Machiajul in actualitate

Lucia Preda ne propune o temă rar - dacă nu deloc! - întîlnită în experienţa noastră universitară . Subiectul nu ar fi de mirare, căci activitatea autoarei în domeniu are vechi ştate de serviciu; personal, în perioada-mi timişoreană, am beneficiat de aportul plasticienei nu o dată, şi am apreciat întotdeauna competenţa, pasiunea, fantezia cu care rezolva problema machiajului şi pe cea a coafurii interpreţilor. În plus, Lucia Preda face în teza sa de doctorat o pledoarie argu mentată, justificată, pentru ridicarea artei căreia i s-a dedicat, la nivelul celorlalte.

În fond, cum se vede şi din lucrare, machiajul cere şi el talent, documentare, cultură vastă, spirit de observaţie, imaginaţie, inspiraţie; am colaborat, în ceitreizecişicinci de ani de teatru, cu zeci de machiori : puţini din ei erau creatori, artişti, profesionişti. Citîndu-l pe pictorul Mihai Cernescu, autoarea îşi exprimă şi ea regretul că „ machiajul mai face şi azi parte din echipa tehnică a scenei” ; sau, citînd-o pe secretara literară a Teatrului Maghiar din Timişoara, suferă şi ea pentru faptul că „pe afiş scrie cine este sufleor, dar cine face machiajul, nu!”. Corecte reproşuri! Ergo : teza reuşeşte să reabiliteze importanţa artei plasticianului din cabina de machiaj, alăturînd-o celorlalţi creatori importanţi ai reprezentaţiei.

De altfel, teza , într-o surprinzătoare demonstraţie de acribie (zicem „surprinzătoare” deoarece autoarea nu a dovedit, în timp, predilecţie şi răgaz pentru scris), nu se limitează la subiect, încadrîndu-l, cu erudiţie aplaudabilă, în istoria artei : ca să ajungă la pictura & parura feţei actorului, se pleacă de la chipul deiform, fizionomia raselor, se trece prin mască, tatuaj şi body-painting, se glosează pe tema carnavalului, sunt trecute-n revistă perioade ale istoriei teatrului , sunt evocaţi maeştii ai genului, se discută chestiuni de ordin practic (compoziţia fardurilor, spre exemplu), se diferenţiază machiajul pentru scenă, de cel cerut de circ, concert rock, film sau televiziune, este comentată pictura corporală; în fine, în anexe, ni se oferă o foarte utilă traducere personală : Moda în machiaj , din antichitate, pînă în timpurile noastre de Richard Corson. Teza propune o iconografie bogată şi o bibliografie impresionantă. După ştiinţa noastră, repet, avem de-a face cu prima lucrare de specialitate autohtonă, concepută de o practiciană care , iată, devine şi teoreticiană...

Ar fi multe de spus despre această lucrare amplă – peste 400 de pagini, în format A4 extins - , interdisciplinară: este binevenită invocarea şi analizarea rădăcinilor acestei arte (magie, şamanism, obiceiuri religioase etc.); se face în mod inspirat trimitere la chirurgia plastică; este comentată evoluţia măştii şi a perucii de la teatrul antic grec, la teatrul folcloric şi Halloween; cu o ironie amară, s-ar putea constata o continuitate în „persecutarea” celor care preschimbă feţe – dacă Elisabeta I a Angliei cerea biciuirea lor în public, pînă la sînge, cutuma ultimelor decenii face ca-n postul atît de important din schema teatrului să apară, deseori, ...coafeze care, cum se zice-n lucrare , oricum se pot ocupa şi de machiaj, fiindcă „ orice femeie ştie să se machieze”. Ce distanţă de la această mentalitate simplistă, pînă la decernarea premiului Oscar pentru machiaj!

Sau, tot la acest capitol, să nu uităm că într-o vreme membrii formaţiilor Progresiv Tm, ori Phoenix aveau neplăceri cu cenzorii datorită modului „şocant” în care se îmbrăcau, machiau sau purtau pletele...

