd tot bagi peşti la borcan, fă-te că greşeşti caşalotul, şi aruncă-l dracu-n butoi, pune formol peste Nani şi închide butoiul, apoi aruncă polobocul în apa mării, fiindcă iarna nu-s salvamari, iar pescăruşii care vor ciuguli gagniuc la borcan vor scăpa brusc, de gripa aviară; iar noi - de gagniuci aviari...
Revin la tine, idiotule : după ce-o să te lase şi Mariana, du-te la Lisandrina Calboreanu-Birlic; are mereu ceva de băut, în casă. După ce te va da afară şi ea , te sfătuiesc să tragi o fugă la Voineasa : fosta ta iubită platonică de-acolo are 240 ha de pădure pe un munte. Şi n-are cine păzi pădurea. Prin pădure există ghindă, veveriţă, tampax, ciuperci otrăvitoare, scorburi, măcăleandri, nevăstuici, mucuri de ţigară, pădurari şi muguri de pin – toate în cantităţi suficiente ca să-ţi satisfaci fanteziile sexuale! A, să nu uit, la Văliug ( locul natal al lui Pompiliu , care-a slăbit cu 60 de kile, deci acu are doar 150 kg.!) am cunoscut-o pe şefa cazanelor de ţuică, o jună de 58 de cotolani, care caută un beţivan - s-o ia măcar pentru cazane. Cum tu ai mai trecut cu mine pe la Cazane, pe Dunăre, şi ai oprit vaporul, să vezi dacă acele Cazane au fiert ţuica, zic că eşti omul ideal şi pentru mireasa din Văliug...Plus că în ograda lui Pompi zburdă (inconştienţi) zeci de iepuraşi, pe care poţi să-i necinsteşti în voie...
Băiatul meu pleacă-n Italia pe 13 sept. şi m-a-ntrebat ce să-ţi aducă: o cizmă, i-am răspuns! Ca să fiţi două...
Adu-mi scrisoarea la Caransebeş, să faci economie la timbru, arghirofilule! Vezi că o să fie şi dl. Ş. acolo : nu mai e parlamentar, aşa că nu te mai pregăti să-l pupi în dos ; am eu ceva pen tru tine, de pupat! (fireşte, mă refer la volumul Tăiem porcul, cum îl preparăm, plin cu poze care te pot băga într-o dispoziţie erotică ). Hai, pa, pensionar prematur !

Mergeţi la defilare de 23 august ?

Iată răspunsurile primite :

a) io merg la defilare de 23 august în fiecare săptămînă, fin’că mie-mi place să defilez; neam de neamul meu am defilat! ni se pare o datorie sacră de defilangiu;
b) ce defilare, mă? ne dă ceva?!;
c) de mic merg la defilare, cu tata : facem 5-6 portofele şi fo’ trei poşete, la fiecare sărbătoare! ;acu’ el doar ţine de şase, că-i tremură mîna, săracul!...;
d) fiind apetisantă, nu mă duc în înghesuială, deoarece este mitocani şi obsedaţi care mă pipăie, pretextînd că n-au altă balustradă, de care să se ţină cu mîna;
e) eu am fost, pe vremuri, în rîndul oamenilor de ordine - da, da, ăia care intonau, la încheierea paradei, „Internaţionala”! ; mie-mi plăcea că nouă, fiindcă eram vigilenţi şi importanţi, ne dădea pe bon, după defilare, doi mici cu muştar şi pîine gratis ; muştaru-l duceam acasă ;pîinea o strîngeam pentru porc... frumoase vremuri!...;
f) io n-am voie să defilez fiindcă am platfus definitiv; o să mă uit la televizor – dacă or transmite-o! ; şi dacă n-or pune jos, cerc roşu : la astea cu cerculeţ roşu nu mă lasă băr bată-meu să mă uit…;
g) …da’ ce-i la 23 August? de ce să defilăm, bă ?;
h) io defilez de Ziua Marinei, pe 15 august, aşa că…săriţi-mă ; şi-apoi, de Ziua Marinei e mai bine, că defilezi… pe apă!...plus că vine Neptun şi-ţi dă vin…apoi apar sirenele de la Fantasio şi-ţi dau …alte alea…de la popotă ne dă ghiudem…ce mai, ar trebui mutat 23 augustul , pe 15!

