Vă place munca, bă?...

...Pardon de întrebare!

Păi munca te ajută să progresezi, în unele ţări – să cîştigi bani, să-ţi întreţii o mică parte din familie, să ajungi oarecum-celebru etc. „Nici pîine fără muncă, nici muncă fără pîine!” – suna un slogan al finelui de secol trecut. Am organizat deci, acest text din dorinţa de-a verifica cît de actuală mai este această deviză. Iată ce răspunsuri am primit ( pe cele nerepructibile, din motive de decenţă, nu le putem publica azi, că noi nu suntem film românesc, să vorbim urît!) :

da, mie-mi place munca taaaareee mult, fiindcă altfel mă plictisesc, maică ; nu stau 5 minute, de cînd mă scol – odată cu cucoşii, pînă pun capu’ pe pernă – odată cu găinile : dau de mîncare la răţi (mălai cu urzici şi perje), fac terci cu buruian’ şi barabule pentru purcel, borş de zamfirele pentru om, scovergi cu zahăr pudră pentru factor (poştaş, adicătelea!), plăcinte cu şoricioaică pentru mama-soacră, mai citesc un rînd din România mare, spăl cu leşie, cîrpesc budigăi, mai mă uit la Aniela cîte-un minuţel, fac lecţii de marketing rural cu nepotu’, fac vaccinul antigripal cu cumnatu’, mă’c la biserică cu megieşele, trec pe la second-hand să văd marfa nouă, apoi am adunarea comitetului de fomei pe comună – unde dezbaterile-s aprinse rău...deh, ziua nu te-ntreabă dacă o vrei mai lungă!...;

mie mi-ar place să muncesc, da’ dacă nu se mai plăteşte...;

ador să trudesc, taică : trag vinu’, fac ţuica, pitrocesc tescovina, repar spuma de drojdie, distilez samahonca, compun lichidul din pufoaică, culeg lacrima de electrod, gust cocîrţul, testez haraşpinca, îmbunătăţesc molanul, comercializez zaibărul, atac apoi zghihara, catifelez şarba... şi, recunosc, la 12 ziua cad lat în pat, căci munca-n viticultură, plus serviciile oenologice, te epuizează, copii...;

eu mă omor după trîndăveală! Ocupaţia mea preferată e lenea, na! Să fie şi unu’ sincer în ancheta asta!...

munca-i ruşinoasă, şi nici nu-i sănătoasă! (o prostituată);

să munceşti tu, cu măta şi cu tactu, exploatator capitalist, burjui nesăţios, patron venal, manager vorace, iliesc şi băsesc ce sunteţi voi! Huoooo!!!;

eu am muncit 60 de ani, tată: iar să muncesc? La 80 de cotolani? Da ăştia de 25-30 ce fac? Lor nu le vine vremea de dat la şaibă? Ptiu!...

Oprim aici, stingheriţi, testul nostru, convinşi fiind că „restul e tăcere!” - vorba unui prinţ care nu s-a prea spetit cu truditu-n viaţă...

Îmi vine să strig ...„no comment”!...