Dincolo de anecdotică însă, ni se mai precizează în capitolul dedicat practicii, clasificarea obiectivelor machiajului corector : al vîrstelor, de compo ziţie, de portret, de caracter, fantastic, zoomorf, efecte speciale; cerinţele multiple ale realizării picturii pe om : forma feţei actorului (tip luna, tip marţian, mercurian ş.a.m.d.), identitatea eroului, epoca piesei, stilul spectacolului, pretenţia publicului, bugetul instituţiei etc. De aceea trebuie să aibă şi acest creator cultură şi studii de specialitate, să poată privi competent şi responsabil propria-i îndeletnicire. Căci, se ştie, într-un fel îl portretizezi pe Hamlet în tragedia lui Will, şi-altfel, într-o parodie americană a secolului XX.

Şi fiindcă am pomenit de Shakespeare, un exemplu de virtuozitate a machiajului găsim în lucrare şi la pag.285 : marele Laurence Olivier, apare în şase ipostaze, complet diferite - două dintre ele, în piesele clasicului; machiajul e atît de perfect, încît nu-l recunoşti pe interpret, deşi rolurile fac parte din istoria aceloraşi ani şi din aceeaşi subspecie dramatică! Şi o altă dovadă de performanţă, amintită-n teză: truda zilnică a echipei de machiori de la Cirque du Soleil (zeci de artişti!), care asigură cosmetizarea celor peste ...2.500 de angajaţi!

Şi, cum mai e normal, sunt trecute-n galeria portretelor memorabile nume celebre – Helena Rubinstein, Max Factor, Elisabeth Arden, Shu Uemura, dar şi colegii de breaslă importanţi ai doctorandei, din România : Pepi Machauer, Ioana Angelescu, Nicolae Vass, Ioan Toma, Mircea Vodă, Rodica Unipan, Lucia Moise, Diana Harja ş.c.

Ţinînd cont de dificultatea subiectului, de bibliografia încă precară, existentă în bibliotecile noastre, avînd în vedere faptul că Lucia Preda a ambiţionat o analiză amplă, nu doar a termenului din titlul tezei, ci a întregului fenomen spectacular, considerăm că autoarea lucrării Machiajul de compoziţie – istorie şi actualitate merită preţuirea oamenilor de teatru de la noi şi de aiurea....

Bingo!

