Obicei(uri) de iarnă

Obiceiurile de iarnă apar la ţară, în timpul anotimpului cu pricina. Sunt şi la oraş obiceiuri, dar ele pot fi întîlnite şi-n celelalte anotimpuri (obiceiul băutului, al fumatului, al bîrfirii colegilor etc.).
Dar cum zicea şi poetul, obiceiul de iarnă s-a născut la sat, fiindcă acolo, pînă-n secolul XIX, lumea era mai curată şi nepoluată de civilizaţie. Plus că uliţele-s largi, nu trec maşini, nu apar poliţişti,şi totul capătă un aer ireal, de vis (uneori, de coşmar – că,ce, coşmarul e real?). În secolul XXI, deşi a dispărut diferenţa dintre sat şi oraş (că e internet şi-n sate uitate pe un vîrf de munte pleşuv), obiceiul de iarnă Capra a rămas neschimbat, fiindcă e transmis din tată-n fiică, pe cale (oarecum) orală. Aceste mini-spectacole diletante, dar vînjos strămoşeşti, au un grad de repetabilitate subînţeles , de multe ori, agreabil:
Capra-ţăranul se-mbracă-n costum deşucheat de Brezaie şi păcăne din două beţe pe post de gură , dîrdîind în pragul gospodarului, şi îngînînd peltic aberaţii de tipul „ţa-ţa-ţa capriţă, ţa/te-adusei din Africa/te adusei cu avionul/te hrănesc cu biberonul!” (ce căuta animala tocmai pe-acolo, pe unde-şi fac veacul dromaderii, rămîne un mister); gazda, neînţelegînd ni’ca din text, invită cuviincios urătorul în casă şi se pun pe băut, spre disperarea fomeii care vroia să mai şi vîndă din molan...
Capra treimiistă –Brezaia se duce la uşa gospodarului, întreabă politicos „primiţi cu obiceiuri strămoşeşti?”, iar din casă iese...Varza şi rage, disperată ”Sictir, golanilor, că şi anu’ trecut ne-aţi urat, apoi ne-a dispărut purcelul!”...După calmarea gazdei, paşnici, se pun pe băut.
Capra – variantă de asemenea treimiistă – Varza vine-n vizită la gospodar şi n-apucă să-ntrebe nimic, iese Capra şi-o înfulecă, lacom...Supravieţuitoarea, cu o conştiinţă maculată, se pune pe băut.
Capra- varianta 2- se duce o Capră să-ntrebe dacă e primită...cu ea însăşi, iese un ţap şi o cere de soţie ; Capra leşină şi ţapul profită că-i nubilă...Apoi, satisfăcut, se pune pe băut, stropind , galanton, partea femeiască, cu zaibăr...
Mai ştiu obiceiuri populare – Colindătorii zăbăuci, Pluguşorul anacronic , Căluşarii hibernali, Sorcovitorii ebrietaţi , dar nu vi le mai spun, fiindcă voi fi acuzat de întinarea memoriei folcloristice a neamului. Oricum, zilele şi nopţile astea, voi face şi eu, precum eroii mei, în finalul reprezentaţiilor : mă voi pune pe băut.
Căci, vai!, draci lectori, se pare că ăsta e fondul reprezentaţiei rurale : macheala. Cadrul rămîne un simplu pretext...
Şi-n final, o nevinovată interogaţie : primiţi cu Noul An?...

Pozitivii negativi ai Iaşiului - in Ziarul de Iasi

Articolul publicat acum cateva zile pe blog, poate fi citit astazi si in "Ziarul de Iasi"

Spinoasa problemă a Revelionului

De ce spinoasă? De-aia, fiindcă Revelionul rămîne, pentru mine, eterna şi repetata aşteptare frustată. Nu ţin minte să fii avut un Revelion impecabil (şi am trăit destule!). Revelionul dezamăgeşte, dacă eşti exigent şi sincer, prin raportul dintre cerere şi ofertă. Ultima este, de cele mai multe ori, sub pretenţia primei.
Da’ nu vă luaţi după mine : poate-s eu cîrcotaş şi nerealist, visez nămeţi pufoşi, trăsuri cu cai, foc în sobă cu lemne trosnind, vin bun , băut cu o parteneră de vis... bătăi cu bulgări, dimineaţa, linişte edenică, sufletul prea plin de frumuseţea lumii înconjurătoare...
Şi ce obţii, de multe ori? O noapte anostă, undeva într-o casă sau crîşmă second hand, lume care la-nceput e timidă, apoi, dimpotrivă, tupeistă şi de prost-gust, dansuri deşănţate, chiote afolante, glume tîmpite, mîncare prost gătită, băutură inferioară...pînă şi sonorul televizorului e luat...partenera nu prezintă interes...şi-ţi vine să fugi unde vezi cu ochii, înciudat (chiar disperat!) că ai mai ratat un Revelion.
O să mă-ntrebaţi de ce nu-l fac la Viena – Strauss, pomi de iarnă uriaşi, trăsuri cu vizitii/majordomi stilaţi?...Unu : e şi chestie de bani. Doi - am fost odată şi m-am simţit cumplit de singur, iar grupul din care făceam parte mă crispa non-stop.
Sunt şi unii cu mentalitate ...nemţească : ne-am propus să petrecem? Apăi, petrecem, tată! Ce contează unde, cu cine, cum? Am dat 600 de euroi de persoană, nu-mi permit să nu mă simt bine, că-s la Sinaia, nu în bătătură la socrii! Mănînc, beau, dansez, socializez la maximum, dansez paţachine pe ritm de manea, pup paceaure la Periniţa, dansez fund în fund cu mitocanii, lipesc dolari pe fruntea lăutarilor, frec cu zăpadă casnice , pînă la apoplexie vomat dimineaţa, apoi colebil, dres cu ciorbă de potroace, şi luat cu o bere, să ne dregem; punct şi de la capăt – life, teteo!...Îi invidiez pe aceşti plezirişti, frumoşii copii ai compromisului.
Dar, mai ştii, poate anul viitor va fi altfel şi pentru mine.
Sau, mai ştii, unde scrie că Revelionul trebuie să fie o reuşită? În fond, te simţi bine de atîtea ori în timpul anului, încît e recomandat să te odihneşti măcar pe 31 decembrie şi 1 ianuarie. Că şi-aşa, abia ieşit din Crăciun & Sf. Ştefan, intri-n Sfinţii Vasile şi Ion, şi Revelionul ar putea fi un binevenit respiro , în sarabanda sărbătorilor astea care, sub pretextul că te fac fericit, îţi creează probleme de toate felurile – de la financiare & medicale, la sentimentale & filosofice.
(Altfel, desigur, La mulţi ani!)...

