Lipsa de scafandri ne omoara!...

...Eram sigur că o să rîdeţi! Of, superficialitatea se vede că face parte din ADNul etnic!...¤ Nu-i de glumă : Capitala Moldovei are nevoie de cinci scafandri, şi n-are decît doi. Ptiu, ghinionul naibii! ¤ Dacă aş fi mai tînăr, m-aş băga la scafandri cu ochii-nchişi, că ăştia au pensii babane, dar aşa...¤ Acu’ întreb şi io, nu dau cu para : nu putem importa din alte judeţe? Că Galaţiul nu-i departe, tată! ¤ Observaţi, am fost un discret, n-am întrebat ceea ce-mi stătea pe buze,”ce fac cinci scafandri în Iaşi?”. Important e că-i avem şi p’ăştia!...Că mai vin ei trei, curînd, după disponibilizările din celelalte domenii...¤ O altă ştire consternantă, care m-a întristat, dar m-a făcut să am şi un sentiment de deplasată mîndrie : o asistentă-şefă de la Spitalul CFR a căzut...răpusă de oboseală! Culmea! ¤ Într-un timp al leneşilor avalanşanţi, mai moare şi cîte un harnic! Hm!...¤ A mai fost un caz identic, acum vreun an. ¤ Toată compasiunea pentru ieşeanca noastră, dar şi toată ...admiraţia! Ea reabilitează o regiune! ¤ Compasiune 100% am însă, şi-acum nu glumesc, pentru procurorii noştri: cum vine asta, teteo, 52.000 de dosare, la numai 20 de procurori? Are vreme un jurist măcar să citească astea 2.600 de dosare? Mai are apoi, mintea limpede, să facă rechizitoriul? Mai are obiectivitate? Mai e just în verdict? Hm...¤ Io nu-nţeleg : facultăţile de drept gem de studenţi, absolvenţii avocaţi – şomează, iar la procurori nu se-nghesuie nimeni! ¤ Mai luaţi de la avocaţi, bre, şi treceţi dincolo, pînă se mai reglementează situaţia! Nu?...¤ Că tot suntem la acest capitol : cine credeţi că a ajuns vedetă tv? Alina Horeanu! Da, fata aceea blîndă cu ochelari, care şi-a lichidat amantul, ajutată de trei amici - serafici şi ei. Ca răsplată pentru frumosu-i comportament, conducerea Penitenciarului local i-a încredinţat realizarea unei emisiuni educative, la noul post care vine tare din urmă, După gratii TV. Deţinuţii abia aşteaptă să urmărească instructivul entertainment, şi să aplaude zgomotos, mîndrii că nasc şi dintre ei (un fel de) oameni...¤ Actorii şi jurnaliştii profesionişti, care n-au norocul de-a fi şi criminali, privesc cu invidie, de pe tuşă...¤ Din ciclul Ce vrăji a mai făcut şi Banca mea?, azi, cazul unei ghinioniste care s-a trezit cu dobînda mărită de patru ori, în numai cinci luni. Huo! ¤ Păi după ce că te jupoaie pe faţă, începe să te şi răs-jupoaie, ticăloasa asta de Bancă! Nu-i mumos, mămăiţă! ¤ Noroc cu Protecţia Consumatorului : şo’ pă ei, bre!...¤ Să nu tăceţi, că-ncep să jupoaie o ţară! ¤ Acum, stresează cîte-un ameţit, izolat...¤ Dacă vor excedent întru fraiereală, să ia de la ăştia care au salarii mîşcate rău, cum ar fi ăi de la Cadastru : citii cu uimire că muncitorul necalificat ridică 2.000 de lei lunar, la Cadastru! Şeful ajunge cam la 15.000. Sigur că e normal ca salariile, în România, să fie diferenţiate : dar nici în halul ăsta! ¤ Acum e vremea haiducilor, fraţi căuzaşi : să vină Iancu Jianu Zapciul, să ia de la bugetarii cu 20.000 pe lună, şi să dea la amăriţii care primesc numa’ 400 de lei...Ce-ar fi 1.000 de lei în minus, la primul? Abia de-i simte! ¤ Dar pentru oropsit, 1.000 în plus echivalează cu prinderea lui Doamne-Doamne de picior!...¤ Na, că acu’ pe lîngă scafandri, tre’ să mai alergăm şi după haiduci...mai bine tăceam! ¤ Să-nchei vesel, cum îmi e felul : două prostituate au fost trimise-n judecată şi le-a fost confiscată suma de 27.000 de lei. Din banii ăştia s-au plătit şi amenzile recente şi cele mai vechi...¤ Iată, pentru poliţie, o sursă de venituri sigură şi elegantă : laşi pleznitoarea să producă şi, periodic, strîngi cotizaţia. De la fo’ cincizeci de paceaure, faci o sumă bună, cu care poţi ajuta pensionarii, poţi sponsoriza cărţi şi spectacole, cumperi calculatoare elevilor, îngrijeşti spaţii verzi, bagi curent în sate neelectrificate, ba mai mult, îi poţi oferi un şpriţ şi celui care-a avut ideea.