...A revenit pe micul ecran. Am aflat cu oarecare bucurie că se vînd bilete, în prostie! ¤ De ce zic bucurie? Fiindcă, pe de-o parte, oamenii mai au o speranţă-n plus. Apoi, fiindcă un bilet nici nu-i scump. În fine, deoarece cîţiva mai şi cîştigă. Nu-i rău! ¤ O să rîdeţi, dar Bingo e, acum, una dintre puţinele idei de prosperitate naţională : să cumpere toată populaţia cîte cinci bilete şi să se-nscrie pe-o listă lungă, de 20 de milioane de nume. Încet, încet, supravieţuitorii vor cîştiga...¤ Fiindcă, iote, tot în ritmul ăsta, şi profesorii vor reprimi sporurile – a anunţat ieri, Abramburica.¤ O să văd, fiindcă, se pare, încă mai sunt profesor.¤ Amuzant e altceva : de fo patru-cinci ani, se anunţă, alternativ, măriri şi scăderi de salarii, adăugări şi reduceri de sporuri.¤ În ochii celor din jur, asemenea veşti capătă luciri elocvente : sunt privit cu invidie o lună, apoi cu milă, alta. Şi tot aşa. ¤ Eu îmi văd în linişte de angoase, refuzînd să mă implic emoţional în aceste zvonuri dulci-amare.¤ Singurii care au ceva emoţii sunt, pesemne, cai care lucrează la biroul Resurse umane, fiindcă după ce îmi iau juma’ din sporuri, trebuie să mi le pună la loc, pînă în trimestrul următor, cînd iar mi le iau...şi tot aşa.¤ Sunt fermi, hotărîţi, politicienii noştri, teteo! ¤ Cam cum sunt cei care conduc Universitatea Spiru Haret : acum organizează master, deşi n-au acreditare. Hm! ¤ Bondrea e uşor senil pesemne, arghirofil, ori ...Stat în Stat.¤ Apropos : un mare patron (cel al firmei Arabesque) a declarat că nu are nevoie de Stat. Sincer să fiu, jumătate dintre noi ar putea semna declaraţia cu pricina.¤ Partea proastă e că Dînsul, Statul are maaaareeee nvoie de noi! ¤ Şi nu pentru că , Doamne fereşte!, am fi muncitori & capabili, ci ca să-i plătim taxe şi impozite. Ghinionul naibii! ¤ De altfel, cea mai recentă statistică demonstrează că în România muncesc azi doar cinci milioane de cetăţeni. Şi că un salariat ţine-n spate un pensionar, un copil şi un şomer.¤ Aici, la pensionari, am o reţinere, fiindcă ei, săracii, au cotizat la pensii o viaţă-ntreagă, nu? Şi au mai rămas destui bani şi de la nefericiţii care nu au mai apucat pensia...¤ O soluţie ar fi , deci, să-i trimitem pe copii şi pensionari la produs şi să desfiinţăm meseria de şomer.Totul s-ar simplifica, nu?!...¤ O altă soluţie parţială a propus şi Băse, luîndu-se după mine : a cerut reducerea Parlamentului cu 171 de figuranţi. Nu-i rău! Ar însemna economii de miliarde, lunar! ¤ Şi treaba ar merge la fel de prost, vă asigur! ¤ Deviza mioritică : ieftin şi prost! ¤ Că bani de scump şi bun nu au decît ăia care căştigă la Bingo, la Loto Porno, Patriciu, Ţiriac, Vîntu şi încă fo’ mie.¤ Apropos de Vîntu : l-a invitat pe Gorby-n România, la parastasul de 20 de cotolani al lui Ceaşcă. Un gest frumos, nu? ¤ Cică Gorby face şi-un ban din vizita asta, că va vorbi despre revoluţie, glasnost, perestroika şi alte cuvinte frumoase care-au generat realităţi urîţele.¤ Da’ dom’ Preş’ a mai zis ceva nostim :”Poliţişti, puneţi mai repede mîna pe arme!”.Şi ei l-au ascultat : au împuşcat un interlop mărunt din Brăila, confundîndu-l cu un interlop baban din localitate.¤ Acu’, cinic vorbind, în juma’ de Brăilă poţi trage liniştit, că sigur ăia luaţi în vizor au ceva pe conştiinţă (măcar un portofelaş, o butelie, ori o găinuţă). Dar parcă nu-i bine să tragi aşa, la nimereală, fără să te asiguri cine-i ţinta...¤ L-au aresta, iar, pe Polanski, în Elveţia.Tre’ să fie nasol să fugi o viaţă şi tot să te prindă, la 76 de ani...¤ Iar pe Cozmîncă l-au exclus din PSD : da’ a stat şi mult, dă-l în sărăcie!...¤ Şi mai era şi neplăcut privitului!...Io în conducerea partidelor aş băga numa’ muieri, de la Elena Udrea-n sus! Ca să-ţi fie drag să te uiţi la ele! ¤ Să-nchei vesel : am văzut duminică un meci excelent, în repriza a doua – Steaua- Braşov.Atîtea ocazii de gol ratate, rar apuci (peste douăzeci)! ¤ De-aia s-a şi terminat 0:0...¤ Şi alta, epocală : în nu ştiu ce ţară o femeie gravidă a rămas...gravidă. Sarcină, peste sarcină! ¤ Nu-i drept , cînd unele se chinuie un deceniu să rămînă, măcar o dată...¤ Pe curînd, bre!

De la Casa Dolănescu, la Casa Lavric şi Casa Becali...