Comentarea (fără plăcere a) răspunsurilor :

a) ţineţi-o tot aşa : vor reveni vremurile bune!
b) …da’ iritabil mai eşti, mamaie!
c) …măcar bine că aţi rezolvat problema şomajului …
d) …ce vreţi, dezavantajul călăreţului!...
e) sunteţi bulimic?
f) păstraţi-vă candoarea, doamnă!
g) chiar?!...
h) ca de-obicei, v-am recunoscut, domnule Ananie Gagu!...

Scrisoare către bunul meu prieten Ananie Gagu ( I )

Înălţătoare căzătură,

Află despre mine că-s fresh, ceea ce-ţi doresc şi ţie : normal, am pornit ieri, în ultima zi de grevă CFR , de la Timişoara, spre Iaşi ; ceferiştii, care mă cunosc atît de bine, chiar se mirau că nu-s şi io în grevă, alături de ei. Le-am adus aminte că eu îi fac prosperi , nu invers – şi cînd merg cu bilet, şi cînd nu. Am făcut pe drum 22 de ore (cu două opriri de cîte două ore, în Deva şi-n Bucureşti).
În Austria eram cazaţi la o pensiune, pe un pitoresc vîrf de munte; gazdele aveau o gospodărie zeiss, cu multe animale. Nu ştiu de ce, un porc venea zilnic la noi şi întreba de tine : culpabili, îi spuneam că nu ne însoţeai, deoarece noi eram o trupă teatrală, nu o un grup satiric de deşucheate bancuri marinăreşti. I-am oferit însă scroafei una din zecile de caschete uitate de tine prin frapierele festivalurilor de umor; cu ea deasupra rîtului, semănă izbitor cu tine, godăcel dobrogean, încît fiul meu striga anxietat „ Tată, şi aici dăm peste Gagniuc?!”. S-a liniştit abia cînd a văzut că animalul ăla bea apă din troacă, nu votcă & vin...
Cît priveşte plecarea în Turcia, ca să nu mai faci tu glume proaste, m-am răzgîndit : plec în Grecia, sîc! Asta ca să nu fiu tentat să vin la tine-n ospeţie ( cum se zice peste Prut!) şi să-mi bei iar banii băiatului de Aqua Magic...Mergem pe litoralul lor, ca să cunoaştem strămoşii lui Cavadia, grec autentic, din Banatul montan.
Dar să evit narcisismul şi să trecem la numere de circ; deci, revin la tine, în timpul festivalului de umor de la Făgăraş : credeai că n-am aflat adevărul? Într-o dimineaţă m-a sunat Cornel Udrea, scîrţîind pur şi simplu de disperare! Da, dormise cu tine-n cameră. Mi-a povestit că la 5 dimineaţa ai dat buzna peste el şi i-ai pus uşa de la cameră peste pătură, să nu răcească. Apoi, cutumiar/însetat, ai băut apă din bideu, destul de anevoios, fiindcă idioţii n-au pus şi ţîşnitoare la bideu...În fine, o dată depus în pătuţ, ai început cunoscutu-ţi repertoriu de vaiete şi scîncete pre-adormitoare, din zona Bucovinei natale, rezumate-n inedita apelare „Vai, mamă-mamă!”, repetată cam de 60 de ori, pînă cînd Cornel, plîngînd nervos, a mîncat 50 de extraverale cu cutie cu tot şi s-a dus în holul hotelului, să-şi bea litrul matinal de cafea şi să-şi fumeze cartuşul de dimineaţă. Mi-a recunoscut spăşit, că-n acea nefastă zi, nu a putut s-aştearnă pe hîrtie decît un în ceput de incantaţie oligoidă „vai, mamă mamă!!!”. Udrea s-a mai înveselit doar cînd a observat că sandalele tale erau inversate, iar ciorapii mototoliţi la 5 dimineaţa în vîrful lor, rămăseseră tot acolo, ceea ce te făcea să şchiopătezi uşor – cam cum mergeai atunci cînd ai obţinut prima boală venerică, de la o meduză nimfomană...
Azi, 1 iulie, nu-s în Bucureşti, după cum vezi, fiindcă trebuie să mai fac o pauză de tre nuri; mi-ajung cei 18 mii de kilometri făcuţi în ultimele trei luni!...
Nu uita, în toamnă, dacă istericul ăla din Caraş mai face festivalul, MUSAi să vii, căci lucrez acum cu studenţii Ferma animalelor şi trebuie să vadă de-aproape cum se comportă porcii antropomorfizaţi...Studenta mea Sia (care anul trecut a auzit atîtea adevăruri oripilante despre Gagu) deja m-a întrebat dacă poată să pună mîna pe tine, să fie sigură că exişti; i-am zis că poate să pună mîna în orice parte a corpului, nefiind pericol de reacţii sau erecţii, dar indicată e zona portofelului, singura în care poţi obţine un ce profit din tuşarea şoriciului ananios.
Lui Cornel i-am trimis şi eu trei proze umoristice, în care e vorba şi despre tine; să spe răm că ultima voastră aventură bufă & trans-făgărăşeană, nu-l va face să le rupă în mii de bu căţele şi apoi să le-nghită ca pe Diazepam...
Cît priveşte relaţia ta cu Maria, mă mir că această femeie care vrea doar un pic de căldură umană şi multă linişte, dovedeşte masochism, obţinînd de la tine multă beţivăneală şi un pic de pupăceală etilizată...Mă rog, există persoane cu vocaţia autodistrugerii şi tu eşti mană cerească pentru ele!
Cît priveşte pozele trimise, decupate cu mînă tremurîndă ( înseamnă că era dimineaţă ta re!) din publicaţii imunde, am găsit două excelente .Deduc că vocaţia ta este decupatul, nu scrisul. Nu-i rău, că scriitori avem destui, decupatorii ne lipsesc...
Aştept răspunsul în viitorii doi ani!
(va urma...)