Unirea mica si dezbinarea …mascata

Oare mai are românul timp & emoţie, pentru festivisme, în 2009 ? Ceva mă face să cred că nu prea! ¤ Nu mă refer la puţinii oameni curaţi, care mai sunt capabili să lăcrimeze ascultînd Hora Unirii, ci la restul de 90% din populaţie, care vine la serbările de 1 decembrie sau 24 ianuarie, cam ca la bîlci: mai cască gura, mai primeşte o ţuică fiartă, se bagă-n horă cît mai aproape de primar, se pozează cu Preşedintele...¤ Fior naţional? Respect pentru eroii neamului? Canci! ¤ Păcat...Americanii duc inima la piept cînd se aude imnul ţării lor, noi rîdem, căscăm, ori mîncăm mici...¤ Dar hai să nu fiu patetic, că lumea are parte de patetism la serialele tv, de la mine se-aşteaptă măscări şi mucalitlîcuri. Aşadar, o să pun o întrebare, în continuarea ideii de mai sus : ce fu cu baba aia ţăcănită care s-a apropiat de Traian, de Ziua Unirii, şi i-a spus că are nişte duşmani care-i fac vrăji (s-a auzit conversaţia foarte clar, la tv)? Io’ nu-nţeleg : cum poate trece de paza unui preşedinte de stat o biată sclerozată de fo’ 75 de cotolani, să-i strice sărbătoarea? Ori oamenii plătiţi să asigure protecţia lui Băsescu sunt incompetenţi, ori a fost lăsată special, să se vadă că lui Traian nu-i e frică de oamenii din popor...¤ Oricum o fi, nu dă bine. ¤ Altă chestiune care stîrneşte nedumeriri : interceptările mesajelor telefonice şi de pe net, pe timp de şase luni, la toată lumea. Nu vreau să se creadă că am ceva de ascuns, dar la felul meu de-a glumi, nici nu stau relaxat! Dacă fac un banc, o dată, şi spun , într-un mail, că la ora 15 mă duc să-l ucid pe Bulibaşa din Strehaia; şi-n ziua aia, cineva chiar îi face de petrecanie. Ăia care au înregistrările, pot deduce că eu mis criminalul...¤ Sigur că pînă la urmă mă scot, cum zic tinerii de azi, dar stau pe la poliţie cîteva zile dînd declaraţii? E? ¤ De-aia repet, ele-s bune pentru cei aflaţi în vizorul caraliilor, pentru restul populaţiei însă, pare stînjenitor! Şi complet nedemocratic! Şi aduce aminte de 1984 a lui Orwell, nu?¤ Da aflai că unii baştani au început să caute aparatură împotriva interceptărilor. O fi ilegal, teteo, să-ţi aperi intimitatea? Eu zic că nu! ¤ Dar parcă a contat vreodată ce zic eu?! ¤ Eu nu-nţeleg nici cazul lui Alin Totorean, românul care-a luat-o de nebun prin deşertul australian, să facă 1.500 de km., la 47 de grade! După ce trei zile a stat fără apă şi hrană, a avut noroc că a putut suna un prieten din România, care i-a trimis un elicopeter al poliţiei de-acolo, să-l salveze...¤ Întrebarea mea timidă e : dacă nu mai avea baterii la mobil? ¤ Curajul e bun, cu condiţia să aibe un grăunte de luciditate. Fiindcă temeritatea nu e, întotdeauna, apanajul inconştienţilor; uneori, dimpotrivă, dragi canguri...¤ Penibil a fost şi episodul, intens mediatizat, al divorţului Briannei Caradja : nu e rău că păguboasa doamnă a mai scăpat de-un soţ nepotrivit , dar era neapărat nevoie să se intre-n detalii jegoase de alcov? E vorba de-o prinţesă autentică, totuşi, nu de una din regatul Cioabă...¤ Şi încă o chestie de logică : toată lumea ştie că trăim o criză economică mondială, nu doar naţională. E normal ca şi Becali să aibă probleme. Dar de-aici, pînă la a anunţa că la 1 ianuarie 2010 „închizi prăvălia” (adică desfiinţezi echipa de fotbal Steaua), mi se pare cam mult : că brandul Steaua nu-i aparţine lui Gigi, de-acasă, şi face ce vrea cu el. Şi după o asemenea discuţie, televizată pe toate posturile, ce pretenţii mai poţi avea de la mingicari? ¤ Nu e diplomatic, zău aşa! ¤ Dar ce, parcă diplomaţia a fost vreodată calitatea lui Becali?! Ha! ¤ Să-ncheiem, cum ne e felul, optimist : Boc face un prim pas spre reduceri de costuri – vor pleca 2.000 de oameni din ministere şi agenţiile guvernamentale. Să sperăm că oamenii ăia vor găsi de lucru, mai ales că, anunţ şi pe această cale puturoşii & ghinioniştii, există peste 11.000 de locuri de muncă neocupate, la această oră, în România.¤ Şi una chiar nostimă, de încheiere : planul anticriză prezentat la Finanţe ar costa...7 miliarde de euro. Deci, nu trebuie aplicat sub nici un chip! ¤ Cu banii ăştia, eu plus cititorii-mi fideli, bem (cel puţin) o viaţă, nu?! ¤ Hai, pa!

Semne rele, anul are...

