File dintr-un jurnal teatral

Cum recunoşti un mare comic, dintr-un noian de comicoşi tip Garcea, Jean Paler etc? Găsim răspunsul într-un articol din 1937, apărut în Viaţa românească : „Un actor de comedie e mare nu atît prin ceea ce face, ci prin ceea ce, ispitit de succes, refuză să facă”. Mda...

¤

Am fost, nu de mult, cu un spectacol, în două festivaluri de teatru pentru copii. Montarea a avut un mare succes de public şi un insucces de juriu. Mi s-a explicat, mai pe dedeparte, că ar fi vorba despre păpuşă : au fost luate-n calcul spectacolele în care păpuşa e cea care contează, nu actorul.

De cînd fac şi teatru pentru copii – iată, se-mplinesc treizeci de ani! – aud mereu expresii de genul ăsta, una dintre ele fiind delicioasă – „mămică, nu uitaţi păpuşa, mămică!”.Păi dacă o montare, vizionată în prealabil de juriu, nu întruneşte condiţiile necesare, mă-ntreb de ce mai e selectată în festival?

Şi-apoi, de ce oare actorii din teatrele de animaţie, chiar dacă au diplomă de actor dramatic, nu ar avea voie să joace la vedere?

În fine, mă uimeşte cîteodată, componenţa juriilor unor asemenea festivaluri : ajung aici şi oameni care nu au făcut nimic în domeniu! Hm...

¤

Un doctorand mă-ntreabă cine a pledat în procesul...Caraion : Delavrancea, ori Slavici?

Îi răspund prompt : Virgil Ierunca.

¤

O actriţă despre un harnic student la regie : „Ăsta-i regizorică, nu regizor!”. Diminutivul anulează.

¤

Găseşti la tot pasul gazetari care nu-nţeleg termeni elementari din teatru :”Astăzi, de la ora 19, actorii Teatrului Dramatic vor pune-n scenă piesa D-ale carnavalului”(Adevărul, 6 dec. 2009).

E bine c-o vor pune-n scenă, dar cînd va avea loc premiera?

¤

Găsesc, într-o cronică din 1999, o apreciere care mă pune pe gînduri :”...regizorul are un tip de sensibilitate acută care-l împiedică să adere la umorul mustos al lui Caragiale”.

Este clar că nu orice director de scenă poate monta textele clasicului : trebuie umor.Şi, poate, temperament. Şi idei. Şi...(completaţi dvs.!).

Dar oare chiar aşa să fie, sensibilitatea să devină un obstacol în realizarea unei comedii? Dar poţi monta bine Sebastian. Anouilh, Giraudoux ş.a., fără sensibilitate?

Rămîne de văzut. Şi de rediscutat...

Ho-ho-ho! ...şi Ha-ha-ha!

