Miracolul Dinamo şi „miracolele” derizorii

Încep azi cu evenimentul care m-a turburat cel mai tare zilele trecute : meciul lui Dinamo. Teoretic, echipa nu mai avea nici o şansă : învinsă la masa verde cu 3:0, era greu de crezut că-n deplasare, poate face un 4:0.¤ Şi uite că-n timpul celor aproximativ 150 de minute! (sic!), „cîinii” au produs miracolul. ¤ Nu-s microbist d’ăla fanatic, mă uit şi eu doar la meciuri internaţionale, dar pot afirma că-n ultimul an n-am mai trăit o asemenea tensiune – cel puţin la prelungiri am stat în picioare, deşi aveam fotoliul aproape. Mulţumesc pentru spectacol! (nu uitaţi, spune asta un om care a montat multe spectacole în modesta-i existenţă!).¤ Dar acum nu e vorba numai de Dinamo : şi celelalte patru echipe care merg în competiţii importante, fac un moment bun al fotbalului românesc, moment sabotat doar de încercarea ciudată a lui Copos de-a vinde Rapidul. ¤ Sigur că echipa din Giuleşti are un trecut – nu ca Urziceaniul, ori CFR Cluj ; dar...sic transit gloria mundi, mingicari dvs.! ¤ Să trecem al alt gen de „miracole” . m-am crucit cînd am văzut pe micul ecran alţi cîini care sunt antrenaţi...să sperie ciorile de pe aeroportul Henri Coandă. În principiu, nimeni n-ar trebui să aibă ceva împotrivă : e bine să nu fie păsări pe aeroport, fiindcă mai intră-n turbine şi pun nava-n pericol.¤ Dar, partea comică acum începe : aceşti lătrători isteţi, plus cuştile, hrana şi antrenorii, costă deja aeroportul 500.000 de euro! ¤ Domne’, acolo nu e criză? Beneficiul unităţii e atît de mare încît îşi permite o asemenea risipă? ¤ Plus că după ce s-a semnat contractul, purtătorul de cuvânt al aeroportului a declarat că asemenea accidente sunt foarte rare – unul, la cîţiva ani. Şi atunci? ¤ Evident că n-o pot uita, din pomelnic, pe Madonna : venirea ei la Bucureşti a fost atît de mediatizată, atît de învăluită-n mistere de tipul „unde va sta?”, atît de plină de mofturi & pretenţii, încît nu poate fi trecută cu vederea.¤ N-am fost la concert, în primul rînd fiindcă nu mor după divă; apoi, dacă pun biletele plus transportul, reiese o sumă cu care pot trăi decent trei săptămîni.¤ Sigur, cine vrea decenţă nu se duce la Madonna, fiinţă care are un trecut şi-un prezent scandalos.¤ Între Madonna sextină şi ...Madona Sixtină, o prefer pe ultima ...¤ Şi cei care au fost, nu păreau încîntaţi – i-am auzit pe Bitman şi Cătălin Botezatu dîndu-şi cu părerea.¤ Amuzant a fost nu doar faptul că gurista a fost huiduită, la un moment dat, ci şi acela că fo mie de melomani au urmărit concertul din copaci, de pe garduri, stîlpi şi balcoane. Ba chiar fo’ doi-trei pragmatici au declarat că au închiriat pe bani balconul, în seara aceea! ¤ Halal pragmatism! ¤ Alt miracol second hand : cei doi studenţi - criminali de pe malul Begăi . Aflaţi în pîrnaie, au uitat de apucături oribile (tranşat purii de etnie rromă) şi...s-au dedicat literaturii! Ptiu! ¤ Ea citeşte lăcrimînd Pe aripile vîntului şi povesteşte, colegelor de celulă, amintiri din copilărie; el, inspirat şi luminat, s-a apucat să scrie un roman de dragoste, dedicat complicei la crimă. Ba chiar i-a rugat pe gardieni să-i permită...să vadă cerul! ¤ Era şi timpul, tinere! ¤ Oricum, în locul lui Fan fan, rechinul puşcăriilor, aş simţi concurenţa suflîndu-mi, periculos, şi neoriginal, în ceafă...¤ Cît priveşte salariile, pensiile şi chiar lefurile, nici o problemă – vor fi plătite. Ura! ¤ ...După ce vor zbura 150.000 de bugetari – naşpa’! ¤ Da’ ce vreţi, nu toate veştile pot fi bune, nu? ¤ Vă pup cu compasiune netrucată, draci compatrioţi! Acu’ încă-i bine! ¤ Să fii văzut voi foametea aia din ’ 47! ¤ Hai că se poate : supravieţuiţi pînă-n 2011, şi totul trece.¤ Dacă nu aveţi nervi pentru asta, daţi o fugă pînă-n Japonia, China, Germania sau Franţa, că acolo criza a trecut....