...nu se vede vreun belşug, ci doar lemnul de coşciug...¤ Oi fi io macabru, dar nici realitatea nu e mai prejos! Nu mă refer doar la dispariţia unor scriitori legaţi de Iaşi – Corneliu Ştefanache şi Grigore Vieru – ci şi la veştile care vin zilnic în case, prin mass-media, făcîndu-ne să nu mai avem chef de nimic.¤ Păi leul tot scade, nu e un motiv de cărăbăneală într-o lume mai bună?¤ Ameţiţii cad pe gheaţă şi ajung, cîte 30 pe zi, la Urgenţă; şi-apoi să vezi ce fac pe eroii & martirii, cînd sunt filmaţi, de parcă ar fi căzut în lupta pentru patrie!...Da’ nici Socola nu duce lipsă de vizitatori, spectrul crizei economice băgînd la glumeţi zeci de deprimaţi...¤ În discotecile Capitalei Moldovei au început să se tragă focuri de armă: eu nu merg în locuri de-astea, dar e naşpa’ pentru tineri. Poliţia e depăşită, se pare, de numărul infracţiunilor ; ca şi de dezordinea din aparatul de ordine al MI: după ce s-au schimbat trei miniştri într-o lună, aflăm şi că mulţi caralii au probleme...cu legea! Vreo trei din Iaşi fură recent pe la anchete, pentru mită şi trafic de influenţă...Ptiu! ¤ Da’ unde mai pui că, la graniţa judeţelor Iaşi-Botoşani, în 11 case din Boscoteni, nu a existat vreodată...curent electric!Copiii îşi fac lecţiile la lumina lămpii cu gaz, iar televizor...la ce să-l alimentezi? Incredibil! ¤ Nemulţumiţi sunt şi cei care au aflat că li se ascultă telefonul, plus că li se stochează, timp de şase luni, toate e-mailurile, în mod legal.Hm!...¤ Decizia nu sună bine, fraţi căuzaşi! Sună a cenzură, şi chiar dacă se aplică în multe state civilizate, are ceva frisonant...¤ Evident, e o precauţie în calea infractorilor virtuali; dar cei care n-au vocaţia delincvenţei, ce vină au? Şi cel mai grav nu e faptul că sunt puse la loc sigur convorbirile mele, ci şi ipoteza că ar putea avea acces la ele unii dintre duşmani, care-mi pot da la cap ulterior,cu afirmaţiile mele ludice...¤ Măcar să prindem teroriştii şi capii lumii interlope, astfel! Deşi, nici ăia nu-s fraieri să vorbească de furturi şi omoruri, cînd ştiu că-s ascultaţi...¤ Să vezi ce de mesaje codificate vor începe să apară, teteo! Ăia care le ascultă, vor avea nevoie de traducători din română-n, română : fiindcă io n-o să-i mai spun soţiei c-o iubesc, de jena ăluia care are urechea mare; deci o să-i zic „marca mea poştală, abia aşteaptă să pogoare pe plicul tău cel roz şi parfumat!”; iar dacă vreau să beau un şpriţ cu amicul Florin Faifer, o să scriu pe mail „ citim diseară un volum din Păstorel, la biblioteca universitară?”; dacă unu’ are o datorie la mine, o să-i amintesc asta tot cifrat, la modul „cînd ieşi cu marinarii pe covertă, distins găozar?”...¤ O altă întrebare nevinovată : unde vor fi stocate sutele de milioane de convorbiri telefonice şi e-mailuri? Şi cine o va face? Presupun că urmează investiţii serioase, acum, cînd – culmea! – e criză teribilă, monşer!...¤ Investiţii vor face, că n-au încotro, cei care vînd brînză şi lapte în piaţă : că nu mai e voie cu produse neambalate. Corect! E mai igienic! Şi nu-şi mai vîră deştele în fromaj toţi mitocanii, sub pretextul că vor să vadă cît e de sărat burduful...¤ Dar pentru producători, va fi bătaie de cap, căci vor face o operaţie suplimentară – ambalarea şi etichetarea.¤ Dar, ca să-ncheiem cu veşti bune (căci, culmea, pescuii şi fo’ două dintr-astea!), aflaţi că de la 1 aprilie vom avea în Iaşi farmacii deschise non-stop şi-n cartiere, nu doar în centru. E bine, că de bolnavi nu ducem lipsă...iar durerea nu aşteaptă să se facă ziuă.¤ Şi alta : în locul lui Ionuţ Popa a venit Cristiano Bergodi, la cîrma echipei Poli. Mai rău n-are cum să fie...¤ O săptămînă infinit mai bună, şoldoveni dvs.!

Cica s-a sfirsit razboiul...