Domnilor şi domnilor (cum zicea Ionesco), vă anunţ că a fost Crăciunul şi a mai fost Sf. Ştefan. Lucru pe care, evident, l-aţi simţit, fiindcă deşi se zice că e an de criză, aţi băgat în voi piftii, caltaboşi, şoric, murături, vin şi sarmale, de nu mai încăpeţi pe uşi.¤ Nu-i nimic, măcar intraţi în spital fericiţi că aţi avut de toate...¤ Altceva? Fireşte, ninge şi plouă...vreme de beţie feerică, în care, vorba poetului, auzi materia (cenuşie) curgînd...¤ Se anunţă, ciclic, cod portocaliu, cod galben şi codul... lui Da Vinci : ultimul, deoarece o psihopată l-a atacat pe Papă, tocmai de Sărbători. Ptiu! ¤ Întreb şi io, nu dau cu para : da’ Suveranul Poncif (cum zicea San Antonio) n-o avea body-guarzi, ţaţo? Păi dacă şi pe el îl atacă ţăcăniţii, ziua-n amiaza mare, ce să mai zicem de amărăşteni?! ¤ Fiindcă tot vorovim de ciudăţenii treimiiste : de teroristul ăla nigerian care era să arunce-n...aer un avion, ce ziceţi? Noroc că n-a ştiut să facă explozibilul perfect! ¤ Da’ cum să treci de control cu explozibil la tine, bre?! Io cînd plecam pe ici, pe colo, mă descălţau, îmi luau whiskyul de la gură, mă puneau să-mi scot bretelele, iar pe ăsta, terorist sadea, îl lasă cu chimicale netrebnice la el, şi-ncă pe aeroportul din Amsterdam, nu undeva, prin vreo baracă din Pădurile Virgine! Ptiu! ¤ Şi culmea, animalul era denunţat, de o lună, de către tatăl său! Era, deci, pe lista suspecţilor! ¤ Ce fel de securitate au olandezii, frate? ¤Avea şi-o meclă de psihopat, teteo, ce nu văzuşi! ¤ Şi iote, urcă-n avion şi dă foc unor scaune, sperînd că va arunca aeronava ...în aer! (mă repet, fiindcă-mi place teribil figura asta de stil!). ¤ Se scumpesc, de la-ntîi, carburanţii, ţigările, lactatele, legumele etc. Ergo, păpaţi puţin şi staţi într-o cameră, cîte zece, iar ţigări făceţi-vă din frunze uscate, vălătucite-n ziar...¤ Ce vreţi, omul inteligent se adaptează! Iar cititorii mei sunt foarte inteligenţi – că prostovanii nu citesc rubrica lui Mandea...¤ Hai că mă amuză – deşi nu era cazul – numele unora dintre sinistraţii şi ghinioniştii ultimelor zile. Sigur că trebuie să ai compasiune faţă de nişte nefericiţi, dar cum naiba să te cheme Ciomag, Borcan, Lînă, Ţiulică etc.?! ¤ Vezi, onomastica-i parşivă, bre! Cînd e caraghioasă, atrage ghinionul.¤ Că tot vorbim de întîmplări jumi-juma : după 11 luni, în fine, fură găsite 47, dintre cele 62 de arme furate din depozitul de la Ciorogîrla (alt nume tîmpit). Hm...¤ Şi una tare, da’ tare de tot : un boschetar din Iaşi s-a trezit că e...patron la 37 de firme! Huo! ¤ Cică Fiscul descoperi tărăşenia...¤ De fapt, un escroc i-a cumpărat buletinul, cu 20 de lei, apoi s-a pus pe ţepuit. ¤ Eu de cînd vă spun să nu mai daţi buletinul din mînă?!...Nici pe 200 de lei! ¤ Dan Petrescu plecă şi el de la Urziceni : păcat! Că făcuse din Unirea o echipă mare...¤ Medvedev a dat o declaraţie terifiantă, de Sărbătorile astea : cică „eu nu spun vorbe, eu pronunţ sentinţe!”. Nasol! ¤ Eu n-aş putea spune asta, niciodată. D-aia nici n-am ajuns preşedintele Rusiei...¤ Da’ hai să-nchei cu veşti olecuţă mai liniştitoare : cică Conducerea României a plecat în munţi. Staţi, nu vă grăbiţi cu concluziile : a plecat în munţi s-o sărbătorească pe Nuţi Udrea care, iată, a prins al 36-lea bobocel în buchetul vieţii. Felicitări! ¤ Eu ţin cu ea, fiindcă arată bine şi e îndemînoasă, ce vreţi?! Cică a dansat-o Boc toată noaptea, ba pe Pinguinul, ba pe Periniţa...¤ Petrecerile-i umanizează pe politicieni.¤ Ceea ce vă doresc şi vouă (să petreceţi, că umanizaţi, sunteţi), draci lectori! LA MULŢI ANI!