...dar nu pot! Că rubrica e cu vorbe...¤ De ce oare îi invidiez, acum, pe mimi, pe balerini, pe non-verbali? Aş prefera, azi, să fiu un Răzvan Mazilu al scrisului, un Fieroiu al polemicii, un Barîşnikov al gazetăriei, adică să îmi scriu opiniile...dansînd! Ar deranja mai puţin. În primul rînd, pe mine...¤ Dar nu publică nimeni gînduri-dans...Of! ¤ Dar şi gînduri din litere, de ce să mai publici? Doar ştim cu toţii că am ajuns în prag de faliment : şi-atunci? ¤ Pînă şi fotbalul întristează! ¤ Nu mai amintesc de eşecul Naţionalei, dar auzeam comentatorul, duminică, făcînd o observaţie jenantă, pentru ieşenii de (din) noi : capitala Moldovei rămîne singurul oraş important care nu a jucat în Cupe europene! Chiar?! Cînd rupem pisică? ¤ Şi, culmea, în meciul cu Steaua, Poli a fost bună. 80 de minute.¤ Păcat că o partidă are 90...¤ Dar e explicabil, bre, căci văzurăm tot pe micul ecran, Bănel & comp. fură pe la biserică, înainte de meci! Bîlbă, s-o fi ducînd? ¤ Da nici cu Trică nu mi-e ruşine : a pocnit un arbitru! Ptiu! ¤ Păi unde am ajunge dacă toţi, am face dreptate cu pumnul? ¤ N-avem încredere-n justiţie (fie ea aia de pe teren), apelăm la instanţa supremă. Apoi...la Instanţa Supremă! ¤ Alte tristeţi – pe lîngă cea personală, că nu am apă caldă şi căldură, în casă, de peste o lună! Fiindcă mi-a fost lene să-mi pun centrală. Aşa-mi trebuie! ¤ Deci, cum va fi rezolvată dilema de moment Johannis, ori Croitoru? Personal, ca să nu mai fie scandal, i-aş ...pune pe-amîndoi! Că se vor completa, asta, sigur! ¤ Şi dacă am tot avut eşecuri cu premieri solişti, să trecem pe...duete, tată! Ce, surorile Kessler erau mai slabe ca Dalida? ¤ Iar dacă nici cu cîte doi nu va merge, să trecem la triouri, după modelul Domingo-Carreras-Pavarotti...şi tot aşa, pînă vom ajunge la modelul Zece negri mititei...¤ Negri mititei avem şi noi, dar în politică nu-s aşa interesanţi ca-n Agatha Christie! ¤ Muri şi Ovidiu Muşetescu, ex-ministru al privatizării. Asta e...¤ Cu Nobelul...apropos, ştiaţi că deja există patru români cu Nobel? Cinste nouă! ¤ Hertha Muller e şi ea parţial româncă. Ergo, e bine că a luat premiul, fiindcă se mai vorbeşte, măcar prin ricoşeu, despre ţara noastră...¤ Şi noroc şi cu Marian Drăgulescu, că a primit un aur, mai spală din imaginea cenuşie a ţării...¤ O chestie nostimă : pe Vadim nu l-au lăsat să intre-n Teatrul Odeon şi a ţinut discurs & adunare ...în faţa instituţiei. Fiind frig, discursul a fost scurt.¤ Oricum, a anunţat că va ataca Palatul Cotroceni, dacă se enervează.¤ Bine, de-aici pînă la a ataca Palatul Telefoanelor, ori Palatul Copiilor, nu mai e decît un pas.¤ Apropos de ce spuneam în primele rînduri : bine-ar fi fost să facă şi Vadim Tudor politică, dansînd! Poluarea fonică în România ar fi scăzut considerabil!...¤ Imaginile filmate cu mii de „pelerini” (corect, pelerine, că erau mai mult băbuţe!) care aşteptau în frig douăsprezece ore, ca să atingă moaşte, m-au complexat şi răvăşit. Fiindcă mi-am dat seama că păgînul din mine nu ar rezista la o coadă mai mult de 10 minute. Şi doar dacă aia ar fi la băuturi moca, caviar gratis, femei frumoase cu plată simbolică, glorie achitată în rate.¤ Să-nchei vesel : Preşedintele, care mi-e teamă că va conduce, în curînd, doar vaporul, a declarat că vrea o Românie a bunului-simţ. Uraaaaaa!!!! Înseamnă că vor dispărea politicienii! ¤ Cu cele mai alese sentimente, BU.

Falimentul anunţat cu surle & tobe, al României!