...Fals! Fiindcă, aşa cum ştiţi, draci telemani, de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, pe glob n-a fost pace măcar o singură zi! ¤ S-a anunţat, într-adevăr, că armata israeliană s-a retras din Gaza : ei şi? Secunda următoare tot în zona aia, sau într-o altă parte a lumii, reîncepe o altă luptă...Am văzut nişte femei disperate, care întrebau, reporterii tv : unde ne întoarcem? Că nu mai avem case şi familii! ¤ Mda...Măcar la noi este o luptă continuă cu tine însuţi, care nu dărîmă locuinţe, ci doar conştiinţe...¤ Sau, iată că şi la noi vin oameni de afaceri la Balc, în Bihor, cu puştile-ncărcate, să tragă în mistreţi. Îi invidiez, în primul rînd că sunt oameni cu bani – că nu invită Ţiriac calici! Apoi, fiindcă ei trec graniţele cu puşti şi cartuşe, în timp ce eu, la vamă, sunt obligat să-mi scot bretelele, ghetele şi unghiera, ca să nu deturnez avionul...¤ La Roma mi-au confiscat şi whiskyul, de parcă puteam arunca în aer un avion cu nişte J&B! ¤ Mă rog, o gazetă arunca cu venin în Ţiriac, zicînd că organizează expediţii cam sîngeroase. Opinia mea, după ce am ascultat cu atenţie ştirea, la tv, e alta : în primul rînd, venind în ţară nişte oameni cu bani, mai lasă mangoţii pe-aici; apoi, mistreţii sunt în exces, în România, deci vînarea lor nu deranjează perpetuarea speciei; apoi, carnea porcilor împuşcaţi este trimisă la căminele de bătrîni; în fine, la masa de după vînătoare, se discută problema unor investiţii în România, de care avem nevoie ca de aer...¤ Şi cu mentalitatea asta că nu-i frumos ca omul să ucidă sălbăticiuni, ci doar invers, o s-ajungem în topul proştilor, teteo! Că iată, un jandarm fu ucis de urs, acu’ două zile. Culmea e că miloşii îl plîng pe urs, deoarece a fost enervat de om...¤ Mi se mai întîmplă să trec seara spre casă şi să fiu atacat de cîini care se dau la mine : ei au o Societate pentru protecţia animalelor; eu nu am însă una pentru protecţia trecătorilor paşnici...¤ A murit poetul Grigore Vieru : Dumnezeu să-l odihnească! ¤ Să mai discutăm şi despre un alt subiect care mă enervează : averile demnitarilor. Toţi sar pe Videanu că are nu ştiu cît, pe Berceanu – că are casă-n Spania...ministrul Sănătăţii cică e putred de bogat...Doar Boc, săracul, e om din clasa de mijloc; iar Udrea cică ar fi plină de datorii...¤ Domne’, în primul rînd, un Guvern serios e format din oameni cu avere : ce, în perioada interbelică, intrau milogii în structurile de conducere? ¤ Apoi, dacă vrei să fentezi, la declaraţia de avere, faci ca Năstase cu mătuşa Tamara, şi o vreme, minciuna ţine.¤ Pe vremea lui Ceaşcă nu cumpărau iliciţii lozuri în plic cîştigătoare, ca să scape de legea 18? ¤ Dar că tot vorbim de bani : se poate să ceri 80 de euro, comision de confirmare a creditului la bancă? Cică s-a putut! La Piraeus Bank. Huo! ¤ O ştire care mă pune pe gînduri : românii economisesc doar 10% din venituri. Acest doar, mă enervează! Păi cum reuşesc, bre? ¤ În cazul meu, şi nu numai, ar trebui modificată ştirea, astfel : românii se-ndatorează, lunar, cu doar 300 de euro! ¤ Cu gazul, gata, s-a deschis robinetul! (au spus duminică premierii Rusiei şi Ucrainei). E bine! O grijă mai puţin! ¤ Deşi eu n-am încredere în Putin, nici o secundă...¤ Altă veste bună : cică Dacia nu se va mai închide, că are exporturi.¤ Altă veste bună : Elena Udrea s-a luat, tare, de hotelieri: care n-au condiţii ca lumea, închis! Bravo! ¤ Altă veste bună :se deschide, în judeţul Suceava, prima stînă europeană din regiune – cu apă curentă, generator electric, cabină de duş, gresie, fosă septică etc. Brava! ¤ Ştirea a fost confirmată de un lider în domeniu, doamna ...Mioara Bocănici! ¤ Dacă numele e destul de nostim, recunoaşteţi că prenumele pare mai adecvat ca oriunde...¤ Închei comic de-a dreptul : australienii tre’ să consume , mai des, carne de cangur şi cămilă. Fiindcă flatulenţele lor, conţinînd metan, intoxică populaţia cu cantităţi uriaşe de gaze de seră.¤ Am putea să-i ajutăm pe australieni, rugîndu-i să ne mai trimită şi nouă din nesimţitele animale, că pe-aici e foame, tată, nu ca-n Oceania...¤ Hai, pa!

Banu Mracine sau Leul si cirnatul...