O cină şi un prînz la Chişinău, chiar înainte de alegeri

Era o vreme cînd mergeam la Chişinău, săptămînal : lucram în Teatrul „Luceafărul” de-acolo ( fiindcă lucram şi-n Teatrul Luceafărul de-aici!) şi deja mi se părea un fapt banal, acest drum.
Iată că au trecut doar cincisprezece ani, şi banalul s-a transformat în senzaţional : azi ajungi mai greu la Chişinău, decît la Paris!
Sigur că-n principiu, nu te pune nimeni să pleci taman în Capitala Moldovei. Dar eu eram într-o comisie de doctorat. Şi doctoratul se ţinea acolo. Şi trei membri din comisie , precauţi, au refuzat să se ducă acolo. Şi dacă refuzam şi eu, bietul doctorand trebuia să aştepte să fie numită o altă comisie, şi mai trecea un an. Iar el se-apropia de 60 de ani. Aşa că am hotărît să mă duc, neştiind cît de greu voi obţine viza. Nebănuind că nu am dreptul la viză, fiindcă eu vroiam să fiu acolo pe 27 iulie, iar pe 29 erau alegeri. Şi românii nu-s bine văzuţi în aceste perioade, iar figură de rus n-am deloc.
Deci, bietul doctorand a trebuit să explice că sunt un om serios ( era primul care o afirma!), că nu fac politică deloc (se vede asta şi din rubricile mele), că am 500 de euro în cont (ce bine! nu ştiam!) şi că am asigurare de sănătate (care sănătate, bre?!). A mai garantat că el mă ia din Iaşi, el mă aduce înapoi şi că nu mă scapă din ochi, nici o secundă. A transpirat, a girat, a riscat, numai să se termine o dată nenorocitul ăla de doctorat, care s-a întins pe un an de zile şi care, se pare, se naşte cu două forcepsuri...
În fine, am primit viză, greu, greu de tot (mai ales că am figură de cecen!), şi numai pînă-n 28 – să nu mă apuce alegerile acolo...
Seara, am fost cazat la hotel Dacia şi am luat cina la restaurantul Decebal ( m-a mirat că au rămas aceste nume: mă aşteptam să fiu cazat la Pavel Morozov şi să iau masa la Lenin! Ceea ce-nseamnă că Dracul nu-i chiar atît de ciornîi!)).
La cină, gazda mea (plus un prieten, regizor de film), un minunat om de cultură şi un excelent diplomat, numit Aurelian Dănilă, mi-a oferit o votcă Standard (adică, o sticlă), în deschidere, apoi o porţie de limbă cu cartofi natur; hrean nu exista. Mă rog...
Ei au mîncat costiţă (adică, cotlet). Era pe masă şi o salată cu roţii & brînză, cam sărăcuţă. Mi-era foame – deşi nu-s mîncăcios. Am mai cerut tocăniţă (tocănică, cum a zis ospătarul). Dar tocănica era un fel de tochitură, sărăcită şi ea. Am băut o bere Chişinău, normală.
Seara, gazdele m-au lăsat să dorm (imprudenţă?). Era ora 21. Ce să dorm, era devreme! Am vrut să ies , să mă plimb : n-am apucat – mă fixau de pe trotuarul de vis-a-vis, cam opt poliţai. M-am culcat în camera destul de nesecurizată – am pus frigideru-n uşă, să nu intre vreun kaghebist...
Dimineaţa, mic dejun obişnuit: mi-au plăcut nişte friganele care arătau teribil de apetisant. Şi am cumpărat o sticlă de coniac, de zece ani, Surpriznîi, făcut în Tiraspol. Bun, dar cam scump...
Doctoratul a decurs normal. M-am bucurat că Dănilă a fost apreciat inclusiv de Evgheni Doga şi Maria Bieşu, care au trimis scrisori de aderare. Am fost lîngă acest om minunat, în acele clipe grele.
Apoi, o masă la restaurantul Chişinău – vis-a-vis de Academie – în care am mîncat o excelentă scrumbie marinată, unică-n lume, care se topea în gură. Am băut un coniac minunat, apoi am fost adus în Iaşi.
O zi la Chişinău; şi-un doctorat. Ambele, de neuitat...

"Ţeapa" pe litoral

Fiul meu Matei, liderul formaţiei Highlight kenosis, mi-a trimis cîteva rînduri pline de amărăciune despre escrocii care au împînzit litoralul, în căutare de fraieri.Le public, la rîndu-mi, pe blogu-mi personal, sperînd că vreo persoană cu forţă de decizie (care-o fi aia, azi, în România, nu ştiu) va citi şi acţiona. Sau, măcar le va insera la rubrica Aviz amatorilor :