Craciun cu Craciun

Eu, de Craciun, ma duc la Craciun. E vorba de vecinul meu, Craciun Mitica, care fiind octogenar e confundat cu alt mos Craciun.Toti se poarta frumos in decembrie cu vecinul, crezind ca le aduce ceva in cos. El, sadic, aduce, intr-adevar, notele de plata la intretinere...
Mie-mi place mai mult Craciunita,adica fata mosului, care e divortata si aduce... alt gen de cadouri doritorilor, avind particularitatea de-a nu putea pronunta silaba NU. In compensatie, zice DA oricarui doritor de ...cadouri. Am observat ca solicitantii nu-s deranjati ca fata mosului poarta saculetzii pe fatza...In familia "sfinta" mai exista si o Craciunoaie, dar de ea nu se intereseaza nimeni. Si-un Craciunel, de care se intereseaza politia, periodic, cind ii cad infractorului Craciunescu din sac... droguri.
Deci, ce mare scofala sa astepti Craciunul? Mai bine Halloweenul, ca mai rizi de rudele care se sperie cind deschid usa nepotului si dau de Dracula...
V-ati prins ca acest articol vrea sa va puna la-ncercare capacitatea de-a va indigna; deci, indignare placuta & Sarbatori fericite!

p.s.: click pe clip pentru cadoul vostru de la Mos Bogdan Ulmu :)

Diferenţa dintre Irina Loghin şi Ludovic Orban...

...Este mare! ¤ În primul rînd, cea mai vizibilă, de sex (deşi nu-şi ţin sexul la vedere). Apoi, de partid (fie vorba între noi, nici partidul – mai ales PRM – nu se mai vede). În fine, de cîntat (deşi, dl. Orban a sosit recent pe tărîmul muzicii).¤ E clar că doamna Loghin vrea să termine cu politica şi să se dedice songului mioritic, în timp ce dl. Orban are şanse mari, ca să se dedice muzicii...fără să-şi propună. Dar cînd se scandează, de o săptămînă, într-una, „demisiaaaa!!!”, tre’ să te conformezi.¤ Mă rog, guriştii o duc mai bine decît politicienii, ca dovadă că lui Nelu Ploieşteanu nu-i cere nimeni demisia, pe cînd lui Remeş, Orban, Băsescu, Păcuraru, Tăriceanu, Marko Bela & his boi, da! ¤ Dezavantajul călăreţului. ¤ Numai că nici asta nu-i o soluţie, să schimbi miniştri la şase luni, că-n şase luni nici nu pricepe mare lucru ăl numit şi gata, cînd să-nveţe meserie, e dat afară! Păi ce, ca să ajungi bucătar ai nevoie de doi ani şcolarizare şi pentru ministru, doar două săptămîni practică? Hm! ¤ De-aia are România o imagine şifonată pe glob, că ăi plătiţi să-i facă lookul, n-au timp să se perfecţioneze-n meserie.¤ A fi ministru e mai greu decît a ajunge croitor, cismar, ospătar, matriţer, felcer ; dar la asta n-are nimeni timp să mediteze, fiindcă e numit anapoda şi dat afară imediat.¤ Cum ar fi să-l pui pe Cărtărescu să scrie un roman, după două-trei pagini îi iei romanul şi îl chemi pe Liviu Papuc să-l continue ; după cinci pagini iei cartea şi din faţa lui Papuc şi i-o încredinţezi lui Bogdan Ulmu şi aşa mai departe. Ies tot 200 de pagini, dar nu se va înţelege nimic, fiindcă Mircică are geniu, Papuc rigoare & informaţie, iar Ulmu doar băşcălie.¤ Dar hai că o carte fără stil nu ucide, dar un guvern fără stil & profesionişti, DA! O să vedeţi asta peste cîţiva ani, cînd o să căpătaţi perspectivă...¤ Că şi Marko Bela mă enervă zicînd că e periculos să te apropii de politica românească, ca şi cum UDMR ar fi un partid din Ungaria!...¤ Mă ştiţi doar că nu-s xenofob, ba chiar am avut toată viaţa o pasiune pentru unguroaice, dar cînd o duci bine în România, pe banii românilor, în parlament mioritic, nu mai face pe locuitorul din Balaton, ighen? ¤ Cine mă mai enervează?(da’ nu de-acum, ci de fo’ 12 ani, de pe cînd lucram acolo) : Chişinăul. Expulză doi diplomaţi români, pe motive bramburiste.¤ Şi mai ştiu unii fericiţi că trec invizibilul pod de flori! ¤ Aşa le trebuie! ¤ Mă mai amuză faptul că fiinlandezii consideră svastica drept un simbol eminamente religios : sigur că are şi conotaţii de-astea, dar să nu cădem din lac în puţ, că doar Regele e gol chiar şi iarna, nu?! ¤ Altă chestie care te pune pe gînduri :ONU avertizează că-n multe ţări, din ce în ce mai puţini oameni au acces la hrană.¤ Nu cred că e vorba de noi, fiindcă văzui într-o zi la tembelizor fo’ 50 de godaci care expiau sub cuţitul gospodarilor ; oricum, e bine şi sănătos ca un porc de 150 de kile să ne-ajungă timp de un an – mai ales dacă suntem din familii cu un singur membru.¤ Dacă facem parte din familii fără nici un membru, atunci musai să-mpărţim rotofeiul şi cu vecini, rude, asistaţi, factori poştali, cosmonauţi, prostituate, gunoieri, ambidextrii, hingheri şi alte persoane importante, dar lipsite de prosperitate...¤ Să trecem la alte veşti defecte : nişte traficanţi de droguri din Rio de Janeiro în cine credeţi c-au tras cu mitraliera? Da, în Moş Crăciun! Ptiu! ¤ L-au confundatără cu ...poliţişti sub acoperire, ţaţo! ¤ Dar mai nostim (deşi nu nostim e termenul potrivit!) e că-n Angola doi actori care filmau o scenă cu bandiţi, au fost împuşcaţi de poliţia locală din motiv de confuzie – jucau prea bine rolurile. ¤ Morala? Cînd interpretaţi bandiţi, jucaţi prost, draci actori, ca să aveţi viaţă lungă...¤ Daă să lăsăm cele lumeşti, în sfintele zile de Crăciun şi să ne îndreptăm cu gîndul & atingerea castă, către cei dragi : familie, colegi, cititori şi mai ales cititoare ale rubricii de faţă. Vă las, că mi-au sosit colindători, floriiileee daaaaalbeee...!