Miş-maş ante – Crăciunesc, cu impietante inserţii social politice

Băi frate, io nu-nţeleg, nici înaintea unei Sărbători importante, cum este Naşterea Domnului, nu ne putem abţine să impietăm evenimentul! ¤ de ani buni de zile, revedem secvenţe cu Ceauşeştii la proces, cu morţii revoluţiei, cu trădători şi ticăloşi nepedepsiţi...¤ Nu-i mumos, tataie!Dau un exemplu : cazul Militaru. O săptămînă, un post tv, ne-a stresat cu spionul rus Militaru şi cu cît de ticălos fu el. Păi acuma spuneţi? Important era să fie pedepsit antum! ¤ Acum, dezvăluirea are eficienţa frecţiei la piciorul de lemn...¤ Altă veste neplăcută : un pensionar de 78 de ani, cu vreo şase diagnostice, se roagă de autorităţi să-l eutanasieze, că nu mai poate trăi aşa. I s-a răspuns că la noi nu e voie aşa ceva. El a zis că atunci se va sinucide.¤ De sinucis, e voie. Hm...¤ Nici nu ştii ce să mai spui! Mai ales că, repet, suntem în ajun de Crăciun, bre! În loc să ne rezumăm la nămeţi pufoşi, linişte, colinde, brazi împodobiţi, cadouri, bucate aromitoare, noi scoatem din realitatea cotidiană toate mizeriile!....Ptiu! ¤ Cum ar fi şi desfigurarea lui Berlusconi. Ce fel de pază are premierul Italiei, bre?! Şi cum arăta, erotomanul! Vai de capul lui! ¤ Cîteva zile, sigur va renunţa la orgiile sexuale notorii...¤ Să nu-şi iasă din formă, că nu mai are 20 de ani...¤ Altă tîmpenie : filmuleţul cu Geoană luînd mită. Cui foloseşte, acum? ¤ Şi după ce omu’ pierdu preşedenţia, îl mai necăjeşti şi cu dovezi de mită?! Unde-i fair-playul? ¤ În politică, oricum, nu! ¤ Vorbeam mai sus de nămeţii albi şi pufoşi : iote că nici ăştia nu mai sunt buni! Vrurăm iarnă, dar acum nu ne mai place! Vrem primăvară! ¤ Ăsta-i omul. Niciodată, mulţumit...¤ Cică într-o comună din Galaţi locuitorii rămaseră fără pîine. Au plecat cu snow-mobilul, să le ducă pîine. Ghinionul naibii, se împotmoli şi snow-mobilul! ¤ Acu’ cică va pleca un elicopter...¤ Iar la Iaşi, deja sunt internaţi nefericiţi care au degerături...Naşpa’, bre! ¤ E ciudat cum poţi să faci degerături, în oraş! Dar, mă rog, viaţa colcăie de ciudăţenii...¤ Altă chestie care mă enervează la culme : cică deja au ajuns la Urgenţă nişte consumatori de carne de porc! Nu pricep : şi io halesc carne de porc, de-o viaţă : nu ştiu ce-i aia indigestie! ¤ Cît trebuie să haleşti, ca să ţi se facă rău? Sau avea godacul salmonela? Sau eşti nesimţit, bre! Mîncăm ca să trăim, nu trăim ca să mîncăm! ¤ Altă chestie incredibilă .cică pompierii au avut, în zilele ce trecură, 430 de intervenţii, zilnic! Ptiu! ¤ Ce, suntem o ţară de piromani? Nu pot pricepe! ¤ mi-amintesc însă de versurile bardului : „primeşte aceste dovezi repetate, că totul se poate!”. Nu le-aş mai primi!...¤ Că şi cu noul Guvern, văzui că-i cam tot ăla vechiul...Tot Boc, tot Udrea, tot Videanu, tot Blaga, tot Predoiu...¤ La cultură, învăţămînt şi agricultură , parcă s-a mai schimbat ceva...¤ Bună idee cu Baconschi, la externe. E ideal, zic eu...¤ Nu arată grozav, noul guvern, dar nici cele anterioare, nu erau perfecte.¤ O ştire bulversantă : o avocată din Galaţi a dat prefectul în judecată fiindcă sunt prea mulţi şi înalţi nămeţi în oraş. Să vedem cum se va sfîrşi...¤Şi ca să-nchei bine, aflaţi că tot în oraşul de la Dunăre, la Şantierul Naval, s-au dat prime grase, de Crăciun, care depăşeau şi 2.000 lei! Aşa,da! ¤ Iar de Sărbători, faceţi efortul să transformaţi Iadul alb (cum zice mass-media), în Visul alb. ¤ Crăciun fericit, cititori dvs.!