In zilele de 17, 18 si 19 august 2009, la Costinesti s-a desfasurat asa-zisul "Youth Rock Fest" un concurs fantoma la care organizatorul Viorel Stoica, pentru a atrage trupele sa se inscrie (desi de cand am intrat in statiune ni s-a parut dubios ca nu a existat nici un fel de promovare a acestui "concurs") a promis ca va acorda 1500 de euro pentru locul I, 1000 de euro pentru locul II si 500 de euro pentru locul III.
In prima seara cand trebuia sa inceapa concursul trupele au aflat cu stupoare ca Teatrul de Vara unde trebuia sa se tina evenimentul este rezervat pentru un spectacol cu Doru Octavian Dumitru, astfel incat toata lumea invitata sa cante in prima zi a trebuit sa astepte sa se termine acea "susa"dar chiar si atunci programul a mai intarziat inca 2 ore intrucat a inceput la 23:30 sa ruleze pelicula de groaza "Misterul gemenilor" iar concursul propriu-zis a inceput la ora 2 noaptea fara nici un spectator, terminandu-se pe la 6 dimineata. Tvr-ul a fost cooptat de Viorel Stoica sa filmeze pentu a avea dovada ca evenimentul s-a tinut, in caz ca ar fi fost acuzat de sponsor ca banii au fost folositi in alte scopuri. Dar trupa Tarantula desi s-a inscris si ea nu a mai fost lasata sa cante intrucat nu ar mai fi fost veridica filmarea de seara, deoarece concursul intinzandu-se, incepea deja sa se lumineze.
A doua zi am fost chemati la probe la ora 17 cand am aflat ca trebuie sa se incheie evenimentul pana la ora 21 caci de data aceasta Teatrul de Vara este inchiriat incepand cu acea ora pentru un concert cu manelistul Guta. Dar probele din cauza lipsei de experienta pe metal a sunetistului s-au intins pana la ora 19 astfel incat mai ramaneau 2 ore in care sa se desfasoare concursul, adica sa cante 5 trupe inscrise in concurs si sa dea recital inca alte 2 trupe.
Organizatorul nu a avut nici macar backline, profitand de tobele trupei Addiction din Braila si statiile de chitara si bas ale trupei PhenomenOn din Bucuresti. In schimb fiecare trupa trebuia sa plateasca cate 150 Roni inscrierea in concurs, Stoica promitand la randul lui ca va deconta cate 200 lei benzina pentru fiecare trupa ajunsa in Costinesi si angajandu-se sa aduca in juriu un numar de muzicieni de renume printre care si Ovidiu Lipan Tandarica de la Phoenix. Ajunsi acolo am descoperit ca nu mai exista acel juriu iar cand am intrebat unde este, oraganizatorul ni l-a aratat pe colegul lui de "combinatie", Tatian Anghelescu, care nu era altul decat sunetistul de la mixer (printre altele si tatal Giuliei, o solita din Galati care a cantat si la trupa Candy, infiintata de Tatian acum vreo 8 ani). Intreband apoi persoane din lumea muzicala si chiar din televiziune, ni s-a raspuns ca atat Viorel Stoica cat si Tatian Anghelescu sunt cunoscuti ca se ocupa de multi ani cu astfel de "aranjamente".
Vazand ca situatia incepe sa se agraveze din ce in ce mai rau m-am dus la organizator si i-am spus ca nu urcam pe scena daca nu primim in avans cei 200 roni pentru transport (macar am fost inspirati si nu ne-am mai inscris in concurs, preferand varianta de recital). Stoica mi-a spus sa ma linistesc, si mi-a platit din buzunar acei bani, obligandu-ma sa ii semnez un document in alb in schimbul acelor bani, spunandu-mi ca va completa el suma dupa ce se termina tot. I-am zis ca macar imi doresc sa nu mi se taie din cele 45 de minute pe care ni le-a acordat si mi-a raspuns ca ramane sa cantam cat ne-am inteles. Cu toate acestea, dupa numai 4 piese, prezentatoarea (care a mai si lungit evenimentul debitand o groaza de greseli gramaticale si muzicale care au starnit hohote de ras, intrerupand din aceasta cauza de zeci de ori filmarea tvr) s-a urcat pe scena imbrancita mai mult de Stoica si a smuls microfonul din mana solistei trupei Highlight Kenosis, anuntand in timp ce restul trupei mai canta ca Youth Rock Fest a luat sfarsit. Mai grav a fost faptul ca trupa Conflict Mental din Bucuresti nu a mai fost lasata sa urce pe scena deloc, acestia (ca si PhenomenOn si alte formatii) nemaiprimind nici banii de transport, nici macar in varianta semnarii in alb pentru ei.
Au fost scosi afara toti trupetii dupa care s-au inchis portile iar trupele au fost amenintate ca li se vor taia cauciucurile daca nu isi iau masinile din parcare pentru ca urmeaza sa vina Guta. Pe la ultimele 3 trupe din Festival s-a dat drumul la publicul venit la Guta, deoarece acesta isi manifesta nemultumirea ca momentul revederii cu artistul iubit este amanat. Organizatorul Youth Rock Fest, vazand asta i-a lasat sa intre, mintindu-i ca repeta niste copii pe scena inca 15 minute, dupa care ii va da afara si va veni Guta.
In sfarsit a treia zi s-au decernat premiile astfel: locul I - Addiction din Braila, locul II - PhenomenOn din Bucuresti si locul III - Evo tot din Bucuresti. Doar ca in loc de banii promisi, trupele au primit cate o cupa in forma hexagonala confectionata din plastic alaturi de cate o diploma trasa la un xerox ordinar. Pentru ca artistii au inceput sa fie nemultumiti de "teapa", li s-a promis din nou ca nu sunt bani dar peste 3 luni organizatorul le va face cate un videoclip la fiecare trupa, unul in valoare de 3000 de euro pentru castigatorii locului I, unul in valoare de 2000 de euro celor care au luat locul II si in sfarsit unul de 1000 de euro castigatorilor locului III.
Consideram o infractiune, o bataie de joc la adresa artistilor atat inscrisi in concurs cat si la recital, o insulta la intelect si o desconsiderare la modul cel mai grosolan si chiar daca organele de ordine nu vor actiona fata de Viorel Stoica si Tatian Anghelescu (care printre multe alte nedreptati si-au insusit banii de la sponsori pentru premii si transport), macar noi artistii avem datoria de a face tot ce ne sta in putinta pentru ca aceste abuzuri sa nu mai poata continua la nesfarsit, profitandu-se de naivitatea trupelor tinere si de dorinta lor de a-si promova muzica.
La acest articol subscriem trupele: Highlight Kenosis, PhenomenOn, Conflict Mental, Evo, Tarantula iar daca in urma difuzarii acestui articol ne poate ajuta cineva sa facem dreptate, ne poate scrie la adresa de mail mateiulmu@yahoo.com

Am o veste bună şi una rea...