Pozitivii negativi ai Iaşiului

Gracila Cerasela, tînăra mea veche colaboratoare ( cam de 15 ani, nu?), mă invită să scriu ceva despre un erou pozitiv sau negativ, din Iaşi. Sunt pus într-o situaţie delicată : negativi complet... negri, nu cunosc; să văd ce pozitivi... albi, sau gri, găsesc în agenda telefonică...
Ar putea fi unul, Constantin Rusu, decanul de la Geografie; un profesor de elită, universitar recunoscut pe plan mondial, pedolog infatigabil, companion de şpriţ competent...Dar cum mi-e naş, o să se creadă că-s subiectivist. Deci, cade...
Casian Maria Spiridon cred că are şanse suplimentare : nu mi-e rudă, suntem vechi prieteni, e un editor excepţional, poet şi critic remarcabil, e unul dintre puţinii oameni din Iaşi cu care nu m-am certat vreodată...Dar are mulţi duşmani ; nu-mi ajung duşmanii personali? De ce să-i preiau şi pe-ai lui?...Nu, îl mai amîn...
Florin Faifer : un eminent comentator de teatru. Un om cu rară sensibilitate pentru arta scenei şi cea dramaturgică. Oenolog în formare şi curtezan incorigibil. Dar mi-e coleg la Universitate : şi-o să se supere ceilalţi colegi de la „Enescu” că nu-l enumăr decît pe el. Deci, nu e nici el omul potrivit...
Poate Călin Cocora : da, scoate revista Feed Back & multele volume ale editurii Princeps edit. E un om mereu blajin, care zîmbeşte într-una, amator de poante, plin de iniţiative, e o plăcere să lucrezi cu el...Dar îmi amintesc că mă critică pentru tehnoredactările diletante ale cărţilor mele şi, deci, îl tai şi pe el, cu fermitate, de pe listă...
Toma Hogea : urma chiar să realizăm un spectacol, anul acesta. S-a amînat. Dar are hazul lui – nu numai ca actor, ci şi ca personaj. Îmi place teribil să-l tachinez ; şi-mi place că Anda, soţia lui, moare de rîs la glumele mele...Dar cu Toma, de cînd şi-a luat doctoratul, mă văd rar. Pe chestia asta, îl şterg şi pe el de pe listă...
Parcă ar fi timpul să-mi exprim şi feelinguri de altă natură : deci o trec pe listă pe Narcisa, o minunată stăpînă a librăriei centrale Junimea. Are pasiune pentru carte, ajută iubitorii de carte, aduce titluri din toată ţara, se luptă să vîndă mult, ca să dea lefuri mari angajaţilor...ce mai, Narcisa e cea mai potrivită pentru acest articol. Ba nu, că după aia s-ar putea să aibă probleme acasă, să o întrebe Matei (soţul ei) de ce o laud atît de tare, aşa că, sorry...
Vasile Popa Homiceanu : psiholog, prozator, prieten vechi...Are mereu ascunsă, prin vreun sertar, o sticlă pentru cinstit amicii...Na, că l-am desconspirat şi-acu s-ar putea să intre la foloase necuvenite...Plus că a scris o piesă de teatru şi de cîte ori mă vede mă-ntreabă cînd are loc premiera...nu, îl şterg şi pe el de pe listă.
L-aş trece pe listă şi pe Benoît Vitse ; am realizat un spectacol la Ateneu, la iniţiativa lui şi acum am altul în lucru. Benoît e un excelent manager, om de cultură, are o putere de muncă invidiabilă, caută mereu texte incitante, adulmecă scandalul teatral (tip Evangheliştii) cu nări de ren...Totuşi, mi-a spus că va părăsi curînd ţara, aşa că (deja) nu mai e ieşean, deci iese şi el din grilă...
Lucian Vasiliu, bun prieten şi om de cultură serios, amator de calambururi seducător, muzeograf remarcabil, dar, de o bucată de timp, ...ne vedem prea rar. Deci, nu e indicat, acum, să...Plus că o să creadă lumea că-s filobîrlădean. De-aia nu mă gîndesc nici la Mihai Valeriu, inimosul patron de la Bolta Rece...
Liviu Papuc singurul om din Iaşi care are verticalitatea să nu mă refuze cînd trîntesc haiduceasca invitaţie „Bem şi noi ceva?”... da’ nu, o să zică cîrcotaşii că-s filobucovinean.
În concluzie, draci lectori, văzurăţi că mă strofocai să scriu despre un ieşean pozitiv, da’ nici unul nu corespundea. În concluzie, mă propun personaj ideal al Cetăţii de pe cele şapte coline, deoarece, măcar în cazul meu nu vor ieşi discuţii : mi se pare normal să-mi fac publicitate, în contextul în care mass-media e ocupată de Elodia cea dispărută în Dubai, Ludovic Orban cel accidentabilos în Cotroceni, Norica cea ministră, Andreea Marin cea mamică, Prigoană cel tătic ş.a.
La mulţi ani şi puţini duşmani! (că despre bani, măcar de Sărbători să tăcem pios!)...