Să renumerăm, degeaba, pînă n-om mai putea!...

...Nu-nţeleg de ce, după o săptămînă de la votare, noi tot renumerăm. Ce? Potcoave de cai morţi!? ¤ Păi băi frate, dacă nu ştii să pierzi, nu te băga-n luptă! ¤ Iote, eu, care nu-l simpatizez pe nea Nelu, recunosc că l-am admirat că a ştiut să piardă, cînd a cîştigat Miluş. E un exemplu. Nu?! ¤ Da’ Mircică, nu doar că-i (citez din Ilici) prostănac, da’ nici nu le are cu fair-playul, teteo! ¤ Păi cum vine asta, duminică seara te autoproclami preşedinte, iar luni dimineaţa strigi „Huo! Fraudă!”...¤ Nu-i mumos, mămăiţă! ¤ Şi la criza economică a României, asta ar mai lipsi, realegeri! ¤ Alte sute de milioane, în ajun de Crăciun şi An Nou, cînd lumea tre’ să se gîndească la linişte & armonie, nu la dat la gioale şi lapte-gros politic! ¤ Altă daravelă . iar fu măciucit un poliţai! Ptiu! (să mă ierte amicul Faifer că iar scuip cu litere!). Dar realitatea mă obligă!...¤ Mai ales că ăi de-l caftiră pe gabor sunt judecaţi...în libertate! Că, nu-i aşa, ce dacă mai pocnesc fo’ doi caralii, între timp, se vede transparenţa justiţiei...Of! ¤ Duminică seara, hai să vă dau şi-o veste bunuţă, s-a zis la tembelizor că nu mai e obligatorie...asomarea, la tăiatul porcului. Oricum, peizanul nu ştia ce-i aia, iar godacul, care urma să dea cotu’, tot nu mai aprecia eleganţa crimei...¤ Important e că-s indivizi norocoşi care mai au ce tăia! ¤ Cu discreţie, cu muzică, cu anestezice, cu tandreţe, grăsunul tot acolo ajunge, ergo, ce mai chichirez gîlceavă (cum zicea Anton Pann)?! ¤ Mi-a plăcut că reportera tv ne-a anunţat, victorioasă, „puteţi să uitaţi de asomare!”.¤ Amuzant e că tăietorii profesionişti de godaci...oricum nu memoraseră indicaţia!...¤ Da’ io, vă jur, mănînc de toate, în acest Ignat : 40 gr. tobă, 10 gr. muşchi de purcel, 30 gr. caltaboş, 50 gr. şuncă, 25 gr. ficat, 40 gr. şoric...la care voi deşerta, cu sete, 300 ml. vin...¤ Asta, da, viaţă! Ce criză? Ce asomare? Ce directive UE? Omul e propriul său stăpîn, şi pînă dă cotu’, acţionează după liberul arbitru...¤ Apropos : ce ziceţi de meciul Unirii Urziceni? Trei goluri în primele 11 minute, rar s-a mai văzut! ¤ Cică nu s-a făcut de rîs per ansamblu – noi avînd şi echipe mult mai nenorocite -, dar de, măcar ea speram să spele ruşinea fotbalului naţional...¤ N-a fost cazul. O echipă care are şi doi indisponibili şi nici n-are rezerve, cum naiba să intre-n Ligă? ¤ Mă rog, om muri şi om mai vedea...¤ Cu brazii, rămîne ca-n tren : văzui diverse materiale tv care, ori se văitau că-s scumpi (500 lei!), ori că-s prea ieftini (20). ¤ Io mi-am luat unul de plastic, care mă va ţine o viaţă. Da’ amărăştenii cică pot cumpăra şi crenguţe, cu 3 lei! Nu-i rău! ¤ Apropos de cadouri de Crăciun, vă reamintesc un fapt sinistru, cu luciri hazoase : un vatman din Iaşi, într-o dimineaţă, mergînd pe traseu cu tramvaiul, a văzut un Moş Crăciun agăţat de primărie într-un copac. Deci, a admirat ingeniozitatea administratorilor oraşului.¤ dar seara, la tv, a aflat că ăla nu era Moşu’, ci un sinucigaş...Brrrr!!!! ¤ Păcat! ¤ Să-nchei mai vesel, cum mi-e felul : l-aţi văzut pe marele Beligan, aniversat la...91 de ani? Cinste lui! E un model. ¤ Numai că modelele nu-s aşa uşor de urmat...(vezi exemplul lui Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică). 4 Alta : aţi urmărit ce face robotul Da Vinci? Operează pacienţi în premieră naţională! Şi un doctor onest a declarat, la tv, că vede...de 12 ori mai bine decît omul! Şi că Da Vinci nu-i Ciomu, deci te poţi duce la el să te opereze.¤ Naşpa’ e că îţi cere 10.000 de euroi...¤ Dar, ce vreţi, nu există plus, fără minus!...¤ Vouă, draci lectori fideli, vă urez un decembrie senin şi cald, cu fulgi pufoşi şi vin fiert cu scorţişoară...¤ La (o mai) bună vedere!