...Da, draci concetăţeni, am aflat că gata, exit, fin, konieţ, the end, ţărişoara noastră dă cotu’! ¤ Aşteptam vestea cu oarecare îngrijorare, dar, în fine, bine că scăparăm de-o presimţire!...¤ De 20 de ani aud că e naşpa’ şi că nu mai e nici o salvare : aşa o fi, adio, te-am iubit viaţă, erecţie, te rog cu limbă grea, să nu mai baţi vreodat’ la poarta mea, „vine întunericu’!” – cum zicea un poet mare, donc, ultimul care pleacă-ntr-o lume mai bună, să stingă lumina!...¤ Asta e, am scăpat de cutremur, am prelungit sfîrşitu’ lumii, în schimb, de falimentul României, zic analiştii politici cei informaţi & bancherii crispaţi, n-avem cum scăpa! ¤ Păcat, că mă obişnuisem cu incertitudinea! Am profesat nesiguranţa două decenii, de ce naiba vor acum lucizii să mă complexeze? ¤ În fine, să trecem la subiecte oleacă mai roze, că existenţa nu-i (deocamdată) film horror, să nu mai dormim de teama vieţii care imită arta...¤ Dar cum să nu vrei să mori, după ce ai văzut meciul de sîmbătă seara, al Naţionalei?! Cum să supravieţuieşti unui atît de răsunătoe eşec? ¤ Repet, eu oi fi masochist fără voie, dar mingicarii nu-s profesionişti cu voie? Păi de ce să mă strîng de gît cu cele cinci mîini de avarie, cînd, în fond, doream iniţial să mă simt bine în week-end, pur şi simplu, urmărind un meci?! ¤ Apropos : cică, zic sociologii recenţi, din cauza meciurilor de fotbal, şi a shoppingului, cuplurile nu mai au chef de sex. E-te, scîrţ! ¤ La mine nu e valabil! ¤ Cheful e şi-n timpul şi după meci, dar partenera îmi lipseşte, cam cinci zile din săptămînă...¤ O să caut o tipă în cărucior, în alea cinci zile...că astea-s mereu la îndemînă...( iertaţi-mi cinismul, dar nu e acum vremea şerbetului cu apă rece!) ¤ Apropos de paceaure : mi-a făcut rău o emisiune cu Crina Matei, care se supunea testului cu aparatul de minciuni! Eu nu ştiu de ce fata asta insistă pe coarda perdiţiei, fiindcă orice s-o fi spunînd despre ea şi directorul Operetei, bine n-are cum ieşi.¤ În emisiunea lui Capatos cel puţin ( fiindcă hărţuita a trecut pe la mai multe posturi tv!) avea uneori o privire atît de tragică, încît îţi venea să închizi tembelizorul, să tragi un litru de votcă şi să cînţi Allelujah!, gîndindu-te că oricum, ţara intră-n faliment...¤ Nu înţeleg, ce fel de masochism e ăsta? Că te-a hărţuit, ori mai mult ; că eşti o castă, ori mai puţin : cînd tragi linie, iese rezultatul „jenant”! ¤ Ştiu că posturile tv sunt ahtiate după scîrboşenii, dar de ce unele macioalfe cad pradă şacalilor obsedaţi de rating?! ¤ Păcat, Crina e o fată frumoasă şi plăcută, dar nu văd un viitor decent pentru ea, cîtă vreme teatrul în care era angajată nu are cum s-o reprimească, pînă cînd nu cade directorul Dincă.¤ Să trecem la alt subiect delicat : care era visul literatului român? Să halească Nobelul! ¤ Ei bine, parţial s-a şi petrecut evenimentul. ¤ Numai că Herta Muller nu-i româncă sadea. ¤ Dar nici nemţoaică sadea. ¤ Totuşi, cum s-a zis la tembeliziuni, ea şi-a tras seva din epoca Ceauşescu. Ori Ceaşcă nu era neamţ. Sîc! ¤ Da’ nici ea nu-i mioritică, sîc - sîc! ¤ Ergo, prin ricoşeu, luarăm un sfert de Nobel, căci şi cînd Eli Wiesel căpătă premiul, ceva-ceva din copilăria lui aduse o boare suedeză şi asupra Carpaţilor ...¤ Cît priveşte pensiile, aflai cu bucurie că-s pensionari care au buzunarul mai mare decît laborioşii, cam de zece ori : aviatorii, magistraţii şi parlamentarii. Cinste lor! ¤ Dar parcă ţara e-n criză, bre?! Nu zic să le luaţi pensia – nici măcar lui Ristea Priboi, ori ăluia care se lăuda că-l trăgea pe Goma de barbă, în beciuri – dar mai adaptaţi-o, la vremuri!...¤ Dacă un om cinstit are, să zicem, 800 de lei pe lună, de ce ar primi un călău, triplu? ¤ Dar de ce mai bat io’ cîmpii?! Cînd o ţară-i în faliment , geaba chichirez zăbavă!...¤ Pa, cu un fel de lehamite mascată...!