Titlul cronicii de azi nu e chiar anapoda ales, draci cetitori din toate zările! În primul rînd, ce e mai arzător (stresant) azi, decît banul? Banu e ca un mărăcine, iertaţi-mi comparaţia simplistă), că te seacă cînd pui mîna pe el : nu numai fiindcă tre’ să-l ai, ci şi fiindcă musai să-l şi dai! ¤ Iar cu un leu, azi nu-ţi mai iei un cîrnat, ca-n vremea în care a apărut celebra firmă de cîrciumă... Păi cine are datorii-n valută, apăi Dumnezeu să-l fu...gărească spre alte zări, senine, căci aici nu mai e de plătit rate, teteo! ¤ S-a publicat deja o ştire care frisonează :la o rată de 200 de euro, în ianuarie plăteşti cu 133 de lei mai mult decît în octombrie! ¤ Toţi aşteaptă o minune din partea BNR, dar minunile nu-s chiar aşa, pe toate drumurile, şi naiba ştie ce-o mai urma, că eu mis Claymoor, nu Mafalda sau Mama Omida...¤ În contextul ăsta tensionat, în care miliardarii se sinucid fiindcă au pierdut 1 miliard de euro (din contul în care mai au doar 9 miliarde de euro!), ce se găsiră să facă şi salariaţii BCR? Exact, grevă! Ptiu! ¤ Păi, băi, frate-meu, cînd unii-s disperaţi că nu mai primesc nici alea trei sute de lei lunare, bancarii – care-n unele cazuri au cam de douăzeci-treizeci de ori mai mult! – se revoltă că nu le-ajung piţulele! E ca şi cum pomicultorul ar zice că ar mînca şi el un măr, dar nu ştie de unde...¤ Pînă la urmă fu cineva cu bun-simţ prin BCR, şi se renunţă la grevă, dar numai ideea că a fost anunţată devine jenantă, zău aşa! ¤ Criza financiară loveşte şi instituţiile de cultură, ale Iaşiului : schelele care îmbracă Teatrul Naţional se pare că vor rămîne acolo încă mulţi ani!...iar la Filarmonică, nu mai sunt bani pentru terminarea lucrărilor...Mă rog, om muri şi om vedea! ¤ Situaţia din Gaza avu, dacă se poate spune aşa, şi o micuţă parte bună : un medic veni de-acolo, la Iaşi şi acum vrea un post la Urgenţă. Ce bine! Că de medici ducem lipsă, tată! ¤ Primi şi miliardari, că şi de bani – după cum am arătat - ducem lipsă! ¤ Să revenim la lucrurile triste : tragedia celor doi studenţi ieşeni care au murit intoxicaţi cu monoxid de carbon, cred că ar trebui să fie picătura în paharul delăsării şi al ignoranţei : păi, băi fraţilor, de ce nu se introduce, ca obligatoriu, arzătorul de gaz cu protecţie, în asemenea sobe? Mai ales că se fabrică în Capitala Moldovei, şi nici nu e scump.Aud? ¤ Să se face periodic, revizia la gaze, dar numărul celor care mor intoxicaţi de monoxid, iarna pare să crească! ¤ Altă lipsă de responsabilitate care, personal, mă revoltă, este cea a profesorilor care uită să treacă notele studenţilor în catalog, periclitînd situaţia lor şcolară. Am citit despre cîteva cazuri petrecute chiar aici, în Iaşi! Cum e posibil? Mai daţi afară din ei, bre, că tot se fac economii!...Cine-i ramolit, să rămînă cu pensia, chiar dacă el alege salariul.¤ Şi-apoi, mă intrigă, la un moment dat, tevatura cu bieţii pensionari care au cumul : e bine că au două surse de venit , cînd alţii n-au niciuna! Sau : nu e rău că ai doar o pensie de 3.000 de lei, cînd alţii au doar un salariu de 800! ¤ Şi pentru cei care vor un venit olecuţă mai mîşcat : spaniolii vin în ţară să aleagă 3.800 de muncitori , evident, tot pentru căpşuniadă! Deci, şo pă ei! ¤ Munca e grea, dar...decît deloc...Şi-apoi, mai vezi o ţară stră ină, nu? Alţii dau bani, s-ajungă acolo! ¤ Aduc şi eu un ultim omagiu celui ce-a fost Corneliu Ştefanache. Un om plăcut, devotat Iaşiului şi culturii sale. Dumnezeu să-l odihnească! ¤ Să-ncheiem ceva mai plăcut : rectorul nostru, Gerard Jităreanu fu numit secretar de stat la Educaţie. Iar Dan Cârlan, în aceeaşi funcţie, la Mediu. ¤ E bine pentru ei, dar sper că va fi bine şi pentru Iaşi, nu? ¤ Ei, treacă, sper că va fi mai bine şi pentru voi, lectori ai cronicii de faţă! A bon entendeur, salut!

Sunteti maniaco-depresiv?

*dedicat personajului Ananie Gagniuc, veşnic tînăr & ferice…

Viaţa e - în continuare - grea. Ce facem să supravieţuim? Mai avem puterea de-a rîde bezmetic , sănătos, viril & vigil, de tot ceea ce vedem în jur? ( începînd cu noi înşine?). Ştim să depăşim momentele grele cotidiene – diurne & nocturne? Reacţionăm frumos cînd ni se sechestrează casa sau beciul, cînd soţia ne părăseşte, cînd copiii fumează LSD, pisica fată 30 de pui, şeful ne dă afară din serviciu, Nicoleta Luciu se mărită, soacra divorţează şi se mută la noi etc.?
Iată, draci cititori, ce întrebare spinoasă vă adresăm azi. De-aia ne bucură (glacial) ,dar sincer, răspunsurile dvs., pline şi ele de o sinceritate extremă, care – pe alocuri - chiar compensează aparenta lipsă de delicateţe…
Publicăm în continuare opiniile dvs., abţinîndu-ne să le mai comentăm, de data aceasta, din motive nu greu de înţeles… :

a) eu mis robust, bă, fraiere, nu mă dau bătut cu una, cu două! Păi nu mor caii cînd vor cîinii, nu?! Hă-hăăăă!!! (închei, că mă fugăresc doi brancardieri cu diazepam în borsete);
b) sunt deosebit de sensibil şi nu cred că voi putea rezista sălbatecei concurenţe care dezumanizează poporul român, transformîndu-l într-o haită de corbi, vorba latinului E.A.Poe! („homo, homini corvus!”); în 2007, am intrat în UE (pardon de expresie & rimă!), şi cred că o să mă sinucid în WC-ul autogării din Făurei! ;
c) pînă la 40 de ani am fost o fire robustă; după 40 am devenit labil psihic; acum , la 50 de coţi, sunt paranoic; înseamnă ca la 60 voi fi, în fine, schizoid! Ce bine, că schizofrenicii trăiesc mult, tată!...iuuuu-huuu!!!;
d) leul greu m-a dat peste cap! dar poate-mi revin, cînd se va introduce euro-ul uşor! ;
e) eu, ca prostituată, musai să fiu mereu veselă , bine-dispusă, cunoscătoare de manele, cu sînge rece şi gureşă, aşa că nu pot afişa depresia, această stare neplăcută descalificîndu-mă; cît priveşte ceea ce e în sufletul meu, aceasta stă, vorba scriitorului, sub pecetea tainei…(of, mamă care m-ai iscat! decît, mamă, mă făceai, mai bine-un pom răsădeai, mă tată, mă! );
f) eu am o permanentă durere de măsele, iar la noi în Brăila există un singur stomatolog bun, dar, culmea!, de la o vreme se ţine de integrame! Ptiu! Oricum, revista Integrame cu umor mă amuză, în scurtele pauze în care mă lasă durerea de dinţi…;
g) eu, ca pensionar cu două milioane juma’ pe lună, ce fel de stare să am?! Noroc că sunt chibzuit şi mănînc zilnic, pîine cu margarină, ca să-mi pot plăti întreţinerea! Mai scot un ban scriind la prestigiosul bisăptămînal Noul Val de Banat sau făcînd figuraţie în filmele cu indieni – că am moacă – care se toarnă la Buftea, în ultimii ani…Am şi-un autograf de la Romică Ţociu, sîc! (că şi el are moacă de indian).
h) eu sînt Dinu Patriciu, bă, am intrat în topul miliardarilor în euro, pe locul 270 în lume, cum mama Dracului să fiu depresiv!?...