Umor la gura fostei sobe: Sfaturi & indicăţii preţioase

Am citit cu indignare miştourilor unui gazetar care ataca explicaţiile sau sfaturile tipărite de comercianţi pe etichetele unor produse comercializate legal, în scumpa noastră Românie. Io mă săturai, teteo, de băşcălii gazetăreşti, deci iau apărarea celor ce produc & inscripţionează asemenea mărfuri, deoarece ştiu ei ce ştiu şi fac ei ce fac, nu stau la colţ să cîrcotească...
Cică de ce scrie pe un recipient cu conţinut soporific „Atenţie! Poate produce somnolenţă!”.Cum de ce? Eu am luat somnifere 20 de ani şi, cu cît luam mai multe, cu atîta insomniile-mi deveneau mai viguroase! Deci, e bine de ştiut că există în farmacii şi somnifere care AU efect! Ura!
Apoi : cică de ce ne previn comercianţii de uscătoare de păr că „ nu se utilizează în timpul somnului”? Păi d’aia! Că sunt pe lume căscaţi care-adorm cu foenul în freză şi pilozitoase care se uită la emisiuni tv politice şi se trezesc dimineaţa cu parura lui Răzvan Theodorescu! Dacă nu-ţi iei măsuri de precauţie, te pomeneşti dat în judecată degeaba de blegii păguboşi !...
Alta : pe pungile cu chipsuri sunt invitaţii tentante de tipul „nu e obligatoriu să cumpăraţi, puteţi citi detaliile din interiorul pungii”. Ei şi? Ce-o fi aberant acilea? Unu’ cumpără punga, altu’ haleşte chipsurile şi ultimul citeşte instrucţiunile. Na!
Sau, cică, sanchi, de ce pe o pungă de arahide scrie „Atenţie! Conţine arahide!”. Păi tocmai ca să vă demonstreze că e o firmă serioasă, nu ca alea care băgau floricele în pungile de alune şi seminţe de bostan în cutiile cu fistic. E-he! Cît gogoşar murat în borcan de Manciuria n-am mîncat io! ...Să fie primit! Deci, mă bucur cînd producătorul îmi reconfirmă pe eticheta din faţă, ceea ce comerciantul spune pe eticheta din spate. Sau invers.
La o periuţă de dinţi – ei, da, nici banalele periuţe nu scapă de necesitatea ins trucţiunilor!- se spune că trebuie folosită partea cu peri de plastic. Şi ce dacă? Poate că partea cu peri ...de păr, a fost deja uzată ; ori, poate că partea fără păr nu ţine pasta de dinţi. Sau nu e eficientă. Bine că nu se indica folosirea cozii periuţei, atunci ar fi fost anormal, nu?!
Da’ cea mai scandaloasă băşcălie e făcută pe seama instructajului de funcţionare a drujbei ; cică de ce suntem avertizaţi „ Nu încercaţi să opriţi lanţul cu mîna sau alte organe!”. Ptiu! Păi omul care-a tipărit, doar vrea binele drujbarului : fiindcă există acea tentaţie firească, de care vorbea şi Freud în manualul său dedicat proletarilor masochişti, de-a opri lanţul cu mîna, piciorul, nasul sau, în caz de erecţie neinspirată, ...alt organ. Avertizat, scapi de tentaţia naibii, şi apelezi la butonul de întrerupere a sculei, fără să psihanalizezi anapoda...
Şi-aşa viaţa e grea : ce rost are s-o complicăm cu tăiatul firului publicitar în 4? La mulţi ani, echilibraţi psihic! Nu băgaţi botul nici la abureli cu Elodia care piaptănă o cămilă în Abud Abi, ori cu Prigoană care vrea s-o ia de nevastă de Bahmu. Dacă vă simţiţi manipulabil, mai bine terminaţi cu tentaţia mass-media şi fugiţi pe un vîrf de munte omenos, unde ciobani blajini vă vor învăţa să strîngeţi cheagul şi salvamontiştii vă vor ţine la curent, trimestrial, doar cu veştile esenţiale. Pa!

Iarna nu-i ca...iarna!

E uşor să spui acum, după Traian,că iarna nu-i ca vara, ori că foamea nu-i ca setea şi alte nerozii mediatizate. Io vă zic însă, inteligent, ce-am zis şi-n titlu : iarna nu-i ca iarna.¤ Ce vreau, de fapt, să subliniez? NIMIC! ¤ Da’ ce, Băse a vrut ceva? ¤ Numa că el a ajuns celebru cu o platitudine, pe cînd eu, care-am rostit în viaţă sute de vorbe de spirit, rămîn un anonim gînditor ieşean, care poa’ să scoată artificii verbale în avalanşă, că tot ludic de renume moldav rămîne!...¤ Da’ de unde-mi veniră aceste căznite filosofări hibernale, bre? Pesemne, de la reportajele date pe post, în care zeci de conducători auto înjurau mărunţel din buziţe neaua decembristă, fiindcă din cauza ei ...ei tremurau pe drumuri nedăszepezite. Scîrţ! ¤ Vara se plîng de zăpuşeală, iarna – de ger...of, cum să le mai fii pe plac, nemulţumiţilor de profesie? ¤ Şi-ncă ceva : nu-mi place să mă repet, an de an, dar mi se pare mie, ori iarna IAR ne-a luat pe nepregătite?! Că m-astup!(cum zic bănăţenii).¤ Propun s-o desfiinţăm, ca să scăpăm de-o grijă.¤ Şi să schimbăm şi titlurile unor opere celebre – Iarna pe uliţă, Iarna vrajbei noastre, Baba Iarna intră-n sat, Iarna lui Vivaldi,Visul unei nopţi de iarnă etc.- înlocuind cuvîntul cu sinonime tip toamnă secundă, ori primăvară de probă. Va fi de bun augur, o să vedeţi! ¤ Tot de bun augur e, pentru Norica Nicolai demisia lui Chiuariu ; tot vrea ea să devină ministră. Acum e momentul! ¤ Numai că demisionarul s-ar putea să prindă primăvara-n post, căci numirile, uneori, la noi, se fac al naibii de dificultos. O fi şi din cauza numelui, că Elena (Udrea) sau Anca (Boagiu), merg mult mai repede. Sau o fi o confuzie livrescă, de tipul Nora lui Ibsen şi Norica lui Nikolai (Gogol)? ¤ E şi-o emisiune, Norică pentru mama , da’ nu m-am uitat niciodată, că nu de noră am io nevoie, ci de bani pentru Revelion...¤ Fiindcă văzui la tv o firmă care-nchiriază Crăciuniţe, şi mi-ar place să-mi petrec Sărbătorile de iarnă între 10 Crăciuniţe vesele şi decorative. E cam 200 de lei pe oră una, deci cu 2.000 de lei, am paceaure festive toată seara, şi fac şi un Revelion inedit – pînă acum trăind între Crăciunoaie care nu costau nica’, da’ nici nu-ţi venea să le priveşti.¤ Nici Mircea Dinescu nu va avea un Revelion plăcut, deoarece pierdu una din proprietăţi ( cea din Dolj!) şi nu-i mai rămaseră decît fo’ cinci.¤ Şi pentru liderul PSD sărbătorile-s tensionate, deoarece riscă să rămînă fără casă. Hasmodia naibii, auzii că s-a încercat şi-o colectă publică gen Un euroi, pentru Mircioi ; asta ar fi culmea, ca ăi săraci să doneze valută bogaţilor! (a mai fost un caz, Cristoiu mamii lui, în care i se plîngea de milă, deoarece pierduse un proces cu-o doamnă, pe care el o făcuse curvă şi urma să-i dea 400 de milioane numitei). Cum Cristoiu a cîştigat, întotdeauna, de zece ori cît mine, propun să mai dea şi el – plus Geoană! – cîte un euroi pentru mine, să-mi pot închiria Crăciuniţe...¤ Că-n curînd vom face chetă pentru Ţiriac, Bill Gates şi Patriciu, tată! Că oricum stau cu emoţii pentru Boris Berezovski, fiindcă a primit 6 cotolani pîrnaie şi nu se ştie dacă va avea de-un caviar & Chivas Regal la mititica... Ptiu! ¤ Să-nchei vesel : există şi brazi ieftini, în piaţă. E drept, aduşi din Danemarca, da io nu mi-s xenofob! ¤ Alta : Steaua a pierdut la fotbal, cu Arsenal. Ce-i vesel aici? Faptul că putea pierde ca Slavia, cu scor de maidan. 2:1 e rezonabil (mai ales cînd, în ţară, iei cafteală pînă şi de la echipa Buzăului)...¤ Altă veste odihnitoare? Băturăm Franţa & Germania la handbal feminin. Uraaaa!!!! ¤ Vestea rea e că ne bătu Rusia. Dar rămaserăm în top, ţaţo. Hai România! ¤ Şi vedeţi pe unde mergeţi, să nu vă prindă avalanşa, sub fo’ streaşină şi să faceţi Crăciunul pe trotuar, lîngă nişte cotarle omenoase, dar limitate ca oportunităţi de loisir...