Cum ne comportăm la tăierea porcului?...

...Cu demnitate!

Căci porcul, dracii mei, este o ...efemeridă, ca fluturele, ca fericirea, ca premierul Johannis : viaţa lui nu prinde niciodată „un bobocel, în buchetul vieţii”. Spre ghinionul rîmătorului; şi norocul familiei gospodarului...

Deci, ghiţulică trebuie privit cu oarecare consideraţie, fiindcă ne înmiresmează Ignatul şi frigiderul : deşi, nu-i tăiat, peste tot, în aceeaşi dată. Supliciul lui se-ntinde cam timp de o lună – din început de decembrie, pînă-n început de ianuar’. Hăpăitul lui durează ceva mai mult – la familiile în care nu există bulimici şi nici hoţi.

Cînd sunteţi invitaţi la un sacrificiu godăcesc, duceţi-vă îmbrăcaţi elegant, luaţi un aer de demnitate îndurerată (este sacrificat un suflet neprihănit, totuşi!) şi rugaţi-vă, murmurat, pentru o viaţă a sa ulterioară, olecuţă mai lungă (în gînd, imaginaţi-o pe Ioana D’Arc, spre exemplu!). Ignoraţi ultimele lui guiţuri – sfăţietoare! – şi nu vă apucaţi să faceţi pe apărătorul cauzelor pierdute – spre exemplu, urlînd cu ochi injectaţi „acest nobil animal va fi ucis peste cadavrul meu!”: dacă gîdele e machit, vă va tăia, odată cu porcul-neimpostor, observînd că nu-s prea multe diferenţe între animale...

Este ştiut, de o vreme, s-a mai civilizat procesul sângeros al expiatului porcin: se pune muzică liniştitoare, pe DVD-player, se asomează agonicul cu tandreţe netrucată, operaţia fatală se efectuează în linişte şi eleganţă, cu o duioşie inexplicabilă; dumneavoastră, comportaţi-vă cam ca la o înmormîntare familială, numai că nu trebuie să duceţi coroana de flori şi nici să strîngeţi la piept, solidar, casapul, sughiţînd texte idioate gen „De ce? De ce tocmai el?!”. Evitaţi şi să meditaţi în limbaj de lemn, texte inadecvate – „ vorba poetului, cu-o moarte toţi suntem datori!”, „s-a dus nedrept de devreme, sărăcuţul!”, „Dumnezeu îi ia la el mereu pe ăi mai buni dintre noi!” etc. Este o măsură în pioşenie, că-n fond a murit scroafa lui nea Pandele, nu o societară a Teatrului Naţional!

Apoi, abţineţi-vă să vă-mbătaţi ca...răposatul, pînă e gata pomana rîmătorului : şi, de asemenea, oricît exces ludic aţi avea, încetaţi să faceţi glume deplasate la masă, gen „coană mare, vrei fudulii?” sau gesturi măscăricioase, cum ar fi trasul de coadă al decedatului, prin curte. Şi pentru Dumnezeu, renunţaţi la obiceiul mitocănesc de-a jupui şoric de pe animal, cînd nu-i atentă gazda!