...Cu care să încep? Fireşte, cu cea bună : s-a ieşit din recesiune! Ura! ¤ Vestea rea : nu la noi. Ci-n Japonia, Franţa şi Germania...¤ Păcat! Cum dau o veste bună, deja intuiţi că nu-i vorba de România...da’ nu eu îs previzibil, ci soarta nefericită a acestei ţări şi neputinţa cutumiară a acestui popor.¤ Cum naiba ăia pot, şi noi, nu? ¤ Păi pot, fiindcă-s serioşi. Şi pun toţi umărul la depăşit obstacole. Şi la ei conducătorii îs aleşi pe criterii de competenţă, nu de parvenire şi diletantism.¤ Propun, de 15 ani, să facem economii drastice înjumătăţind Parlamentul : ei şi? Cine să-l înjumătăţească, cînd cei de-acolo decid?! ¤ Propun mereu să aducem un conducător după modelul Carol I, demn, bogat, prestant, cu relaţii-n lumea întreagă, neşantajabil. Ei şi? Alegem tot Iliescu, Constantinescu şi Băsescu – fiindcă Ferdinand, ori Carol, nu se termină în ESCU. ¤ Propun ca fraierul, de 19 ani, măcar şase luni de dictatură militară ; ei şi? Nu se poate, că ne rîde lumea.¤ Da’ lumea nu ne rîde, mămăiţă, şi cînd la Caracal, „Codiţă” şi „Vacă” se bat cu săbiile şi trag unii-n, alţii, cu pistolul? Nu rîde de noi cînd săptămînal, cîte un microbuz se răstoarnă-n şanţ şi mor oamenii pe capete? Cînd pedofilii sunt... îngrijitori la orfelinate? Cînd oligoizii violează octogenare şi soţii, ebrietaţi, vîră cuţitu’-n tot ce mişcă prin ogradă? Cînd legea salarizării, aplicabilă cu data de 9 iunie, nu e promulgată nici azi? ¤ Ce să mai zicem de scandalul cu armamentul, în care e implicat preşedintele, plus fratele : nu cred că Traian nu ştia ce face Mircea. Nici că ultimul a fost înregistrat ...la o altă firmă. Dar culmea ar fi ca, într-adevăr, Serviciile secrete ale Armatei să se fi vîrît în tărăşenie.¤ Oricum, pe viitor, draci alegători, votaţi preşedinţi care n-au fraţi sau fiice. E mai sigur...¤ Interesant e că soţiile nu-s băgate în scandaluri : Nina Iliescu era de o discreţia incredibilă, Nadia apărea doar la evenimente culturale, iar Maria Băsescu e văzută doar în concediu şi în excursii.¤ Fratele ăsta, însă, şi fiica politiciană, îi scot peri albi lui Traian...¤ Noroc că mai are puţini.¤ Alta : după ce e criză, mai cresc şi impozitele & taxele cu 20%! Huo! ¤ Păi, mi-a făcut socoteala un specialist, din salariu oricum nu luăm în mînă decît 50 %; de-acum, vom lua 40.¤ Mai bine să se desfiinţeze salariile : ca la personalităţile sovietice de pînă-n’89.¤ A fost 23 August : n-a defilat nimeni. Deşi, fo 30 de senili vroiau să facă o manifestaţie, ca pe vremuri. N-au reuşit. ¤ Azi, lumea trece direct la punctul doi (cum zicea un erou al lui Laurenţiu Faifer).¤ Ce-i aia? Păi, la români, punctul doi e punctul unu (adică, mici şi bere).¤ Aţi observat cum estimează ghiolbanii frumosul? „ A fost fain, am mîncat, am băut şi am ţopăit”. Punct.¤ Fericită lume nefericită!...¤ Şi cu toate astea, am văzut la televizor duminică, magazinele ecologice au profit! O fi un semn de civilizaţie, ori de snobism? ¤ Oricum, e un semn bunicel.¤ Dar cea mai scandaloasă faptă a săptămînii, care pe mine m-a indignat la culme, a fost iniţiativa suporterilor de la Dinamo de-a intra pe teren, să-şi măciucească mingicarii. Sigur că o galerie de acest fel nu e alcătuită din lorzi şi măicuţe : dar să faci rău echipei pe care o susţii, cică, e deasupra oricărei morale.¤ Fiindcă, o să rîdeţi, şi golanii au un cod al onoarei.¤ Suporterii „cîinilor” însă n-au nimic. Decît un grobianism accentuat, care nu aduce nimic bun, nimănui.¤ Şi e vinovată şi conducerea clubului pentru catastrofă : cînd ştii ce fani deplorabili ai, ia măsuri. Opreşte-i. Interzice accesul lor pe stadion. Tranchilizează-i. Criogenează-i. ¤ Că acum, echipa riscă excluderea din fotbalul euro pean pe trei ani. Şi Dinamo va deveni o echipă de familie. ¤ Prima mare echipă mică din Bucureşti...¤ Să felicităm însă Steaua, Vasluiul şi Clujul. Vînt din pupa! ¤ În încheiere, vă vînd un pont : se scot la vînzare aproape 1.000 de cantoane silvice, pe firfirici : la Golăieşti, par egzampl, e unul care costă...0,2 lei metrul pătrat. Şo’ pă el! ¤ O să-mi mulţumiţi, cîndva!( vorba unui erou narcisist din Harap Alb).