Dispăruţii anului 2007

A mai trecut un an. Şi, odată cu el, s-au dus oameni importanţi, ori doar cunoscuţi, inegali ca valoare – căci Marea Scadenţă nu are criterii !- dar nu întotdeauna situaţi în conul de umbră al mediatizării.
Un exemplu de pe la începutul lui 2007? Ion Dincă, unul din cei mai duri activişti comunişti (supranumit Te leagă), condamnat ...pe viaţă , în 1990, în procesul cepex şi (evident) eliberat după cîteva luni. Alţi politicieni controversaţi care s-au dus : Antonie Iorgovan, Dan Iosif. Să zici despre morţi, numai de bine? Mai corect - doar despre unii ...
Ne-au mai părăsit recent, oameni de teatru importanţi : delicata regizoare Sorana Coroamă-Stanca, proteicul actor, regizor & profesor Adrian Pintea, charismaticul renascentist Florian Pittiş, un foarte bun interpret de teatru şi film – Ion Fiscuteanu, regizorul prolific Eugen Vancea, creatorul unor mari spectacole de operă – Hero Lupescu, Apoi, muzicienii Alexandru Fărcaş, Mihaela Agachi, David Ohanesian, Şerban Georgescu, Gil Dobrică ; plasticianul Ion Nicodim; scriitorii Octavian Paler, Victor Frunză, Alexandru Condeescu, Val Condurache, Dumitru Pricop, Marcel Marcian, Alexandru Deşliu; academicianul Virgil Cândea; profesorul Petre P. Vancea; teleaştii Vanda Condurache, Ralu Filip, Jana Gheorghiu ; patriarhul Teoctist, arhimandritul Ioanichie Bălan (cel care a scris Vieţile Sfinţilor); fotbalistul Nicolae Dobrin...
De peste hotare ne-au sosit veştile dispariţiilor unor cunoscuţi oameni de artă : marele tenor Luciano Pavarotti, producătorul de film Carlo Ponti (soţul Sofiei Loren), genialii regizori Ingmar Bergman şi Michelangelo Antonioni, marele coregraf , revoluţionar al baletului modern, Maurice Bejart, excelentul actor de film Michel Serrault, inegalabilul mim Marcel Marceau, interpreta filmelor anilor 60 Jane Wyman (soţie a preşedintelui Reagan), actriţa Anna Nicole Smith (ex-Miss Playboy)... sau al scriitorilor Art Buchwald, Kurt Vonnegut, Norman Mailer, Edith Campion. Au mai plecat dintre noi, în 2007 : violoncelistul M. Rostropovici, ex-preşedintele Rusiei, Boris Elţîn, pilotul de raliuri Colin MacRae, fotbalistul spaniol Antonio Puerta...
Unii , vai!, au murit definitiv (adică, nu se va mai vorbi despre ei); alţii, doar aparent – deoarece, cum zic preoţii, cîtă vreme invocăm numele unui dispărut, înseamnă că el continuă să existe între noi.
Ca să închei cu un paradox, vreau să îmi exprim mîhnirea că cel mai mare teatru din lume, nu există...pe această lume. Şi nici nu-s şanse să apară : valorile de dincolo vor rămîne, mereu, copleşitoare...