De toate, pentru tonţi...

De la o vreme, văd că se supără unele cunoştinţe pe mine, fiindcă abordez anumite subiecte, în rubrica de faţă. Hm! ¤ A şi-nceput să-mi fie frică de f’un linşaj, bre! ¤ Da’ ce vină am io, dacă realitatea – nu imaginaţia mea! - e terifiantă? ¤ Ştiţi bancul ăla cu evreul care şi-a găsit nevasta-n pat cu altul şi a tăiat patul, cu fierăstrăul? Ei bine, aici io sunt patul...¤ Orice se-ntîmplă naşpa-n jur, e vina mea. ¤ Nu mă supraestimaţi, lectori dvs.!...¤ Da’ nici nu subestimaţi realitatea! ¤ Ergo, cum zice mongolul Decartes: despre ce să vorbesc? Despre grevă? Nu e ceva nou; şi, iertaţi-nă, nu am vocaţie sindicalistă! Plus că grevele astea nu rezolvă ni’ca, cîtă vreme nu-s bani.¤ Faci grevă şi apar banii? Stranie credinţă! ¤ Şi-n plus, azi e simplu să faci grevă; şi nu e nici o scofală să strigi „Jos!”, „Huo!”: erai cineva dacă o făceai pînă-n’ 90...¤ Despre faptul că avem, cum zicea un ziarist deştept, „cel mai prost Guvern din istorie”? Dar ăla în care Suzana Gîdea, siderurgistă făcută la f.f., era ministrul culturii, părea mai breaz? ¤ Să scriu despre faptul că Vlad Filat vrea să reintroducă-n şcoli Istoria Românilor? Mi se pare normal, cîtă vreme Basarabia e pămînt românesc!...¤ Să condamn faptul că avem, de cîteva zile, Guvern 2 în 1? De ce? ¤ Ela fel de prost, dar mult mai ieftin...¤ Să cer şi eu demisia lui Băsescu? De ce? Că Antonescu sigur nu se-alege, fiindcă nu-i popular.Şi e mai bun Vadim? Ori Becali? Ori Oprescu? ¤ Io zic că oricum nu vom avea preşedinte bun, fiindcă nici noi nu suntem buni. Şi spune-mi cu cine...etc.¤ La un popor derutat, n-are cum veni-n frunte un conducător perfect. De ce să nu recunoaştem? ¤ Dar, ce-i drept, în locul lui Băse eu m-aş folosi de faptul că am un brevet de comandant de vas, fiindcă-i mai simplu să conduci 40 de marinari pe un vapor solid, decît 20.000.000 de naufragiaţi pe o hartă defectă...¤ Despre ce să vorbesc? Despre deputaţii care se băteau la Primăria Capitalei cu jandarmii, filmaţi, de s-au făcut de rîs în faţa unei ţări întregi? Dacă la o şcoală se bat doi elevi anonimi, sunt pedepsiţi imediat : dacă doi parlamentari fac un caft în primărie, pocnind inşi în uniformă, nu se lasă cu repercusiuni, însă.De ce? ¤ Să iau în serios spusele lui Becali – „dacă voi veni la conducerea ţării voi curăţa România de Cazinouri şi sexy-cluburi”! ¤ N-ar fi rău. Dar sunt şanse mai mari ca un asemenea reformator să fie el curăţat...¤ Să mai amintesc emisiunea Bingo? Am stat şi eu, ca insomniacul, duminică, pîn’ la ora 1,30 să-i privesc pe Ţociu şi Palade cum se jucau de-a Ceauşeştii şi făceau bancuri tîmpite, în timp ce unii norocoşi primeau cîte 50.000, 60.000 sau chiar 100.000 RON. ¤ Ca să fii convins că unii concetăţeni se îmbogăţesc, peste noapte, fără efort şi umilinţe, zău că merită să suporţi bancuri proaste şi prezentatori insipizi...¤ Repet, ca şi-n perioada Caritas, lumea are iar speranţe de redresare economică : numai că, spre deosebire de Caritas, pierderea individului aici nu-i mare – 5-10 lei pe săptămînă.¤ Şi zău că emisiunea ar trebui programată zilnic, fiindcă ar fi de şapte ori mai mare numărul căştigătorilor!...¤ Să-nchei optimist : bravo eroului român din New-York! A mai spălat puţintel ceva din imaginea negativă a românilor de pe alte meleaguri...¤ Pa!