Andrei Şerban, contradictoriul

„Eu îmi iubesc căderile”
„De unul singur nu pot face nimic:
de aceea am ales teatrul”


„Nu mă aşteptam să se apeleze la mine pentru un musical” – mărturiseşte marele regizor, în cartea de care ne-am ocupat şi luna trecută (O biografie). Şi de ce, nu? Un om care face atît de des spectacole de operă, nu văd de ce s-ar împotmoli într-un musical – gen deloc complicat, în clipa în care ai o trupă profesionistă şi fonduri substanţiale. De altfel, lucrurile stau invers, dacă citeşti cu atenţie memoriile lui A.Ş. : Umbrelele din Cherbourg i-au deschis drumul în lumea Operei...
E interesant de observat că mai toţi regizorii de teatru au reale probleme de acomodare, cînd realizează primul lor spectacol de Operă ; şi Ciulei, şi Pintilie, şi Petrika Ionesco, şi Lev Dodin, ba chiar şi amica mea Mona Chirilă mărturiseau chestii tragii-comice, aferente acestei prime întîlniri. Directorul de scenă rus simplifica, sarcastic, „secretul” acestor reprezentaţii, astfel :”La stînga stau tenorii, la dreapta – baritonii”. Şerban nu face excepţie, repet :”...frustrat de faptul că nu se putea face nimic, mă consolam să stau confortabil în sală, ascultînd muzica frumoasă sau, ca să justific că fac regie, să lucrez puţin cu figuraţia din planul doi, pentru că măcar ei vor să joace teatru”(p.206).
Dar, contradictoriu ca de obicei, artistul zice, trei pagini mai încolo :”Paradoxal, descopăr uneori că pot să am mai multe libertăţi în operă”(p.209). Dar nu trec cinci pagini şi clamează, pueril, „Ce bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică a avut, ca orice invazie, şi consecinţe nefaste”(216). Sau face observaţii de bun-simţ :” Muzica operelor cu-adevărat mari te înalţă spre Paradis, dar cuvintele sunt uneori, de neascultat!”(226).
Sincer, nu ascunde nici celebrele lui căderi ( Fidelio la Covent Garden, la premiera căruia „unii strigau bravo!, alţii buuuu!, dar e greu de spus care era proporţia”-254; Lucia de Lamermoor la Chicago şi Paris – Şerban era aici atît de detaşat de reprezentaţiile sale, încît citind o cronică negativă la una din montări, nu se putea abţine să rîdă! ş.a.m.d.)
Dar partea a doua a biografiei nu se referă numai la montările lucrărilor genului liric : spre exemplu, undeva (p.241) ni se dă o mică lecţie despre importanţa stilizării în artă :” Întrebat despre Pasărea de aur, fotograful Steichen (reamintesc că şi tatăl regizorului a fost fotograf, unul dintre cei mai importanţi, ai României!-n.n.) a răspuns ’nu seamănă cu o pasăre, dar eu simt că e o pasăre!’.La fel e şi-n teatru: să ilustrezi, înseamnă să repeţi ce spune textul.[...]Să sugerezi e mult mai greu, cere o intuiţie activă”. Just! În alt loc, regizorul mărturiseşte că a avut un cvasi-eşec personal cu un Beckett, „fără regie”, pe care criticii şi spectatorii l-au apreciat; în urma acestei experienţe, Şerban meditează, profitabil pentru noi toţi :”Poate, din cînd în cînd, e util să ai mai puţine idei regizorale...”(275). Da, căci la Metropolitan, montînd Faust, a deranjat prin excesul de idei; directorul i-a respins o bună parte a soluţiilor scenice, pe ton de deranjantă autoritate :” De la optsprezece ani, cînd făceam armata la Caracal, nu mi se mai vorbise aşa”(p.362). Deci, după o perioadă infernală de lucru, în timpul unor proiecte care apăreau avalanşant, cenzuratul meditează :”Cît de important e să ştii să te şi opreşti din lucru, din cînd în cînd, înainte ca surmenajul să devină cronic, înainte ca depresia să ia forme clinice”(348). Aşa e...
Iarăşi îmi place o remarcă care, parcă e rostită cu cuvintele mele :” Un mare regizor, pe care-l cunosc şi eu, dacă nu-l biciuieşte cu insulte pe actor, nu-i caută nod în papură, nu-l umileşte, nu simte că el creează. N-am înţeles de ce e nevoie să stîrneşti o atmosferă de iritare şi de tensiune ca să apară ceva neaşteptat?!”(251). Corect! Mai e interesant de observat, în carte, cum se apropie autorul ei de Cehov (Livada, Vania, Trei surori, Pescăruşul – din ultimul, chiar citez imaginea finală a montării, care mi se pare de o stranie frumuseţe :” Treplev îşi distrugea manuscrisul şi îl arunca în lac, apoi se împuşca şi dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deşirate, albe, în contrast cu suprafaţa lucioasă, neagră, a apei, care îl înghiţea”-p.270), ori, în continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O lume asemănătoare lagărelor de concentrare , unde era deţinută Electra. Ea apărea ca dintr-o cuşcă , tîrîndu-se ca un animal înfometat. Era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac”(p.280).
Despre victoriile & eşecurile din România, nu are rost să vorbesc : pentru că, după terminarea cărţii, autorul ei s-a întors în ţara natală. Şi lucrează destul de mult aici. Deci, vor fi comentate, pesemne, şi în volumul doi al Biografiei...

Cum ne comportăm la hotel?