Ghete pline cu ...veşti defecte

Domne’, mă uitai în papuci, să văd ce-mi aduse Moş Nicolae : nimic important. Decît, decupaje din ziare şi ştiri tv. ¤ Unora li se aduce caviar sau whisky, altora - parfumuri franţuzeşti şi rochii de seară...mie, deoarece am o rubrică citită (nu citată!), mi se bagă-n ghete petice de ziare şi poze cu Dan Diaconescu. Ptiu! ( să mă ierte amicul Faifer că scuip cu litere, dar aşa fac io cînd mă cuprinde indignarea).¤ Şi cum să nu mă enervez, cînd auzii că IAR se scumpeşte trenul cu 5%! Păi, în curînd, o să mergem pe jos, ca Badea Cîrţan, ori cu bicicleta, precum chinezii; sau cu căruciorul de butelii, ataşat la maxi-taxi.¤ Cu trenul vor călători, după 1 ianuarie, veteranii de război, pensionarii, ceferiştii şi cerşetorii – fiindcă nu plătesc. A, şi ăia care vînd apă, bere, pufuleţi sau ceasuri furate. Plus surdomuţii care care vorbesc numai după ce coboară, fericiţi că au vîndut un breloc cu lămpiţă şi o agendă telefonică inutilizabilă, fiind scrisă în limba chineză.¤ Dar să nu ziceţi că-s cîrcotaş şi ştiu doar să Huidu(i), văd şi jumătatea plină a paharului gol: iaca, vin curînd în ţară japonezii ăia cu magazine tip „orice produs-5 lei”.Or avea şi frigidere la 5 lei? Că-atunci îmi iau şi io fo’ zece, să le am pe toată viaţa...¤ Mihai Răzvan Ungureanu deveni şeful spionilor ; asta-i bine. Că-i ieşean de-al nostru şi mai stîrpeşte din ăi aciuaţi p-acilea! ¤ Am şi io o babă deasupra, la etajul I, care tuşeşte într-una atît de sonor, încît sigur transmite mesaje cifrate liftelor din Capitala Moldovei...¤ Îl rog pe dl. Director SIE să o expulzeze în alt oraş, spărgînd reţeaua; măcar şi-n locul ei, să-mi trimită o spioancă blondă, de 25 de ani, care să suspine cu înţeles. ¤ Eh, vise de decembrie...¤ S-a dus şi Dan Iosif : cred că mai trăiesc maximum 25% din cei ce-au participat la revoluţie! Ultimul din ei poate va spune adevărul...¤ Că pentru a spune adevărul, cel mai indicate-s ultimele minute de viaţă.¤ Cînd calculezi bine.¤ Apropos de dispăruţi : ce ziceţi de ancheta aia Soros din care reiese că n.ceauşescu a făcut ţării ăl mai mult rău, dar şi cel mai mult bine? Cum vine asta? ¤ Ce fel de bine – exceptînd momentul 1968?! Şi tot nu se dezvaţă unii să pună pe seama capitalismului (aşa, imperfect, cum e el acum, la noi) eşecurile personale! ¤ Nu am talent fiindcă a murit Ceauşescu, nu sunt fericit din cauza lui Băsescu, nu sunt miliardar că a dispărut comunismul...¤ Mă rog, e mai comod să cauţi răul înafara ta...¤ Alt fapt incalificabil : şi acum, după 18 ani, Ion Iliescu afirmă că problema anului 1990 n-a fost venirea minerilor, ci demonstraţia golanilor. ¤ Şi dacă un ex-preşedinte post-comunist gîndeşte defect, ce pretenţii putem avea de la măcelari , ospătari şi colectivişti? ¤ Apăru PDL-ul. Om muri şi om vedea dacă e de bine.¤ Voiculescu a-nceput să vîndă posturile tv Antena : să sperăm că e de bine! ¤ Dar să încheiem şi mai vesel, cum ne e obiceiul : s-a instituit concursul de scenarii Enigma Elodiei ; cine ştie adevărul despre dispariţia mediatizatei avocate, n-are decît să scrie un scenariu de film şi se va umple de bani, MediaPro băgînd filmul în producţie, urgent! ¤ Cine nu ştie adevărul, dar propune un final veridic, poate face la fel. ¤ Personal, i-aş solicita un scenariu şi soţului Elodiei, dar mi-e teamă că al lui va fi cel mai plicticos (altfel, ar fi făcut un film poliţia, nu?)...¤ Oricum, precedentul fiind creat, ar mai urma ca Justiţia & DNA să propună şi alte scenarii ajutătoare, cum ar fi Fuga lui Guru Bivolaru, Unde e Omar Hayssam?, Cum a trecut graniţa Priplata?, Ce mai face Iacubov?...¤ Că România nu are doar celebrităţi de tipul Dracula, Ceaşcă, Hagi, Comăneci. Am zis!

Cenzura dupa comunism

Dau samă, în continuare, asupra opului napocan Viaţa teatrală în şi după comunism (coordonator, Liviu Maliţa). Mă gîndeam, înainte de-a lectura volumul, că n-am ce consemna, referitor al secţiunea sa secundă : după ’89, se zice, cenzura rămîne doar de natură economică. Şi totuşi...
Maria Ghitta demonstrează că epoca... supra-modernă a teatrului românesc, anul întîi de după şocul eliberării, nu a început spontan, nu a fost întîmplător, nu a scăpat din chingile neo-controlului ideologic. Cei care au anunţat pe micul ecran, emoţionaţi, „ Tiranul a fugit!”, nu erau inocenţi. Primul an de libertate al artei scenice, susţine atît de inteligent autoarea capitolului, era suspendat între „magia libertăţii şi frenezia lipsei de proiect”. Într-un fel, se aminteşte în text, libertatea e mai grea decît constrîngerea, deoarece omul nu mai are scuza impunerii, ci e forţat să îşi analizeze coeficientul real al talentului & verticalităţii. Mult-hulita cenzură, declarat, ori nu, a stîrnit, din cîte înţeleg, prin dispariţia ei, nu puţine regrete...
Alt autor antologat, Eugen Wohl se ocupă de dramaturgia naţională scrisă după 1990. Un subiect, pentru mine, incendiar. Fiindcă, dacă dramaturgia de dinainte ( mă refer la cea din perioada 1949-1989) conţinea, în bună măsură, piese nejucabile azi ( din motive de tematică), cea actuală, după părerea mea, nu va fi jucată peste două-trei decenii, din motive de limbaj. E normal să mai scapi, într-o piesă, un cuvînt deşucheat : o sută însă, cred că e prea mult...(vezi şi exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc în piesele contemporanilor. Ca profesor însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă întreabă de ce se vorbeşte atît de buruienos în dramele mileniului trei mioritic.
Domnul Wohl se ocupă cu seriozitate & aplicaţie de textele lui Macrinici, Saviana Stănescu, Zografi, Gîrbea, Nelega, Juncu, Caraman, Barbu, Crudu, Andreea Vălean, Peca, Gianina Cărbunariu.
Un studiu lipsit de menajamente, în stilu-i inconfundabil, ne oferă şi Miruna Runcan; ea se dedică aici instituţiilor de spectacol. Rememorează miniştri de resort (fix zece!) care n-au reuşit să facă mai nimic pentru instituţiile teatrale naţionale. E o criză managerială, după 1990, mai vizibilă (iertat fiindu-mi gradul de comparaţie!) decît înainte. Înainte erau directori ; acum trebuie manageri. Şi de unde manageri, cînd singura cu titlu s-a dovedit o conducătoare imperfectă de teatru?
Pe de altă parte, profit de ocazie să atrag atenţia că, printre longevivii conducători de teatre ai perioadei comuniste, s-au numărat oameni fără studii, dar cu instinct. Teatrul Giuleşti sau cel din Piatra Neamţ, stau dovadă.
Cel mai interesant articol publică, în această secţiune a cărţii, Anca Măniuţiu : ea încearcă o panoramă a teatrului independent din perioada 1990/2005. Şi tot ea arată că, lucru bizar, şi după 1990 cenzura comunistă ...mai acţionează!
Un exemplu? Excluderea repatriaţilor din teatrele în care se întorseseră fericiţi (Şerban, Vlad Mugur, Giurchescu, Adrian Lupu, Vişa) ; alt exemplu? Punerea în funcţii de conducere superioare ( Minister) a unor membri PDSR, PRM şi chiar...PCR! Ptiu!
Cum arată şi autoarea studiului, ce rost avea revenirea lui Hegedus, a lui Măciucă, Traian Iancu, Amza Săceanu , în structurile de decizie culturale? Şi cît de palidă a fost activitatea lui So rescu, ori a finului său, Ogăşanu? Să nu mai vorbim de Mircea Micu sau Mihai Ungheanu, care n-au făcut (chiar nu fac) decît rău mişcării noastre artistice!
Şi ca să nu credeţi că am fixaţii, vreau să reproduc un fragment din volum, citînd de la pagina 401 :” În 1994 pornea de la Cabinetul Ministrului Culturii spre judeţe, o circulară redactată într-un limbaj primar/agresiv , menită să atragă atenţia Inspectoratelor Judeţene de Cultură asupra unor persoane din ţară şi străinătate al căror scop este căpătuiala şi care ademenesc pe conducătorii unor instituţii publice în activităţi care-i compromit , aducînd prejudicii incalculabile instituţiilor în cauză”.
Volumul surpă în mine ideea că, după 1990, cenzura, în România, este eminamente economică. Despre argumentele personale, de om care trăieşte în continuare în teatre (ba chiar şi-n facultăţi de artă), cu altă ocazie.