daca ti-a placut, cumpara acum "Codul Manelelor Elegante":

Numele si adresa de livrare:

Codul Manelelor Elegante - plata acum si prin PayPal

Zilele trecute am primit o serie de mail-uri care imi solicitau introducerea unei modalitati de plata online a cartii "Codul Manelelor Elegante", ed. Opera Magna. Astfel am introdus plata prin intermediul PayPal - cea mai sigura si simpla metoda de plata online. Tot ce va trebuie este un card de debit/credit cu 5 euro in cont + 1 euro taxele postale si comisionul PayPal si 5 minute la dispozitie.
Pentru a face achizitia click pe butonul "Buy Now" din acest post sau din coloana din dreapta. Pentru eventuale nelamuriri, probleme - contact pe mail.
Atentie! Nu uitati sa specificati adresa de livrare + un numar de contact.

Cum sa nu rizi (albastru)?

În primul rînd, e derizorie situaţia gazului rusesc : dacă urmăreşti ştirile, afli date contradictorii, la modul „vă dăm!”, „ nu vă dăm!”; „nu e nimic grav!, „e foarte grav!”; „România ve deveni depozit de gaze, în locul Ucainei!”, „Români, să mai punem o haină pe noi!” etc.¤ Au venitără şi reprezentanţii Europei să măsoare presiune, plus cantitatea, la intrare, la ieşire, şi tot nu e clar nimic, deoarece rusul ştie să fie echivoc, duplicitar şi confuz, cînd interesele i-o cer.¤ Din fericire, gă(o)zarii noştri spun că nu păţim nica, iarna asta, fiindcă doar o treime din necesar importăm de la ruşi, aşa că, viaţa merge înainte, înfofolită cum e ea acum, ca o băbuţă dintr-o gubernie friguroidă, pe care tot ruşii au ştiut să o descrie, în minunatele lor proze...¤ Oi, mati, ce păcat că Tolstoi,Cehov şi Dostoievski nu au fost nemţi!...(descoperiţi voi, luminaţi lectori, ce am vrut să zic).¤ Cum să nu rîzi, iarăşi, cînd afli că Boc nu renunţă la ideea interzicerii cumulului salariului, cu pensia (propunere care este economicoasă doar în proporţie de 50%!), dar o groază de parlamentari fac excepţie, putînd să le ia pe amîndouă, în continuare : păi, dînd doar cîteva exemple, Meleşcanu a încasat 60.500 de lei ca ministru şi 21.800 ca parlamentar; Şerban Mihăilescu – 57.000 ca demnitar şi doar 9.000 pensie; dar sunt şi cazuri de oameni supra-prosperi, precum Sergiu Andon, care a luat într-un an 170.500 de la cabinetul de avocatură, 76.500 de la Parlament şi 16.000 pensie! Ptiu! ¤ Tocmai unu’ ca ăsta e exceptat de la regulă! ¤ Şi economie se face la un amărît care are 800 de lei salariu şi 700 de lei pensie!...¤ Jenant,guvernanţi dvs.! ¤ Jenant mai e şi faptul că Virgil Ardelean (zis Vulpea) revine la şefia serviciului secret al MI. Păi alţii n-om avea, musai să-i reactivăm pe pensionari – tocmai cînd se dădu lege că nu mai e voie pensie şi salariu, în cumul?! Hm...¤ Şi la fel de lipsită de bun-simţ este atitudinea parlamentarilor care cer cazare în Capitală, deşi au case-n Bucureşti; păi cum facem economii cu asemenea risipitori/scîrţari, domnu’ Boc? ¤ De rîs (albastru) e şi cazul fostului comisar al Poliţiei Medgidia, condamnat recent pentru mită. E de răs nu doar pentru că un poliţist trebuie să apere legea, nu s-a încalce, ci şi pentru că mita, în cazul de faţă, a constat într-un costum Hugo Boss de 400 de lei şi cinci sticle cu vin! Ptiu! ¤ Pentru atîta îţi rişti funcţia şi libertatea?! Geaba, nu mai e morală, nici în lumea găinarilor!...¤ Asta ne-aminteşte ploconul caraghios primit, nu de mult, de către Remeş – caltaboşi şi pălincă...¤ În curînd – mai ales că-i recesiune – poliţiştii corupţi vor fi tentaţi de bîbuţe infractoare cu ouşoare proaspete de bibilică, cuie de 14, chibrituri bulgăreşti şi buchete reavene de leuştean...¤ Ce-aş ridica io preţurile, dacă aş deveni mitangiu! ¤ Cum să nu rîzi, cu cîrcei, cînd vezi cum creşte euro şi cînd auzi că miliardarii lumii se sinucid de frica falimentului, iar concetăţenii noştri sunt ameninţaţi că li se sechestrează casa sau maşina, fiindcă nu mai au cu ce achita ratele la Bănci! ¤ Şi eu am rate, ca tot românul, dar încă nu mă îngrijorez, deoarece n-am maşină, iar dacă-mi ia casa, mă mut în vreo baracă părăsită, dintr-un sătuc depopulat al României ( v-am mai spus, există azi pe plaiuri mioritice peste 100 de cătune care au zece-douăzeci de locuitori! Şi o nonagenară rurală se bucură că vine să-i ţie de urît, o prospătură ca mine, care mai are – teoretic - 13 ani pîn’ la pensie).¤ Să-nchei mai vesel – adică... sobru : un sondaj descoperi că tinerii de azi, în lipsă de modele adevărate, au ajuns să se viseze...Prigoană, Dan Diconescu, Mihaela Rădulescu, Mircea Badea...¤ E prima oară cînd mă bucur că nu mai sunt tînăr.¤ O săptămînă mai liniştită, boieri dvs....