Presupunînd că mai mergeţi la hotel, pe vremurile astea de criză, vreau să vă previn că trebuie să fiţi la fel de civilizaţi şi respectuoşi, indiferent de numărul de stele/margarete al localului/pensiunii/motelului în care intraţi. Nu mai este de actualitate teoria că la un hotel de 5 stele trebuie să zîmbim misterios, dînd din cap cu eleganţă studiată, şi trăgînd din trabucul cubanez, cu distincţie, iar la o pensiune agrară musai să aruncăm un glumeţ „ mai aştept mult trăscăul ăla, tataie?”, să ciupim de fund gazda şi să rîgîim sonor, de bucurie că s-au ivit munţii. Nu, stimaţi ghiolbani şi fragile chivuţe, oaspetele tre’ să fie politicos în ambele hanuri.
Băiatului care vă va cără geamantanul în cameră daţi-i un bacşiş onorabil (minimum 50 de bani!) şi nu faceţi glume strepezite precum „bă, tu eşti boy, ori bou? Hă-hă-hăăăă!!!!”...Nu lăsaţi copiii să „se dea cu liftul” şi nu chemaţi room-service-ul dacă nu vreţi să comandaţi nimic – numai să vedeţi pentru ce-i butonul ăla. Cînd coborîţi la masă, n-o faceţi încălţat în papuci de plajă sau purtînd bermude; de asemenea, soţia să nu poarte bigudiuri, iar copilul să nu aducă în restaurant chiar toate jucăriile zgomotoase pe care le are cu el. Salutaţi vecinii de masă, discret, şi nu chiar pe toţi. Nu aşteptaţi să fiţi daţi afară din localul închis deja de o oră şi nu întrebaţi recepţionerul dacă vă poate livra o „fetiţă îndemînoasă”, pe 10 dolari.
În cameră, nu vă ştergeţi pantofii cu draperiile, nu devastaţi mini-barul fără să plătiţi (zicînd „am crezut că-i din partea casei!”), nu luaţi ca amintire pixul imprimat, becul de la veioză, săpunelele, şamponelul şi casca de duş. Nu daţi televizorul la maxim, crezînd că-n jur au fost cazaţi participanţii la Congresul surdo-muţilor din Banatul montan. Nu ardeţi parchetul cu fierul de călcat adus de-acasă şi nu daţi foc cearceafului cu ţigara pe care încă o mai aveaţi între buze în momentul adormirii.
Dacă vă-ntîlniţi, întîmplător, în hotel cu nişte amici din Basarabia, nu-i invitaţi în cameră pînă la ora 5 dimineaţa, la guleai, iar dacă tot aţi dat gata cinci sticle de votcă din Transnistria, nu e obligatoriu şi să urlaţi melodii simţite din spaţiul slav (Eei,uhne!, Kalinka, Oci ciornîie, Evenu şalom alehem – ultima nu-i rusească, dar parcă la patru dimineaţa vă mai arde să faceţi ordine-n muzica popoarelor?!).
Dimineaţa, nu lăsaţi camera-n dezordine totală – măcar patul să aibă un aspect decent – şi-n el să nu uitaţi o femeie de serviciu care vrea să-şi rotunjească veniturile cu oricine, iar sticlele goale şi cutiile goale de conserve să nu le aruncaţi în chiuvetă, cadă sau pe balcon. Dacă aţi pus lenjerie intimă la uscat, acoperiţi-o cu haine decente (frac, peste chiloţi, rochie cu malacov, peste sutien, haină de nurcă, peste izmene etc.).
Cînd cereţi cheia, de la recepţie, aveţi grijă să reţineţi numărul camerei dumneavoastră : un student de-al meu, care stătea la 69, zăbăuc, a solicitat cheia de la 96 : fiind ameţit, n-a observat că singla arăta diferit. A adormit repede, dar a avut o noapte zbuciumată, deoarece la 96 era planificată un party de gay. De-atunci, merge puţin mai încet şi, oricum, evită hotelurile...
Ceea ce nu vă urez şi dumneavoastră.
(va urma)

Ora închiderii?...

...Chiar aşa? ¤ Eu nu-s pesimist, bre, dar nici nu vreau să fiu luat, într-una, de naiv! ¤ Păi dacă citiţi presa şi priviţi la tv, asta e concluzia : că-n România trebuie să se tragă obloanele; şi ultimul, să stingă lumina.¤ De fapt, care lumină? Că ne-ndreptăm spre un fel de beznă, voalată...¤ Păi ce chef de viaţă mai poţi avea, cînd afli, zilnic, da chiar zilnic, că se taie din posturile bugetarilor ( se pare, peste 50 % neocupate!), apoi că se scad lefurile bugetarilor ( după ce s-a anunţat că, de fapt, se măresc prin ...tăiere!), că urşii ucid străini şi români, că mistreţii fac prăpăd în grîne, că în accidente se moare pe capete (vezi, recent, tragedia de la Scînteia, unde s-au dus la ceruri 14 călători dintr-un microbuz ciocnit de un tren!), că se circulă, fără carnet, cu 205 km/oră ( cazul mediatizat al forbalistului), că se moare pe capete pe şantiere, că în august, deşi e criză accentuată, în ţară sunt organizate...376 de festivaluri! (92% din ele, din banul public)...Şi ce festivaluri prestigioase! „Sărbătoarea păuniţelor”, „Sărbătoarea lubeniţei”, „Nedeea centenarelor”, „Să ne jucăm cu pămîntul galben” (ce le-ar place asiaticilor, ăsta!).¤ Io nu-nţeleg : noi avem , pesemne, o criză economică atipică! Ca-n finalul filmului Zorba grecul! ( dăm faliment, dar rîdem dansînd sirtaki). Ptiu! ¤ Păi aia-i carte, ăla-i film, iar asta-i realitate...¤ Dar parcă este vreo limită în emiterea & receptarea absurdului cotidian? Nuuuu!!!!....Ca altă supra-dovadă, la Braşov un cetăţean s-a trezit în casă cu zeci de...lilieci! Şi nimeni nu vroia să-l ajute să-i evacueze! ¤ Iar omul stătea într-un bloc, la etajul doi, nu-n castelul lui Dracula...¤ Alta : l-am văzut, tot pe micul ecran, pe un ciudat umblînd, juma’ de oră, cu un cuţit în tîmplă...Haida, de! Realitatea asta uneori, întrece fantasticul...¤ Şi vineri seara ce credeţi că aflai, tot de pe micul ecran? Că Băncile vor începe să ne pună întrebări ţăcănite, precum din ce partid facem parte, sau cînd am iubit prima oară. ¤ Şi dacă nu răspundem, ne blochează conturile. Huo!!!!¤ Păi astea-s Bănci, ori filiale SRI? ¤ Aud? ¤ Cît priveşte episodul acela greţos din căminul facultăţii de medicină timişorene, ce pot să mai zic? Nu-l pot condamna pe tînăr, deoarece, oricum, în pîrnaie, ţiganii îl vor lichida rapid. ¤ Cît despre studentă, zău dacă face 500 de euro!...¤ Sunt pe lume stricăciuni care la 100 de euroi te duc în Paradis, fără să te tranşeze...¤ A murit Valeriu Lazarov. O personalitate a televiziunii europene. Păcat! ¤ Să trecem la lucruri vesele : Naţionala de fotbal a învins, la Budapesta. Bravo! ¤ Fotbalul nostru nu mai e-n derivă. Vînt din pupa! ¤ În Olt, la Vlădeni, şcoala e plasată strategic între cîrciumă şi biserică. Amplasament just, din moment ce preotul e şi ...patronul birtului...¤ Elevii au de ales. Şi nu le e greu : două zile birt, una biserică. Algoritm perfect, nu? ¤ Altă dănănaie : s-a lansat la ocazii – nunţi, botezuri, Team-buildinguri & dezvirginări cu dar – un nou dans, care surclasează clasicele Meneaito şi Braşoveanca : Pinguinul. Nu l-am core grafiat încă, dar sună bine...¤ Şi în fine, să-nchei turburător, de data asta : am văzut zeci de enoriaşi cum se tîrau, pe coate şi genunchi, pe pietrişul din jurul mînăstirii Nicula, sperînd că Icoana Făcătoare de Minuni îi va salva de la faliment, nefericire, chiar moarte. Preotul de-acolo a amintit că-n 1999 un hemiplegic a venit la mînăstire-n cărucior, şi a plecat pe picioarele lui. ¤ În clipa asta, într-o străfulgerare de geniu, propun domnului Boc : toţi românii să se tîrască, pe pietre, la Nicula! După aceea, o să vedeţi, draci compatrioţi, totul va merge uns...¤ Pa!