...E-o cale-atît de scurtă, că nici o zi nu-i trebui luminii (tv) să ajungă! ¤ Hai că la parafrazări, suntem cool! ¤ Da’ nici nu-i greu, cu realitatea asta plină de comicoşi voluntari, ori nu.¤ Ergo : nu s-a terminat bîlciul Dolănescu – circ penibil, care ţinu emisiunite tv cam 8 zile – că-ncepu, în paralel, cherela Crina vs Răzvan. Ce să mai zic? ¤ S-o luăm „pa rînd, nepoate, pa rînd!” – cum zicea un bunic des citat, dar nu se ştie de unde.¤ La emisiunea lui Măruţă – emisiune grea, imposibilă pentru unu’ ca mine, care nu e interesat de spălat rufe murdare în faţa telespectatorilor! – veni şi doamna Laura Lavric, doamna cîntecului popular, care mi-e familiară ,(doar) deoarece are o crîşmă lîngă serviciul meu. ¤ Laura Lavric e o tipă dezinvoltă şi deloc secretoasă. Ea a povestit multe chestii nostime – printre care, că a avortat deseori! – şi a zis că regretatul o bătea des, pe Maria Ciobanu. Apoi, că mama lui Dragoş Dolănescu, cum zicea doct, cîntăreaţa, o „tipă din Porto Rico, sau Costo Rico” vroia banii guristului, în fine, a luat atitudine în gîlceavă, spre deliciul lui Măruţă, care se şi vedea number one în rating...¤ Mie-mi plac emisiunile astea de cultură, în care decedaţii îs ponegriţi, iar nevestele lor, martirizate pe note de horă moldovenească. ¤ Pesemne emisiunea lui Măruţă vine tare din urmă în top, şi patronii posturilor îi vor da curînd mahalagiului nu 45 de minute, cît are acum, ci ore întregi fiindcă, nu-i aşa, vine cu subiecte calde, uneori chiar fierbinţi...¤ De prost-gust, dar...gustate! ¤ O nouă dovadă, scandalul de la Operetă : Crina Matei, o fătucă care are sex-appel, şi-n plus e prietenă cu Beatrice Rancea, îl tot dă-n gît pe directorul instituţiei, Răzvan Dincă, cum că acesta s-ar fi dat le ea în mod neprincipial.¤ Acum, părerea mea e că dacă-ţi pică-n pat una precum Crina, e păcat să nu profiţi. Dar cînd eşti director, treburile-s mai complicate.¤ Îmi povestea cîndva, un primar, că mă invidiază, deoarece pot să mă duc la orice hotel, cu orice paceaură – nu păţesc nimic. Pe cînd el...of!¤ Just : Răzvan a intrat în căcat, fiindcă s-a apucat să dea sms-uri stricăciunilor. Nu-i mumos, nepoate! ¤ Mi-e greu să spun cine minte mai mult, dar de ce ne trebuie nouă un asemenea subiect jegos? Şi de ce chestia e atît de palpitantă, încît o preia şi Capatos, în varianta lui de emisiune scîrboasă? Chiar subiecte serioase nu mai există pe lume? ¤ Se pare că nu. Pînă şi unele reclame cad în scatofilie, precum aia cu copilul care ce credeţi că vrea? „Să fac... treaba mare!” De fapt, e reclamă la deodorantul de baie. ¤ Foarte bine : dar alt text nu se putea găsi? ¤ În curînd vom avea publicitate la menstruaţie, menopauză, erecţii precoce şi alte scîrboşenii care, nu-i aşa, cum zic studenţii noştri de la actorie, în fond, fac parte din viaţă...¤ Nu tot ce e în realitate însă, grobienii moşului, tre’ să fie trecut pe ecran – fie el mic, ori mare, publicitar, sau talk-show...¤ Să închei cu vesele şi triste ...fotbalistice : bravo Clujului! Bravo lui Dinamo! Felicitări Timişoarei! Bine, Poli Iaşi!¤ Huo, Urziceniului şi Stelei. ¤ Dar chiar dacă Steaua a dezamăgit, nu am înţeles schimbarea lui Bergodi, cu Stoichiţă. ¤ Becali se dă în stambă, nu pentru prima oară, crezînd că dacă echipa-i a lui, are dreptul să facă orice prostie. ¤ Becali e un fel de Măruţă, draci telemani, numai că nu scormoneşte-n gunoiul altora, observînd că are destulă mizerie personală...¤ Vă pup!

Părinţi şi copii

A fi părinte e lucru mare! Ne trebuie şcoli pentru condus motocicleta, pentru dresat căţelul, pentru slăbit, dar pentru educat, nu! Ptiu!

Păi cîţi părinţi fără talent am cunoscut în viaţă...oho-ho! Şi nu mă gîndesc la talentul literar, ori muzical : ci la cel pedagogic, draci părinţi rataţi...Am auzit taţi şi mame care spuneau : „Fă-te marinar! A fost visul meu...Măcar tu să-l realizezi, băiete!” ; ori : „Am vrut să ajung balerină şi nu m-au lăsat părinţii...răzbună-mă, fata mamii!”.