Poza: http://fc02.deviantart.com

Raid prin localurile Iasului (III)

Cînd am pornit, pentru voi, draci cititori, această vizită...de lucru prin restaurantele Iaşiului, mi-am propus să mă ocup şi de fo două-trei locaţii mediocre. Apoi, m-am gîndit că viaţa şi-aşa e scurtă, pentru ce să pierdem timpul în crîşme imunde? Ce, criticii literari se bat să scrie despre cărţi proaste? Profesorii recomandă studenţilor manuale idioate? Noi de ce am face excepţie?
De crîşme rele suntem sătui ! Pe-alea bune e cazul să le descoperim, gurmanzi & gourmets dvs., împreună!...Donc : şo pă ele!
Alesei unul, nu departe de locul în care locuiesc : Dragon (ex-Club 20), situat la Moara de Foc, vis-a-vis de Plus. Am mers devreme, să găsesc locuri ( fiindcă, să ştiţi, localurile bune sunt supraasaltate, spre meritul conlocuitorilor mei). Bine am făcut – în juma’ de oră, nu mai erau! Am intrat prima oară aici : impresie de ţinută, durabilă. Local cu specific chinezesc, aproape de... nota maximă! Surpriză plăcută!
Cum am venit, am aşteptat ospătarul ; a-ntîrziat el 5 minute, dar (probabil) a meritat : a deschis o cutie de lemn, cu...meniuri frumos legate, ageabile, compartimentate. Însăşi lectura devenea un act apetisant! Eterna mea însoţitoare, părea încîntată şi începu să fredoneze arii din Madama Buterfly!
Meniul – plin cu de toate ! Ce să alegi? Greu exerciţiu! Şi parcă poţi mînca precum Flămînzilă al lui Creangă?! Am început cu o votcă Finlandia, cu gheaţă & lămîie, iar companioana mea a cerut un suc de fructe. Decorul e plin de stampe chinezeşti, pe monitoare se transmit emisiuni de divertisment chinezeşti, ambientul e minunat, dar...cusurgiu oi fi şi eu, am comandat o tărie chinezească şi mi s-a răspuns că nu e. Păcat! Cînd am intrat prima oară într-un asemenea local, la Bucureşti, în 1975, la celebrul Nan-Jing, am băut cu nesaţ Mao Tai, din recipient de porţelan alb, inscripţionat cu roşu, ţinut la congelator...
Ca antreu, colţunaşi prăjiţi şi pachete de primăvară, cu trei sosuri (lucru important!) : sos iute, sos negru şi sos dulce-acrişor. Pachetele erau cu varză, iar colţunaşii - cu carne; se completau de minune! Felul ăsta de antreu, rar să-mi fi produs decepţii, în ani...
Chelnerii-s doar băieţi - cum observă, încîntată, însoţitoarea mea, actriţa. Vine, cam greu , felul de bază. Am luat un Cabernet de Murfatlar, ca să nu ne plictisim. E la temperatura camerei ; e desfăcut din vreme, ca să respire; bem cu poftă, primul pahar...
Pui cu ciuperci în oală de lut, orez combinat-excelent (Yang Zhou!), somn cu legume. Ospătarul zice că unele feluri durează mai mult fiindcă-s...personalizate! Aşa, da! Cică nici un fel de mîncare nu are acelaşi gust cu anteriorul – chiar dacă poartă acelaşi nume : bucătarul, ludic & imprevizibil, schimbă proporţia mîncării, de la un minut, la altul! SPER să fie aşa. Bravo lui!
Vinul e foarte bun, sec de Murfatlar din 2005; muzică chinezească în surdină, atmosferă plăcută aici, dar, desigur, vegetarienii ar mai putea strîmba din nas, spre exemplu la somnul meu ăl grăsuţ...
Si desertul vine inadmisibil de greu : fructe caramelizate (zahăr ars & susan: bune, dar trebuiau tăiate mai subţiri, să se prăjească mai bine)! Celălalt desert = îngheţată fierbinte; nu e rea , dar e sub cea mîncată recent, la Cluj, în Casa Ardeleană!
¤
Fiindcă mi-a mai rămas loc în pagină, zic : ia hai să vedem şi un alt local cu specific, cel unguresc, din Alexandru, pe care de mult tot vreau să-l vizitez.
Dar n-am ţinut cont că azi e şi marţi, şi 13! Deci, după ce am dat 8,50 pe taxi, am constatat că localul...nu mai e! Ciudat! Pe site părea viu şi dădea dintr-un fel de coadă! Enervat, iau alt taxi şi fug la Moara de foc (local acceptabil, nu foarte departe). Ghinionul e-n forţă : acolo se deschidea după două ore! Ptiu!
Trec în revistă localuri glorioase ale Cetăţii de pe cele 7 coline : unul singur îmi dă încredere – Casa Bilius( str. G.Topîrceanu)! Cu alt taxi, în fine, ajung la o mult rîvnită... masă.
Pînă-mi trag sufletul, vine din partea casei cunoscuta gustare (pastă de pateu şi pastă de brînză, cu pîine prăjită). Cer platou de brînzeturi, cu pîine prăjită şi unt.Are camembert, roquefort, struguri şi felii de mere. Vine şi o rîşniţă electrică, pentru piper proaspăt.
Îmi plac sobele şi obiectele vechi, cu care sunt decorate saloanele.
Vine apoi duet de şniţel (porc & pui), salată bulgărească, potcoavă de somon cu sos şi lămîie.
Şniţelul pare cam uscat, iar somonul trebuia să fie mai sărat, dacă e să fim cinstiţi...Lămîia însă, e prezentată profesionist, într-o plasă cu ochiuri foarte mici, spre-a nu cădea sîmburii în sos...
Cer vin la carafă, sec. E bun, dar pare olecuţă aplecat spre...demisec! Chiar să nu pot găsi în tot Iaşiul ăsta un vin cu-adevărat, SEC!? Of!...
La desert, mousse de ciocolată şi parfait de lămîie. Arată bine, bine de tot! (iertaţi-mă, fraţi masochişti, că n-am mai cerut iar ubicuuele clătite şi agasanţii papanaşi, dar dacă aici au şi feluri sofisticate, ar fi fost păcat!).
Şi la Bilius toaleta e mică , dar curată : se pare că e criză în Iaşi, de spaţii pentru wc-uri!
Pe curînd!