A-nceput anul in ceata...

...Cum aşa? Iaca bine, aşa! Eu nu mă mir că la televizor, de Revelion, apărură nişte manelişti care-şi băteau joc de istoria naţională, că de la ei, ce pretenţii poţi avea?! Dar mă indignează că în loc ca omul să intre-n 2009 cu sufletul curat şi mintea senină, cîntînd şi dansînd, iaca, trebui să facă zeci de calcule, între două sarmale şi trei şpriţuri...
În primul rînd, gazul : cică avem, în Iaşi, rezerve pentru cel puţin o lună, dacă s-ar întrerupe complet furnizarea de la ruşi. Dar nu se-ntrerupe, că nici ruşii nu sunt singuri pe lume, iar noi suntem acum în UE, nu-n Pactul de la Varşovia...Oricum, pînă vine europenii la graniţe – să măsoare cît gaz iese de la Putin, şi cît trece graniţa Ucrainei, spre noi – stăm în stres. Anul, de altfel, începu stresant la toate capitolele, în frig şi întuneric...
Şi Boc propuse ca pensionarii să aleagă între salariu şi pensie: ce tărăboi a ieşit de-aici! Că nu vor mai fi doctori, dacă pleacă venerabilii; că nu-s profesori, că nu-s actori, fără pensionari...(cel puţin Mircea Albulescu şi Florina Cercel, au fost de-un patetism caraghios, la televizor!). Pînă la urmă, bietul Boc trebui să nuanţeze decizia, cum că se mai fac excepţii, acolo unde nu-s cadre. Dar unde-s cadre?...România devine un land al excepţiilor, teteo!
Că şi domnul Simirad, speriat de hotărîre, a chemat fotoreporterii să-l pozeze cînd îşi face bagajul ; dar nu trecură trei ore şi fotografiile deveniră anacronice, deoarece s-a anunţat că nici în cadrul ex-ambasadorului nu se aplică legea. Ptiu!
În fond, ce-i o lege, azi, la noi? Ceva care se dă ca să stîrnească panică în populaţie şi, imediat, se abrogă. Legea e mai efemeră ca un fluture, zău aşa! (scuzaţi gradul de comparaţie, dar sună bine).
Alt fenomen ciudat în Iaşi (şi nu numai): înmulţirea testelor de paternitate. Se duc bieţii bărbaţi peste mări şi ţări, şi cînd vin acasă, cu o parte din banii cîştigaţi, plătesc testele, să vadă dacă îngeraşul pe care-l ţin în braţe este chiar al lor! Hm!...Ciudată curiozitate! Dar utilă, fiindcă, iată, fo’ cinci ieşeni constatară că pruncul n-avea de ce să le zică „tata!”...Iar un al şaselea constată chiar că e steril! Îmi dau seama ce măciuceli ieşiră-n famile, după...
Despre fotbal...ce să mai vorbim! Poli e mîndră că apare în paginile ziarelor, dar nu cu victorii, ci cu forbalişti incorecţi : după cazul Bîlbă, nici Pancu nu se lasă, şi fu găsit cu alcoolemie 1,36...Ei zic că beau de necaz, dar un fotbalist profesionist nu trebuie să bea decît la ocazii, cu măsură. Dar şi ocaziile astea, prea-s multe! De cîte ori trec pe stradă, ori în magazine, aud gospodine afurisindu-i pe ăi ce muncesc în timp de Sărbătoare : „eu nu spăl rufe azi, că-i sărbătoare!”, „eu nu croşetez azi, că-i Sărbătoare!”...multe sărbători mai au cei ce nu au chef de muncă! (spunea undeva Tudor Octavian că există zeci de cărţi cu titlul Sărbătorile la români, dar nici una care să se intituleze Munca la români!). Mai ales în preajma Anului Nou! Numai într-o zi, la spitalul Sf.Spiridon, au venit 375 de pacienţi! Cum să le faci faţă, cînd şi-aşa nu avem destui doctori?
Cît priveşte ex-deputaţii noştri, ieşeni, auzii că doi din ei cerură nişte sute de milioane ajutoare sociale, pe motiv că nu mai au cu ce trăi. Cum sunt cunoscuţi ca prosperi oameni de afaceri, cererea lor a demonstrat că n-au pic de bun-simţ, semănînd cu hotărîrea aia de pomină în care i se oferiră sute de milioane lui Burlui, fiindcă a suferit cînd a fost dat afară din postul de Rector.
Mare mai e grădina ta, Doamne! Şi văd că tot creşte, tot creşte!...