Fals! Copilul trebuie lăsat să-şi descopere vocaţia (cînd o are!) şi nu trebuie folosit pe post de continuator al viselor eşuate, educatori rataţi! Iarăşi, nu trebuie să i se interzică orice opţiune care nu sună conformist : „Vreau să ajung spion!” – i-a spus un verişor, tatălui, şi a luat bătaie pe chestia asta doi ani, zi de zi, cu o bazooka...De ce? Spion nu e totuna cu vidanjor, prostituată, ori hingher! Şi trebuie să facă cineva şi meseriile murdare, nu?! Că România a fost plină de ţărani şi proletari, încă din perioada interbelică, şi nu cred că vreunul din ei îşi dorea să ajungă, cu ardoare, tractorist, plugar, sculer matriţer, primitor-distribuitor mosoraşe etc....

Cînd auziţi că progenitura vrea să devină şef de stat, senator, barman sau bancher, de ce nu vă indignaţi? Că nu-s îndeletniciri mai pline de demnitate...

Sau renunţaţi la ordine de tipul „neam de neamul meu am fost ceferişti! Tu o să ajungi tot ceferist, prostule!”. E-te, scîrţ! Păi nu vedeţi că s-au desfiinţat 400 de gări, şi au plecat în şomaj tehnic 8.000 de angajaţi de la Căile Ferate? Canalizaţi-vă, discret, copilul spre profesia pentru care dovedeşte aptitudini, fie aia chiar scafandru; şi o să vă mulţumească, la maturitate...

Altă dovadă de tact patern/matern : evitarea unor interogaţii jenante, de tipul „bă, tu n-ai nici o prietenă? Că eşti ditamai măgarul de 38 de ani!”...Sau :” Dacă te mai văd cu boschetarul ăla pe drum, Zoico, bag cuţitu’ de curăţat peşte-n el! Şi pe tine te duc imediat la ginecolog, stricata naibii! Că eu eram virgină şi la cinci ani după ce mă măritasem cu tac’tu!”...Lipsa de tact poate produce hohote de rîs, ori dezastre, curioşi dvs.!

Fiţi discret şi delicat, daţi sfaturi numai cînd vi se cer şi evitaţi cu eleganţă să vă băgaţi cu bocancii plini de cernoziom, în sufletele tinerilor...

Dar, de fapt, cum pot, în ziua de azi, doi tineri să se cunoască şi să înţeleagă că fiecare din ei este sufletul-pereche al celuilalt? Greu de spus! Greu şi de făcut!...Pe vremuri exista expresia a face curte; a badedowa ochi dulci; ori, a flirta. Au dispărut. Păcat! Păcat şi de dispariţia unor gesturi drăgălaşe şi nevinovate, cum ar fi a oferi o muşcată unei fete... nemuşcate; ori a o invita la film ( azi nu mai sunt cinematografe); e greu şi să o inviţi la cofetărie – că acolo mai intră doar preşcolarii, ghidonaţi de bunici. Cine mai oferă azi pechinezi afectuoşi, sau ciobăneşti mioritici care spun legenda vrînceană? În 2009 veţi primi, eventual, iguane şi sconcşi! Iar mărgele de sticlă colorate, cine mai are anacronismul asumat de-a le face cadou? Nici aborigenii din Pădurile Virgine nu mai vor de-astea!...

A apărut o carte utilă, pînă la un punct : ea a făcut senzaţie, acum fo’ cincisprezece ani – Femeile sunt de pe Venus, bărbaţii sunt de pe Marte. Cu ăştia de pe Venus şi Marte deci, ne-am lămuritără, ţaţo! Da’ ce ne facem cu ăilalţi, coborîţi de pe Jupiter, Neptun, Saturn, Olimp sau oricare altă planetă cu nume de localitate dobrogeană?!

Om muri şi om vedea: în episodul viitor...