Gastronomia salvează (Europa & ) România !

Presa noastră acordă atîta atenţie subiectului din titlu, încît, ca împătimit al cuhniei, mă bucur să vă fac cunoscute subiecte adunate de mine de prin jurnale. Comentate apoi fără ranchiună, dar şi fără îngăduinţă...
Spre exemplu, aflu dintr-un cotidian că o femeie de 36 de ani a leşinat la serviciu, deoarece „nu se alimentase în timpul dimineţii”. Chestia mă amuză fiindcă, pe criteriul ăsta, eu ar trebui să leşin zilnic, deoarece pînă-n prînz nu beau decît o cafea (ştiu că nu-i bine, dar obişnuinţa...). Iar cei ce ţin post negru cîte trei zile...
Sau : la o alimentară din Bacău găsesc, de ceva vreme, un produs încîntător (mai ales pentru lunile reci) - şoric aperitiv. Este fraged, gustos şi rar. Şi preţul e pe măsură. Altceva devine nostim : produsul, produs la Odobeşti, are o etichetă atrăgătoare : o femeie frumoasă, desenată în stil art nouveau , plus firma Aurora, nu se prea lipesc de denumirea produsului – şoric. Dar important rămîne faptul că există în ţară o fabrică de mezeluri care prepară şi ceva rar întîlnit, nu?...
Alta : un restaurant din New York propune pizza cu caviar şi homar, la preţul piperat de 1.000 dolari. Mi se pare o prostie : fiindcă e păcat să strici caviarul în pizza ; şi-apoi, icrele negre, cum se ştie, se servesc foarte reci, ţinute în boluri de argint îngropate în gheaţă, deci n-au ce căuta în cuptorul pentru pizza. Dar poate necunoscătorii & snobii îs fericiţi cînd găsesc caviar şi homar în pizza...
Doctorii au constatat că insomnia poate fi vindecată cu un extract de...cafea. Nu e de mirare, azi, cînd nimic nu mai e de mirare...Dar ştiaţi că dimineaţa, pe stomacul gol, cafeaua adoarme, în loc să trezească?
Am fost în Praga, nu de mult : din păcate, impresia de acum doi ani, mi s-a transformat în certitudine. Deşi iubesc oraşul, rămîn frigid la propunerile lui specific culinare. Prima dată, la restaurantul Svejk, în 2005, am încercat să mănînc ceva autohton - raţă mică şi uscată cu găluşti şi varză (exagerat de ) dulce : fiind ceva indigest, m-am mulţumit cu berea neagră, excelentă. Vara asta am fost în alt restaurant cu specific local : mi s-a propus supă cu cîrnaţi şigulaş cu hrean. Mediocre. Plus că supa şi sosul de la felul doi erau identice! Păcat!
Dar hai să vă spun şi o definiţie a frigiderului, care la mine cel puţin, se verifică săptămînal : este locul unde se depozitează resturile de mîncare pînă se învechesc suficient pentru a fi aruncate.
Şi ca să ne mai amuzăm olecuţă, reproduc confesiunea (care atît de mult va plăcea băutorilor!) unui oier din Dobrogea care a apucat vîrsta de ...113 ani :” Cred că rachiul m-a ţinut atîta în viaţă!”. Pesemne e vorba despre o excepţie.
În fine, întîlnesc în alt ziar central o ştire năucitoare : cola atacă rinichii. Vestea poartă girul unui important institut american. Întrebarea de bun simţ care se iveşte imediat : de ce-o mai comercializează magazinele ?