* articol publicat initial in saptamanalul IESEANUL, nr.297

La mulţi ani, români!

...Că fu ziua voastră.¤ O să-mi spuneţi că n-aţi simţit-o; o să vă răspund că nici eu, da’ fiind civilizat, stric şi io o urare, că nu doare!...¤ Şi-apoi ce, de ziua onomastică mai simţiţi furnicăturile de altădată?! Of!...¤ Îi văzurăm şi pe euro-parlamentari : drum bun şi succes, p-acolo, printre străini, să nu ne faceţi şi voi de rîs, Chiriţe & Bârzoi treimiişti, că şi-aşa imaginea României în lume...¤ Apropos de alegeri : ce ziceţi de Duckadam? S-a supărat pe comuna Semlac, unde era cetăţean de onoare şi a renunţat la cetăţenie ... semlaciană. De ce? Populaţia d’acolo nu l-a votat. Ptiu! ¤ Una caldă, da’ cam rece : italienii mai zvoniră că doi mioritici sechestrară o italiancă la Roma, apoi o violară ; dar poliţia Londrei zise că tipa era cuplată cu unu’ din ei, deci...¤ Io nu ştiu de unde atîta ură pe românaşi, la urmaşi ( urmaşii & Romei d’anţărţ !)? ¤ Că urmaş, la urmaş, n-ar trebui să-şi scoată ochii, teteo! ¤ Da’ poate ştiu io un proverb defect.¤ Oricum, se zice că euronavetiştii (nu ăştia aleşi duminică, ci ăilalţi, care muncesc p’acolo!) au trimis (încă mai trimit în ţară, anul acesta), cam 6,3 miliarde euro. Nu-i o sumă rea! ¤ Soluţia : să plece toţi să muncească acolo, pentru ca România de-aici să prospere.¤ Da’ cum să mai plece, cînd şi pe cei ce salahoresc în alte ţări, ni-i cam trimit înapoi, pe motiv de prădăciuni repetate...¤ Ergo : băştinoşii nu se bagă sub măslini, că nu cadrează cu standingul lor; vin ai noştri, flămînzi, şi dau iama-n olivele & capşunile Cismei, în timp ce aborigenii sorb Lavazza pe terasele Romei, da’ nici aşa nu-i bine. Nu muncim noi, da’ nici alţii! ¤ Ce s-au ...românizat şi italienii ăştia?! ¤ Da’ să trecem şi la tragedii...comice : văzui un reportaj cu un ieşean care luă o decizie înţeleaptă – trecerea într-o lume infinit mai blajină ; opţiunea sa! ¤ Din fericire (păcate?) nu fu inspirat în metode ; deci, deşi intoxicat cu medicamente, după inhalarea de substanţe toxice, trecînd prin automutilare şi aruncare de la etaj, s-a ales doar cu o uşoară greaţă & trei coste fracturate.¤ I-l recomand pe domnul doctor Pleşcan, prieten de-al meu recent, care are stil, tată, la tratat disperaţii!¤ Nu-i nimic, acu’ suicidalul ghinionist a căpătat experienţă, şi data viitoare...¤ Mie-mi mai plăcu şi reportajul ăla cu jaguarul fugit de la Grădina Zoologică Băneasa, care a speriat cartierul şi-a halit o javră. Cică cineva l-a ajutat să evadeze, ca să se desfiinţeze grădina cu pricina şi să se construiască altceva, în loc.¤ Ptiu! ¤ Şi Miron Cozma a uimit lumea prin faptul că a refuzat eliberarea condiţionată ; da’ s-o fi săturat şi el de eliberări d-alea în care era prins şi retrimis după gratii, după 16 ore !...¤ Fiind spre încheiere, vă-ntreb : v-aţi fi putut imagina că la New York, 1,3 milioane de locuitori suferă de...foame? Nici Dulea cu Suzana Gâdea n-ar fi scornit una atît de anticapitalistă! ¤ Să le trimitem ceva alimente americanilor, prin Crucea Roşie autohtonă...¤ Şi-acu chiar închei cu veşti din sport : la meciul Iaşi/Galaţi, văzut de mine pe Telesport, am adormit după o repriză – semn că partida fu taaareee captivantă! Cînd m-am trezit, aflai şi rezultatul : 2:2. Putea fi mai rău...¤ Cît despre grupa în care picarăm la Euro 2008...Ptiu! ¤ Avui gura pocită, în articolul trecut, cîmd v-am prevenit că picăm în a mai rea.¤ Cred că a fost vorba de un complot – pus la cale de Italia – să ne scoată rapid din cărţi.¤ Da’ ce, de minuni n-aţi auzit? Zic şi io ca Bitman :”Vreau o minune, vreau o minune-n echipa mea!”.¤ Pe curînd, decembrişti dumneavoastră!...Vedeţi unde puneţi ghetele de Sf.Nicolae! ( că se fură în seara aia, ceva de speriat! Şi Moşu’ merge-n şosete, din acelaşi motiv...).