File dintr-un jurnal teatral

Cînd eram regizor la un teatru din Moldova, aveam un coleg mai în vîrstă care spunea, neplăcut de des :” Teatrul trebuie făcut cu umilinţă!”. De ce?

Nu zic că tre’ să ai trufie, nu zic că oleacă de modestie strică, dar de ce umilinţă?

Uitasem de asta cînd, zilele trecute, citind Arta timpului nostru de M.Zahar, am reîntîlnit ideea, altfel formulată :”Dorinţa de-a cunoaşte = act de umilinţă!”.Poate eşti umilit de faptul că nu poţi cunoaşte nici 1% din cît ai vrea, dar nu văd de ce te-ar complexa actul creaţiei...Căci un creator ori o face cu încredere-n talentul lui, ori se apucă de alte meserii, lipsite de timorare.

¤

D.R.Popescu scrie eseu cu mult farmec. Citesc de multă vreme gîndurile lui, seducătoare, despre marele Will şi marile sale piese.

Şi totuşi, zilele trecute, am aflat cu uimire că el vrea să vadă, acum, în 2009, un Hamlet cu Rebengiuc în prinţ şi Mariana Mihuţ în Ofelia...

Acum 30 de ani, s-ar fi putut.

¤

Am obiceiul să citesc unele publicaţii la...cîţiva ani după apariţie : timpul, deh!

Într-un număr de acum patru ani din Tribuna, Petru Poantă spune că-n anul 1968 un intelectual abia ieşit din facultate avea între 1.300 şi 1.500 de lei. Nu cred că orice intelectual : în anul 1970, spre exemplu, ştiu din sursă sigură, un pictor scenograf debutant în teatru, primea doar 1.050 de lei.

Trecem de asta ; mai calculează, napocanul, ce puteai cumpăra atunci cu 500 de lei – deci, cu o chenzină :100 de volume din colecţia Biblioteca pentru toţi; 55 litri vin de masă; sau o călătorie cu trenul dus-întors, Cluj/Bucureşti, la vagon de dormit; 27 de pui de un kilogram; ori un pat la căminul de studenţi, pe 10 luni...

Acum, e greu să faci o proporţie ieri/azi, deoarece lefurile nu mai sunt fixe, ca atunci; azi, un actor tînăr poate lua între 600 de lei (majoritatea!) şi ...6.000 (ştiu un caz, la Sibiu)! Cert e că oricît de anti-comunist aş fi, recunosc că mă seacă la buzunar, în ultimii ani, cărţile. Căci din 350 de lei nu poţi cumpăra 100 de cărţi din colecţia Biblioteca pentru toţi! Dar 55 de litri de vin, da!...

¤

Citesc, în fine, o cronică scrisă cu umor , la o reprezentaţie bucureşteană, într-o publicaţie centrală, care nici nu mai ştiu cum se cheamă. Concluzia cronicarului :” Cea mai bună scenă a spectacolului – nu există; cea mai proastă scenă a spectacolului – tot spectacolul”.

Aferim!

¤

Regizorul răsfăţat al criticii, Radu Afrim, anunţă că e obosit şi-n 2011 îşi va lua o pauză de un an, să se cureţe de noxele lucrului cu actorul şi de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună.

Dar dacă e deja obosit în 2009, cum va rezista pînă-n 2011?

Eu , în locul lui, aş lua-o-n 2010. Că şi spectatorii sunt obosiţi, zău!...