De la mare, la marea... diversiune...

Băi fraţilor, fusei la mare. Imediat ( adicătelea, la numai o zi!) după ce pe micul ecran apăreau inundaţii în hoteluri, cratere pe plajă, copii dormind pe holurile hotelurilor, recepţioneri plîngînd isteric că nu mai vin turişti , turişti plîngînd isteric că pe ce dădură ei 20 de milioane etc. ¤ Nica’ din toate astea, în săptămîna ce stătui la graniţa Neptunului cu Olimpul. Plaja normală, restaurantele pline, în hotel - idem, lumea calmă, turiştii relaxaţi...Hm! ¤ M-am prins : la noi există două realităţi – una la tv şi alta pe teren. Naşpa’ e că nu e simplu să le compari : trebuie timp, bani, curiozitate & ficat de navetist.¤ Mai văzui duminică nişte imagini –ce-i drept, din Mamaia – cu turişti care nu găseau locuri pe plaja de la Neptun. ¤ Cînd am fost eu, erau cu duiumul! ¤ Dar e mai „palpitant” să exagerezi, nu?! ¤ Realitatea n-are nici un haz, fără incidente, accidente & persoane demente.¤ A propos de damblagii : mama, tata şi copilul se duseră la furat ; unde? Taman în grădina de legume a...penitenciarului Aiud. Ptiu! ¤ Să furi de la hoţi (nu un flecuşteţ, ci 45 de kile de fasole!), nu-i de colo ; păcat că pare redundant, teteo...¤ Alt ... original din Paşcani (vedeţi, folosesc şi cuvinte elegante, ca să nu am neplăceri!) a spus la servici că i-a murit mama ; a fost învoit şi a luat şi bani pentru înmormîntare.¤ Neinspirată însă, decedata a venit într-o zi pe la serviciul fiului. Acesta a dat înapoi banii, apoi a fost concediat.¤ Acu’, chiar n-aş vrea să fiu în locul bietei bătrîne decedabile...¤ Nici piticu’ Diaconescu, ot OTV nu are o viaţă liniştită ; dar parcă nici nu şi-o doreşte! ¤ Mai luă o amendă de 5.000 lei. Se pare că nu-l deranjează.¤ Pe mine însă mă deranjează, în alea trei secunde cît îl văd, între schimbările de canal...¤ Şi dacă iar mi-l bagă pe gît pe celebrul actor Costin Mărculescu...înseamnă că Diaconescu chiar a ajuns în criză de subiecte.¤ Ciudată e şi loteria asta care, iacătă, iar reportează marele premiu ; şi, culmea, ies mereu cifre care-ncep cu 4! ¤ Tărăşenia naibii! ¤ Săptămîna asta bag şi io numai cifre cu 4, să ştiu măcar o socoteală.¤ Chiar dacă pare absurd ; ce, absurdul nu face parte din logica treimiistă?! O-ho!...¤ Nici Mircea Dinescu nu dă dovadă de tact, cînd îşi pune Biserica-n cap. Da’ cine-i cere tact, lui Dinescu? ¤ Io cred că are ceva dreptate, dar marii justiţiari muriră cu dreptatea-n mînă, bre!...¤ Şi a propos de prejudecăţi : ministrul Nicolăescu dădu un ordin comic – cică homosexualii & analfabeţii n-au voie să doneze sînge. Ptiu! ¤ Hai să zic, în cazul primilor, ar mai putea fi de înţeles (teama de SIDA) ; dar cu analfabeţii, ce-ai, bre, Nicolăescule? Ţi-e teamă că primitorii or să urască... lectura? ¤ Altă panaramă : ăia din Chişinău susţin că un înalt diplomat român ia mită ca să faciliteze eliberarea de vize pentru moldovenii care vor încoa’. M-ar mira! ¤ Fiindcă, cum se ştie, un diplomat nu-şi riscă leafa, avantajele enorme & rangul pentru o viză amărîtă şi 100 de euroi care pot fi şi capcană, nu?! ¤ Cu această ocazie aflai că pe ambasadorul nostru în „ţara lui Voronin” îl cheamă...Filip Teodorescu. Sper că nu e vorba despre securistul care a fost condamnat în ’90 la închisoare pe viaţă şi deja era liber peste doi ani, împreună cu întregul lot Timişoara...¤ Nasol e şi pentru echipele de fotbal Galaţi & Cluj, care luară bătaie (se vorbiră?) cu 3:1, în preliminariile Cupei UEFA. ¤ Bine că rămîn în cursă Steaua şi Dinamo. Dar şi ele, la mustaţă! ¤ Ghinion mai mare decît ăla de-a lua golul egalizator în ultima secundă a prelungirilor, nu există pe lume! ¤ Hai să-nchei vesel : un oligofren dinTulcea pentru ce credeţi că fu condamnat ? Pentru BIGAMIE! ¤ Tre’ că e un om taaareee blînd (fiindcă Mandea abia se descurcă cu ilogica uneia)! ¤ Vă pup, nebuneilor & frivolelor ce era să fiţi! Viaţa merge înainte ; încet, da’ sigur.