Între Dolănescu şi ...Zaharescu

Domne’, zău că nu mi’s specialist în folclor, dar de la o vreme mă obsedează cazul Dolănescu...¤ Vreau şi io, în week-end, să mă relaxez : n-am cum. Măruţă şi Antena, la aceeaşi (h)oră, îmi bagă pe gît cazul Dolănescu...¤ Ce mi-a plăcut, la emisiunea lui Măruţă, a fost faptul că distinsa Catanga, doamna acordeonului magraon, însoţită – ca-ntotdeauna – de plusatul ei soţ, a declarat că Maestrul Dolănescu era un geniu şi-un părinte ideal, pe cînd unii din copii...buah! ¤ A fost invitat în emisiune pînă şi...croitorul maestrului, să dea „din casă”! ¤ Chestia nostimă era că şi Catanga, cît e ea de ţigancă mîndră, a declarat, la un moment dat, că unul dintre fii...e ţigan! E rudar! ¤ Nasol : România avea şi-aşa destule probleme! ¤ Cît priveşte banii defunctului, ce să mai zic? Catanga, fata din casă, grăit-a că avea...ho-ho, miliarde, păcat de Dzeu!; în timp ce tribunul W.C.Tudor, pe alt post, la aceeaţi oră, sugera că Ionică era un om modest, care abia avea după ce bea apă...¤ Treaba lor ce fac cu moştenirea , nu-i important nici cum a obţinut guristul miliardele. Dar faptul că tembeliziunile n-au alt subiect baban, de fo’ cinci zile-ncoa’, e deplorabil...¤ Alt subiec tîmpit, de data asta, pur ieşean : am citit cu stupoare că o fostă criminală, care şi-a ucis învăţătorul cu numerose lovituri de cuţit, după ce a stat patru ani la Grajduri, e complet vindecată. Mda...¤ Nu m-ar deranja anomalia, dacă respectiva nu ar avea un fel de doctorat în comisia în care, vai!, fac parte şi eu. Nu mă sperii, căci am fost călăreţ de obstacole şi paraşutist (pe bune!).¤ Dar ce vor face colegii mei? Cum îi vor atrage atenţia asupra greşelilor din referate şi teză? Dacă va dori să-i omoare şi pe ei, cu cuţitul? ¤ Alt subiect năucitor : Conu’ Simirad fu dat afară din PSD. Ce bine! ¤ căci io fui coleg de partid, pe vremuri, cu el, la PAC. ¤ PAC era o formaţiune de centru-dreapta. Şi ne simţeam bine. ¤ Dar Conu’ nu era mulţumit că nu e-n Parlament : drept care am trecut apoi prin stadiul PNŢCD, PM, şi în fine, PSD. Conu’ şi-a văzut visul cu ochii – a ajuns ambasador.¤ Acum, iarăşi baştan, şef de CJ.¤ Naşpa’ e că l-au scos din PSD. Dar e abil şi luptător, deci nu-l plîng! Îi plîng pe cei care au coloană vertebrală şi, cînd pornesc cu o mişcare, o duc tot cu aia, mai departe...Simirad mîine ajunge în PDL, ori...chiar în UDMR, căci, nu-i aşa, scopul scuză teribil toate mijloacele...¤ Regret să aflu că şi Radu Duda a anunţat că se va retrage din cursa pentru Cotroceni. Sigur că n-avea şansă, dar dădea bine să fie şi un candidat din partea Monarhiei, în competiţie!...¤ Vestea bună pentru cei cu salarii/pensii mici : li se va da făină şi zahar. Asta-i bine! ¤ M-a aproape - amuzat întrebarea uneia dintre defavorizate : da’ ulei, de ce nu? ¤ Corect! Io’ zic să dăm şi ulei, vin, cartofi, roşii, brînză, salam, purcel de lapte, curcan, miel, viţel , caviar, morun etc., nu-i aşa, că dacă-i pomană, măcar să fie ca lumea! ¤ De ce să se dea multă făină şi zahăr? Să se reproprţioneze cantităţile, ca să-ncapă şi celelalte produse, nu, că milogu-i pretenţios, teteo! ¤ Să-nchei cu veşti bune : apăru primul Ford de Craiova. Ura! ¤ Iar Victor Stănculescu îşi face veacul prin Cazinouri : păi ce mai are de pierdut? ¤ Vă urez un început de şcoală şi de mustărie, profitabil! ¤ Ce-i aia mustărie? Dar ce-i aia şcoală, bre?!...

S-au supărat cuvintele pe mine...