Revelion la Istanbul

Auzisem de serviabilitatea inegalabilă a negustorilor turci. Auzisem de minunaele mîncăruri otomane, cu oaie şi legume. Auzisem de indimenticabilele dulciuri din vitrinele Istanbulului. Şi de pîinea cea fără egal...
Deci, eram vaccinat, cum zic golanii. Şi totuşi, socoteala de-acasă...
S-o luăm pe rînd. Primum, ospitalitatea şi politeţea negustorilor de-acolo e reală, numai că, după doar o zi de stat în Capitala Turciei, începe să te agaseze. Nu te poţi uita în vitrina unui magazin mai mult de 3 secunde, că şi iese un brunet din prăvălie şi trage de tine să intri şi să cumperi! Asta-i hărţuire comercială, nu mai e politeţe sau spirit negustoresc! Ce-ar fi ca directorii de teatre să tragă de mînecă spectatorii virtuali, arătîndu-le piesa în care apare Răduleasca filmată, ori librăresele să tragă posibilii cititori în incinta librăriei şi să le vîre, cu sila, în braţe, cărţi de Emil Brumaru? Nu e normal nici să te violenteze purtătorii de fes, sub pretextul că îţi oferă un gheşeft!
Apoi, mîncărurile : primul local în care am intrat, destul de modest, afişa meniu la numai 13 lire; am calculat că două meniuri (eram cu soţia) fac 26 de lire, cu bacşiş – 30 (adică, 20 de dolari). Nu ar fi fost scump. Dar, am cerut o tărie locală, în deschidere : ne-au adus raki, care sună a rachiu, dar e, de fapt, mastică. Şi numai mastica făcea aproape cît două meniuri! ( tăriile sunt scumpe, acolo : cel mai ieftin e coniacul lor, cam la 50 de dolari sticla de 700 ml.!). Supa era puţină şi mediocră (un fel de legume pasate, în care s-a pus orez); friptura era de pui, nu grozavă, cu garnitură de orez şi 6 cartofi pai, fără gust; berea era 3 lire sticla...Şi experienţa neplăcută nu a fost unică.
Am mîncat bine, dar la un restaurant chinezesc – unde, fireşte, se terminase porcul. Iar ospătarul – un bătrîn cu Parkinson, cam de 80 de ani, la plecare mi-a şoptit că serviciile lui nu au fost incluse în nota de plată, deci a cerut, pe faţă, bacşiş (cuvînt care se asortează perfect, nu doar fonic, cu lumea de-acolo!). De Revelion însă, meniul a fost sub aşteptări ( mai ales că-l plătisem din ţară, şi nu puţin!) : eram la un local specializat pe mese festive (Istanbulin), cu mese pentru maximum 175 de persoane ( dar noi eram 250! din toată lumea) şi nimeni n-a mîncat tot ce avea pus în faţa ochilor : nu pentru că erau porţiile mari, ci fiindcă NIMIC nu era apetisant! A lipsit cupa de şampanie, cafeaua şi baclavalele! În plus, la ora 1,30 noaptea s-a încheiat masa şi programul artistic, la 1,45 localul rămînînd gol...A fost program artistic de trei ore, ce-i drept, dar la noi o masă de revelion, la un restaurant, se-ncheie după 4 noaptea, şi masa e încărcată, ca la nuntă. Aici s-a oferit o gustare fadă, aceeaşi friptură de pui cu orez şi cartofi, plus fructe. Ca băutură, am optat pentru gin şi vin. Şi acum ospătarul mi-a atras atenţia, la plecare, că merită un bacşiş : eram de altă părere, dar i-am lăsat, de ruşine pentru el, 5 lire...(de altfel, la plecarea din hotel, şi băiatul care răspundea de mini-bar a cerut bacşiş, deşi nu consumasem nimic din răcitor, nici nu-i comandasem ceva).
Mult mai bine mănînci dacă cumperi de la cîrciumioarele înşirate pe stradă (localuri cu 3-4 mese, dar cu mîncare excelentă şi ieftină) : un pui la rotisor era numai 7,5 lire ; plăcinta cu brînză şi carne – 3 lire; o porţie de musaca – 4 lire; vinul – 13 lire (ăsta era mai scump); berea – 2-3 lire...Pîinea era minunată, însă! Multe sortimente, cu susan şi seminţe, cu gem sau ciocolată. Peştele era tentant şi el, în piaţă, frumos prezentat, nu scump, dar...unde să-l prepari? Am văzut un rechin de circa 70 de kile, expus pe tarabă, în două bucăţi ( că nu-ncăpea întreg!). Fructe atrăgătoare, condimente, scoici şi castane prăjite, la orice colţ de bulevard...Chebap şi mititei, şaorma la preţuri mici (1,50 lire – cea mai ieftină!)...Într-o piaţă erau nişte păsări care atîrnau jupuite, de numai să le mănînci nu-ţi venea; idem, tigve de miel care te trimiteau la scena crudă din Capra cu trei iezi...
În fine, dulciurile...Paradisul hipoglicemicilor! Rahat (zece sortimente!), baclavale (idem!), cataif, dulceţuri teribile, compoturi aromate, cafele inubliabile...Dar, cum am un început de diabet, realizaţi că nu m-am aruncat, tocmai la ceea ce vroiam EFECTIV să gust, fără dezamăgiri.
Ca experienţă de viaţă şi culturală, vizita în Istanbul a fost importantă. Pentru gourmetul de (din) mine însă, s-a dovedit – una peste alta - sub aşteptări. Poate data viitoare, cînd voi fi iniţiat...