Săptămîna (chiar !) neagră

Domne’, de cînd scrijelesc această rubrică ( vai, se făcură fo’ şaişp’ce cotolani!), nu găsii multe săptămîni atît de sumbre, precum cea care trecu...¤ Io nu ştiu, dar, repet, o să considerăm anormală o săptămînă în care nu s-a-ntîmplat nica’ deprimant! Imposibilul devenii mai posibil decît posibilul, teteo! ¤ Păi cum vine asta : moare marele regizor Ingmar Bergman şi la numai o zi, se duce şi marele regizor Michelangelo Antonioni. Ptiu! ¤ Ca să nu mai zic că nu cu multe ore înaintea lor dădu cotu’ cunoscutul actor Michel Serrault! ¤ Şi ca atmosfera de tămîie artistică să fie întreagă, plecă dintre noi tot atunci şi disidentul/scriitorul Victor Frunză ; apoi, apăru pe fo’ două-trei posturi naţionale ştirea că Moţu Pittiş e grav bolnav ! ¤ Trăim în lumea ferparelor, fraţi căuzaşi! ¤ Evident, l-am lăsat la urmă pe Prea Fericitul Teoctist, because El fu ăl mai mediatizat.¤ Dar şi-aici se petrecu o hasmodie ( pardon de impietate) : după ce pe la ora 14 se anunţă că operaţia a reuşit şi pacientul e-n afara oricărui pericol, pe la ora 19 se anunţă ... decesul Patriarhului. Hm! ¤ Şi că tot folosirăm termenul impietate : abia trecură cîteva minute de la aflarea cumplitei veşti şi, o ziaristă cu suflet de chivuţă, deja întrebă cine-i va lua locul. Silă mi-e! ¤ Şi-n fine, o corecţie : Teoctist, cum spunea cineva atît de inteligent, a fost de fapt Preaosînditul, nu Preafericitul! Măcar acum va scăpa de ponegrirea celor ce l-au meliţat 18 ani de zile, încărcîndu-l cu toate culpele posibile. Dumnezeu să-l odihnească ! ¤ Ce să mai zici de doliul din Banatul sârbesc (9 morţi şi doi răniţi, victime ale unui scelerat care descărca arma în cine întîlnea pe drum), ce să mai zici de zecile de morţi & răniţi de pe şoselele patriei (parcă şi ei mai mulţi, în ultimele zile)...¤ Incendii şi cadavre carbonizate...Deţinuţi cocoţaţi pe acoperişul penitenciarului, chiar la Iaşi...Animale moarte lăsate-n soare...Un om înecat într-o fîntînă şi nevasta lui bea apă de-acolo...Brrrr!!!! ¤ La mare steag roşu (adică, nu-i voie-n apă) ; turişti în conflict cu salvamarii – că doar n-au venit pe litoral să stea în baruri...¤ Caniculă, apoi puhoaie...o studentă din Galaţi are botulism fiindcă a mîncat pateu...Metroul s-ar putea să nu mai circule...¤ Orice meci a devenit pretext de huliganism, cu zeci de suporteri bătuţi...Jandarmi intervenind cu bastoane de cauciuc...O călugăriţă urla şi-mbrîncea oamenii în antecamera subprefectului de Dolj...¤ Ce lume-i asta? Nu, zău, opriţi pămîntul – vreau să cobor! ¤ Pînă atunci, să trecem şi la întîmplări de tristeţe ...medie : se va scumpi pîinea. Dar se va micşora TVA la produsele de panificaţie. Mda...¤ Da’ de cifra asta ce ziceţi – 7.425 de euro pe lună? Atît ne costă un parlamentar.¤ Măcar să-i împuţinăm, ce tot zic io de fo 15 ani?! Da’ cine să-i împuţineze – că ei decid cîţi rămîn...¤ Şi-şi pregătesc bătrîneţi liniştite – spre exemplu, Berceanu are un apartament lîngă Palma de Mallorca, Mitrea şi-a cumpărat recent o vilă în Austria, într-o staţiune de lux, Tăriceanu-şi ia maşină de maşină semestrial...of! ¤ Să-ncheiem demn, însă : Teodor Baconsky a devenit ambasadorul nostru la Paris ; în fine, avem un om capabil la Paris! ¤ Iar Steaua a cîştigat ( destul de greu, dacă e să fim cinstiţi!) meciul cu Lubin. ¤ Cît despre reclama aia cu poştaşul care miroase cafea şi aruncă plicuri într-una, fiţi liniştiţi : o veţi găsi în continuare, pe toate posturile tv, reluată din oră-n oră. ¤ Să sperăm într-o viitoare săptămînă mai veselă ; telemanul propune, dar altcineva dispune...Pa!