...fiindcă am început să le-nşel

cu tăcerile tale,

abur al Volgăi!

N-au cum să-nţeleagă

natura specială

a conversaţiilor noastre-n

limba nerostirii!

Chiar, ce bine vorbim noi,

tăcînd!

Am discutat în atîtea limbi,

ştimă a Gangelui,

încît am ajuns...

poligloţii tăcerii!

Cea mai frumoasă discuţie,

ţin minte,

am avut-o-n mongolă,

la un pahar de kumîs.

Şi cel mai plicticos dialog,

Walkirie a Bistriţei,

în idiomul matern...

Cum să fiu supărat pe tine,

Zînă a Nilului,

cînd mă împingi,

pîş-pîş,

spre Guiness Book?!...

După 71 de zile de la deces, în fine...

... Michael Jackson a fost înmormîntat.¤ Dar nu bag mîna-n foc nici acum, fiindcă starul a mai fost înmormîntat de fo’ cinci ori...¤ Oricum, un nemuritor ca el, este normal să se lase greu, îngropat.¤ Mai am eu un prieten care spune mereu „ mă duc să mă sinucid, şi mă-ntorc!”.Culmea, se ţine de cuvînt – adică, se-ntoarce.¤ Altă veste rea : s-a anunţat un cutremur, pe data de 13 septembrie, la ora 9. Deci, cu lacrimi în ochi vă zic, citiţi pentru ultima oară rubrica mea „teleman”. Dar, hai să fim sinceri, de 18 ani, ne-am plictisit de ea – şi eu, şi voi...¤ Ultima săptămînă de viaţă o voi petrece prin localuri de perdiţie, şi voi fi fericit că dau ţeapă celor trei Bănci la care am împrumuturi; că şi ele îmi dau ţeapă , punîndu-mă să plătesc 100 de milioane, la un împrumut de 65 de milioane...Sau, mai grav, 300 de milioane, la un împrumut de 200 de milioane...¤ Deşi, teoretic, dobînda e 9% : cum calculează ei...naiba ştie! ¤ Ne luăm mereu de cămătarii tuciurii cu tupeu, da’ de finanţiştii albinoşi, cu ochelari şi cravată, egali în tupeu, nu zicem nimic...Hm!¤ Şi fiindcă veni vorba de salariile unice : mă bucur că guvernanţii (recte, miniştrii) au renunţatără la 20% din retribuţie, timp de patru luni; da-ntreb : Guvernatorul Băncii Naţionale (care-i un băiat simpatic, altfel) renunţă şi el la ce cîştigă peste 25.000 lei noi, pe lună? Sau Rectorul Marga. Sau ceilalţi baştani.¤ Adică, toţi auzim zilnic, frisonaţi, de şomaj tehnic, reducere retribuţie cu 20%, sporuri tăiate (unul din ele, care mă indignează la culme, e cel de doctorat!); dar de la parlamentari şi de la cei cu retribuţii de peste 20.000 lei noi, trebuie începută economia...¤ Şi de la interlopii care fac evaziune fiscală mîşcată...¤ Altfel, sigur că cutremurul prognozat cu atîta precizie de escroci gomoşi, va strica socotelile unor panicoşi de profesie. În fine, o mulţime de nepricopsiţi vor fi importanţi, anunţînd că mor, precum Antigona şi Ioana D’Arc, înainte de vreme şi-nainte de-a-şi fi încheiat Opera : care operă? Poate, operetă......¤ Oricum, lumea a înnebunit, fiindcă şi Gaddafi a cerut să fie desfiinţată...Elveţia. Ptiu! ¤ Păi o desfiinţează, bre, cutremurul, n-auzişi?! ¤ Da’ mă miră ce-o fi avut libianul cu acest stat civilizat şi prosper, care nu-ncurcă pe nimeni, nu ştiu...Era şi un banc frumos : „- se poate construi socialismul în Elveţia?” „- se poate, dar n-ar fi păcat?!”¤ Da’ Gaddafi ăsta se zice că-şi mînca nevestele, aşa că, ce pretenţii poţi avea?! Nema cultura! ¤ Că tot vorovim de stranieri : acu’ şi Alessandra Mussolini (nepoata lui Ai Belito), vrea să interzică un film românesc de la proiecţii-n Cizmă, pe motiv că unu’ zice-n peliculă că-i tîrfă : păi, e! Şi după ce eşti descendenta unui descreierat şi ai mai şi pozat în Playboy, ce vrei, să concurezi cu Maica Tereza? Huo, stricăciune! Lasă filmul românesc să fie pe val, paceaura Necuratului! ¤ O veste bună şi una rea, deodată : bună - Naţionala de fotbal a României n-a pierdut cu Franţa. Vestea rea – nici n-a cîştigat. A făcut egal,deci. ¤ Puţin. Dar , oricum, pierdem calificarea cu fruntea sus! Cîte naţii au vocaţia de-a fi perdanţi... de mare nobleţe?! ¤ Şi-nchei cu o veste bună pentru fiul meu cel mare, Matei, ex-Bere gratis, actualmente Highlight Kenosis : arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, a fost pus sub urmărire penală pentru luare de mită şi instigare la fals intelectual. A mai tras după el doi popi mitangii, din Constanţa.¤ Păi, Ne-Sfinţia Voastră, sus, că măcăne şi se udă şi Evanghelia, vorba lui Păcală! ¤ Matei, tată, eşti răzbunat : întoarce-te, că f’un an, anticriştii-n sutane n-or să mai aibă tupeu...¤ Şi-o veste bună pentru noi toţi, care n-avem daraveli de clopotniţă : în 2010 ieşim din Recesiune! Ce bine! ¤ Că, dac-avem noroc şi scăpăm de cutremurul de pe 13 septembrie, pînă-n 2010 mai sunt doar patru luni, fraţi căuzaşi, jalnic de graşi!...¤ Hai,pa!