Belele şi... minunele...

O să-ncep cu cea mai scîrboasă secvenţă tv văzută în săptămîna ce trecu : într-un Kaufland din marginea Bucureştiului, cineva a filmat pisici şi şoareci care...brrrr!!!!, mîncau din produsele expuse pe raft! Oaahhh!!! ¤ Sigur că-n urma vizionării oripilantei imagini, s-au luatără măsuri, şi a fost închis magazinul, două zile. Plus o amendă babană.¤ Dar mă-ntreb : dacă nu filma nimeni anomalia, mergeau în continuare fraierii să cumpere carne ciugulită de blănoasele animale? Evident! ¤ A doua ştire idioată a săptămînii ce trecu : chestia cu crima din căminul Universităţii timişorene. Cică acolo, la Medicină, ar fi fost un fel de bordel – zice emisiunea tv. Şi? Trebuia o crimă ca să se descopere fărădelegea? ¤ Că eu nu zic că nu e nevoie de bordel, în România, dimpotrivă, da’ de ce să-l ascunzi, bre? Şi de ce să-l plasezi taman...într-un cămin studenţesc? ¤ Cred că fărădelegea ar putea fi un pas înainte în legalizarea bordelului mioritic. Fiindcă, decît clandestine, şi cu crime (vezi şi cazul Alina Horescu, actriţa celebră...de la Penitenciar), mai bine legale şi fără probleme.¤ Punct.¤ În altă dezordine de iudei, poate n-ar strica să cădem în paranormal, şi să ne amintim că victima face parte dintr-o familie blestemată : părinţii lui au fost şi ei ucişi de nişte tîlhari care căutau cocoşei; bunicii, aşişderea, ucişi sîngeros; oricum, decedatul a fost depus într-un sicriu scump, cu aer condiţiuonat. S-ar putea să-i folosească...¤ Fiindcă tot vorovim de declasaţi, păi ce să mai zicem, bre, de boschetarul cela din Constanţa care după ce a omorît un cîine, booooaaaahhhh!, i-a... băut sîngele?! Şi culmea, sceleratul e judecat acum...în libertate! Alo, Justiţia, cam mulţi periculoşi în libertate, nu crezi? ¤ Alta, văzută vineri seara, cu camera ascunsă : nişte popi s-au cam spurcatără la lovele şi cer...1.000 de lei noi pentru o cununie. Huoooooo!!!! ¤ Hai, „sus părinte, că se udă Evanghelia!” – vorba lui Păcală.¤ Păi bine bre, după ce ne spuneţi, la ureche, că serviciul e inestimabil, îl...estimaţi la doar 1.000 de lei?! Unde-i credinţa? ¤ Păcat, păcat, de subiectul impietat!...¤ Neplăcută a fost şi perioada aia cu Bucureştiul inundat : cică nu mai fac faţă canalizările. De ce? Cine le împiedică să fie performante? ¤ Şi cîte inundaţii trebuie să mai treacă să rezolvăm această (teoretic) simplă chestiune a deversărilor stradale?! ¤ Să trecem la ceva plăcut : fotbal.¤ Plăcut de data asta, că d’anţărţ...¤ Steaua a fost minunată, în ultimul ei joc internaţional ( chiar dacă ne-a ţinut în tensiune, în repriza întîi!), iar Timişoara...jos pălăria! ¤ Avem, acum, un fotbal de calitate – să nu-l deochem, ptiu, ptiu! ¤ Cît priveşte cazul Elena Udrea...zău, nu v-aţi săturat? O fi fost hoaţă, o fi fost mincinoasă, o fi destrămat alianţa PSD-PDL, dar gata, bre, ajunge! ¤ Mai luaţi-vă şi de-alea ceva mai naşparlii...¤ Că dacă e-n Guvern o fătucă mai acătării, nu-i obligatoriu să o măciucim, periodic, fiindcă noi nu avem acces la graţiile ei...¤ Cît priveşte mania statisticilor, o să vă dau un recent exemplu de calcul nerelevant : cică, spunea o ştire, suntem codaşi pînă şi la consumul de apă minerală!...Ups! ¤ Ei şi? Dacă am fi fost fruntaşi, ce? ¤ Se zice că un român bea, anual, numai 45 de litri de apă minerală. Şi cică media în UE ar fi cam de trei ori mai mare.¤ Şi? Eu beau 365 de litri de apă minerală pe an (deci, îi rad pe îi din UE!), şi e cazul să mă mîndresc, cu asta? ¤ Sau cei care beau un litru de vin de buturugă, zilnic, e cazul să se simtă ruşinaţi că la vin, nu-şi trag şi apă? ¤ Superficiali mai sunt unii, fraţilor! ¤ Hai, lăsaţi prostiile, şi trageţi tare să nu vă disponibilizeze : că nu-i de joacă! ¤ Vă ţuc, nebuneilor şi livreştilor ce era să fiţi! Vînt din pupe!