Test de inteligenţă formală & incultură profundă: Ce-aţi făcut în noaptea nunţii, bărbaţi?

Se zice că noaptea cu pricina era sacră, cîndva. O fi fost. Azi, după ce am primit & analizat răspunsurile unui număr impresionant de masochişti sinceri, am realizat că mileniul trei mai dărîmă un mit – cel al nopţii nunţii.
Citiţi şi dvs. răspunsurile primite şi cruciţi-vă!...:

a) aţi numărat darul şi i-aţi înjurat mărunţel, printre buze, pe mîrlanii care au vîrît în plic bucăţi de ziar ;
b )aţi fost fugărit de tata-socru, care, ebrietat la maximum, zbiera „ nu te-atingi tu de ea, bestie!” şi vă ameninţa cu un pistol cu apă ;
c)v-aţi culcat , din greşeală, lîngă soacră şi aţi reuşit, cu greu, să vă salvaţi castitatea ;
d) aţi luat trenul pînă la Cugir, unde locuia femeia pe care, într-adevăr, o iubeaţi ;
e) v-aţi bătut timp de 45 de minute cu un militar în termen, care pretindea că el e soţul fetei ;
f) aţi ascultat plîngînd de nervi, bancuri porcoase spuse de un unchi al fetei, proaspăt seminarizat la Gherla ;
g) v-aţi plictisit de moarte, fiindcă verişoarele soţiei erau urîte şi tîmpite ;
h) aţi tras un pui de somn sănătos, fiindcă tot nu mai aveaţi nimic de descoperit…

În cazurile D şi H , vă felicităm pentru înţelepciune.