Sunteţi distrat?

Încurcaţi numele persoanelor cvasi-necunoscute, din jur?
Uneori, cînd sunt complet necunoscute; b) le încurc cu numele străzilor şi bodegilor din jur!...;c) nu, persoanele se încurcă cu mine – ceea ce, uneori, e chiar plăcut...
V-aţi pierdut banii din buzunar, batistă, portofel,căciulă, ori card?
o dată, cînd eram beat; b) altă dată, fiind treaz; c) nu am pierdut aşa ceva niciodată, în schimb mi se fură portofelul, lunar, în autobuz ; şi mă enervează faptul că nu-mi dau seama decît după ce hoţii coboară şi-mi fac semne deşucheate...
Reţineţi versuri care vă plăceau în timpul liceului?
reţin din Coşbuc o afirmaţie înduioşătoare – „Nevestei mele i-a secat al laptelui izvor, bă, El Zorab !” ; b) eu abia reţin numărul casei, bre, ce-ai?! ; c) cui îi mai arde azi să memoreze versuri!? important e să reţii codul PIN şi IBANul...
Visaţi cu ochii deschişi?
da; da’ nu ştiu dacă-i vis, ori coşmar!...;b) nu mai fac asta de cînd m-au dus la clinica de psihiatrie; c) ...da’ visez mai bine cu ei închişi, ca tot omu’...şi –n plus, nu m-acuză nimeni că-s utopic...
Ştiţi ce număr de telefon aveţi?
a) eu-s săracă, maică, n-am telefon!...;b) evident, numărul meu e 0755632411...sau 0745...ori 412...dar s-ar putea să fie cu prefix de Mahmudia - 0251...de fapt 0321...mă rog, sunaţi la unul din ele şi daţi de mine ; c) ştiu că am telefon: tot e ceva, nu?...
6) Puteţi estima ora, fără să aveţi ceas?
a) da, după cîntatul cocoşului; din păcate, spurcatul cîntă şi cînd nu e cazul, şi mă derutează; b) eu mi’s pensionar, drăguţă, la ce-mi trebuie să ştiu ora? ; c) da, după ora la care vecinul acasă, beat, şi cea la care pleacă de-acasă, mahmur.

Instrucţiuni pentru calcularea punctajului :
Nu există.
Comentarea răspunsurilor :
Indiferent de ce aţi mărturisit, sunteţi jenant de distrat, zău aşa!...

Psiholog de ocazie
Bogdan ULMU
P.S. Nu ştiţi unde mi-am uitat umbrela?...