Ştirile, vara, "ca caşcavalul topit"...

...Ştiu, o să ziceţi că practic o cacofonie, în titlu, numai că nu-mi aparţine mie, ci unui erou din teatrul lui Caragiale. Sîc! ¤ Apoi, ce ziceţi de ştirea cu alea două bone care terorizau copii? Aduci pe dracu’n casă, crezînd că-i înger, şi te trezeşti cu pruncii autişti şi speriaţi de bombe! Ptiu! ¤ După ce-am privit cu indignare imaginile, propun ca de-acum încolo, bona să fie renumită...mala! (după modelul celebru Bonaparte-Malaparte).¤ Am văzut sărbătorirea retragerii armatei noastre din Iraq. S-a vorbit de „misiune îndeplinită”, dar şi de doi morţi.¤ Mulţi inşi care nu gîndesc, boscorodesc că ne trimitem pruncii să moară pe tărîmuri străine. Inexact! ¤ În primul rînd, lumea se bate să ajungă acolo : că e solda tentantă.¤ Şi-apoi, ce, contabilii nu mor? Ori frizerii? ¤ În fine, trebuie să-nţelegem că militarul are ca misiune, lupta. Şi-n luptă, obligatoriu, mai cade cîte unu’, nu?!...Că există şi lupte periculoase, nu ca alea cu bateriile...de vin de la restaurantul militar...¤ Altă dispută penibilă, televizată cu febrilitate : nudiştii, vs textiliştii, pe plajă. Indignaţi, mai ales ultimii.¤ De ce, bre? Eu m-aş holba la tanti de-alea despuiate, ziua-ntreagă...¤ A, desigur, aş fi şi io indignat să treacă numai de-alea XXXL, pe lîngă mine.¤ Da alea nu se dezbracă pe plajă.¤ Alta, naşpa’ : cică Băse îi cere lui Boc să treacă-n şomaj 300.000 de bugetari. La sugestia FMI. ¤ Nu e plăcută, ştirea asta : dar e prima oară cînd regret că n-avem 300.000 de parlamentari! S-ar fi rezolvat simplu şi nedureros...¤ Cică s-a dat drumul la rate, masiv : nu doar la construit & cumpărat case, ci şi la dentist (îţi pui dinţii-n rate!), la market (cumperi produse-n rate), la Universităţi – plăteşti taxa-n rate...¤ Ar fi cazul să se practice şi la librării, că vor creşte vînzările, sigur! ¤ Cu alegerile din Moldova, rămîne ca-n tren : ieşiră comuniştii, dar ca număr de mandate are cîteva în plus, Opoziţia. Să vedem cine vine Preşedinte, însă.¤ Oricum, am fost acolo chiar cu două zile înainte de alegeri (deşi românii n-aveau voie pe teritoriul Moldovei, pînă pe 5 august ; dar m-am deghizat în rus şi am trecut!) şi m-a indignat cel mai tare că cu 20 de euro – schimbaţi în lei moldoveneşti – am băut doar 666 ml. de coniac Divin Kvint Surpriznîi. ¤ Mai scump decît Metaxa, frate! ¤ Ce-i drept, avea 10 ani, aşa că am închis ochii...¤ Fiindcă la 10 ani un coniac este în clasa a treia, să trecem la doamna Abramburescu : dînsa, pe bună dreptate, vrea să comaseze clasele cu 15 elevi, ca să reducă din numărul suplinitorilor. Fals! ¤ Fiindcă de suplinitori mereu va fi nevoie, deoarece titularii nu se vor prezenta la posturile din sate.¤ Despre Mutu...ce pot să zic? E unul dintre cei mai ghinionişti norocoşi! ¤ Îl urmăresc cu amenda aia de cinci ani! Huo! ¤ Da’să-nchei optimist, măcar acum, cînd am motive : ce ziceţi de Steaua? A făcut un meci frumos! Bravo ei! ¤ Nici Vasluiul n-a jucat rău. Ba chiar şi Timişoara a obţinut un scor bunicel! ¤ Să sperăm că e un nou început pentru fotbalul mioritic, aflat în derivă în ultimul an...¤ Vă pup, dragilor!...(cum le zice Florin Piersic tuturor necunoscuţilor).