semnat: Bogdan ULMU
mire profesionist

Cum şi ce se mînca la începutul secolului trecut

Prietenul meu Mircea Cavadia, scriitor, director de ziar, organizator al unui excelent festival de umor în Caraş-Severin, mă invită, ca-n fiecare an, la casa lui de vacanţă, la Voineasa. Cine a fost la Voineasa ( în Vîlcea , pe drumul dintre Rîmnic, spre Sibiu, urcînd spre munte de la Brezoi) ştie cum arată paradisul. Et in Arcadia ego!
Ce-i drept, am avut proasta inspiraţie să vin acolo...taman de la Baia Mare ( unde fusesem invitat de celebrul Akebono, Claudiu Pop, omul care-a slăbit în direct, la tv, 102 kg.!).. De la Baia la Voineasa se ajunge lesne – spun masochiştii : mie nu mi s-a părut – poate unde încă nu sunt masochist cu acte...Deci, iau Săgeata Albastră de la Baia, la Cluj, de-acolo, după două ore, iau autocarul spre Vîlcea; cobor la Brezoi de unde mă recuperează doamna Trude, soţia lui Cavadia. Obosit, fug după o bere, mănînc o sarma şi citesc o carte, pe ospitaliera terasă (verandă) a casei bătrîneşti, casă care a împlinit o sută de ani.
Cam tot atîta avea şi cartea despre care vă vorbesc : ea nu poseda coperţi, nici vreo indicaţie lămuritoare ( cum se cheamă, cine-i autorul, unde-i publicată, în ce an etc.); pe coperta improvizată scria , de mînă : Carte de bucate a Mariei Turturea de la Voineasa. După cîte mi-am dat seama ( raportînd-o la opul tandemului Kogălniceanu / Negruzzi) era publicată cam cu două-trei decenii după. O seamă de termeni şi reţete repetau bucatele propuse de paşoptişti. Deci, s-ar putea spune, şi acest volum conţine feluri de mîncare aproape criptice ; am notat pen tru dumneavoastră, mîncăi frustraţi, cîteva nume de bucate, spre-a vă face să salivaţi, cultivîndu-vă : dulceaţă (şerbet) de dracilă; dulceaţă de ( miez de) frape ; dulceaţă de (coajă de) neramze; şerbet de chitră; dulceaţă de gelatină (tremură) ; dulceaţă de cantalup ; şerbet de pergamot; şerbet de sacîz ; paşchet ; povidlă de caise ; Mandel-Kuchen; bogace (bohaci) ; crafne ; bucium prăjit în unt ; sulişoare (pardon de expresie!) ; plesiruri ; plăcintoare; gato de cartofi de Lion; lapte zburat spaniol ; croşete de Olanda; muhalebiu cu nisaştea ; cremă plumbuită ; bishop; vutcă aurită ; şi, ca să nu vă mai plictisesc şi pentru a vă face poftă, transcriu şi un fel de mîncare complicat, cu titlu lung & apetisant – lise de chitră, portocale întregi, caise, frape, prune umplute cu fisticuri...mmmm!!!
Citind reţetele , mi-am dat seama nu numai că pe la-nceputul secolului trecut străbunii ( strămoaşele) aveau timp, dar aveau şi cu ce cumpăra atîtea şi atîtea produse! Deşi, tehnic, bucă tăria era oarecum rudimentară (nu existau microunde, temperaturi înalte, mixere, cuptoare de mii de waţi, tacîmuri elegante de inox şi pahare de mînuit fără spaima spargerii), răgazul pentru artă şi plăcerea culinăritului nu se pot compara cu bucătăria treimiistă, bazată pe semipreparate, cola, hamburgeri, pizza şi hot dog.
Şi cît de curios sună azi, în urechea gospodinelor mai rar dedulcite la asemenea lecturi, unele ingrediente despre care se zice că-s chiar toxice (scrobeală, clei de morun, gumă arabică, sacîz – cernut prin tulpan, nişaşta; sau mai puţin periculoasele unt de pergament, zahăr verde, apă de flori ş.a.m.d.). Desigur, un cercetător al arhaismelor şi regionalismelor, ori un pasionat (fanatic) al bucătăriei, reuşeşte să descifreze termenii subliniaţi de noi cu bond; nu e greu să-ţi imaginezi că dracila = un fel de mărăcine ; chitra = o varietate de lămîie; povidla = magiun ; Mandel Kuchen = prăjitură cu migdale; crafne = gogoşi; cantalup = pepene ; lapte zburat = variantă mult mai apetisantă a „laptelui de pasăre” ş.a.m.d.
Sunt însă şi cuvinte pe care nu le mai găsim în dicţionare şi asupra cărora ne va fi din ce în ce mai greu să ne dumirim. Ergo : pofticioşi dumneavoastră, profitaţi de bătrîni ( minimum octogenari!) şi trageţi-i de limbă, precum culegătorii de folclor. Ceea ce veţi afla, treceţi cu plai vazu’ pe pergament şi iute daţi de ştire degrabă vărsătoriului de vutci & vinuri ce se-ncumetă să semneze aici...Pofte bune!