Gustaţi decent, nu v-aruncaţi la jumări – cad greu!, evitaţi sîngeretele – sigur vi se va face greaţă şi veţi trece pe ceai de muşeţel: ori, să ai şansa să participi la un tăiat de porc şi să consumi...muşeţel, mi se pare o anomalie frapantă!

Dacă vreţi o amintire, fotografiaţi-vă cu godăcelul mimînd compasiunea ; renunţaţi să puneţi un picior pe animal, victorios, de parcă aţi fi scăpat ţara de fiorosul Yeti, nu de blîndul Ghiţă! Dacă gazda vrea să vă dea acasă ceva porcării, nu refuzaţi, da’ nici nu vă lăcomiţi – „mai dă-mi şi puţină costiţă că prea arată ochios...pune şi caltaboşul cela, rogu-te...da’ carna n-a avut, numai slănină ?!” ş.a.m.d. Omul v-a invitat să gustaţi parţial, nu să hăpăiţi total! Din sacrificatul respectiv el tre’ să trăiască nouă luni! Că el i-a dat lături şi hiertură, nu voi!

Şi-apoi, cum zicea un antic, cu cuvintele mele, în ocaziile derizorii se evidenţiază sufletele mîndre! Hai, treceţi la treabă! Un tăiat de porc nu se iveşte în fiecare zi...Băftoşilor!

Tensiunea electorală, în fine, dispare!...

Mda...¤ Ce să zic?...¤ Cînd un articol începe aşa, înseamnă că anunţă victorii triste şi neîmbucurătoare...¤ La ora la care scrijelesc aceste rînduleţe, votul e încheiat în proporţie de 96% : s-a anunţat că Traian a cîştigat, cu o diferenţă mică, nici un punct. Dar pînă aici, a fost un drum lung & meandrat, cu reflexe tragi-comice...¤ Dimineaţa, la ora 6, primul incident : o secţie era încuiată şi au trebuit să spargă uşa, să poată intra.¤ Apoi, la altă secţie, s-a luat curentul. Alegătorii aşteptau suspect de conştiincioşi.¤ La Gara de Nord, unde era coadă mare, s-a întrerupt votarea.¤ Primarul din Slatina cică dădea indicaţii politice votanţilor. ¤ La Gara Braşov se întrerupe votarea.¤ Un infractor a fost prins cu cinci mandate. Ruşine, mămăiţă! ¤ Un damblagiu anunţă că el a votat deja de două ori şi va mai vota pe undeva, de-al naibii, să arate ce defect e sistemul electoral în România şi fiindcă „ţara asta nu i-a dat nimic!”. Interesant de aflat ar fi ce a oferit el, ţării! ¤ Întrebat dacă nu-i e frică de poliţie, zice semeţ :” Nu, scap fiindcă mă autodenunţ!”.¤ Apare comisarul Ciocan care precizează că ăi de se autodenunţă, nu scapă de pîrnaie.¤ La Gara de Nord iar se întrerupe votarea. ¤ La fel, la aeroportul Aurel Vlaicu. Domnul Berceanu, aflat la coadă la urnele de pe aerodrom, zice că nu se bagă.¤ Un membru al comisiei de vot din Botoşani moare. E înlocuit imediat.¤ Votarea continuă! ¤ 194 de infracţiuni! Cele mai multe-n Dîmboviţa ,Teleorman, Vrancea şi Galaţi. ¤ Cele mai multe sancţiuni contravenţionale s-au dat în Satu-Mare, Dolj şi Bucureşti! Ciudat! ¤ La Gara din Braşov, iar se întrerupe votarea.¤ Să nu fie mai prejos, şi Gara de Nord întrerupe votarea.¤ Un preşedinte pleacă la toaletă cu o ştampilă de vot. E arestat imediat. Undeva, aflu, se oferă 50 de lei pentru un vot : nu-i mult, dar dacă ai patru-n familie care votează, faci de hrana pe o săptămînă...¤ Mă-ntreb însă, cum dovedeşti că ai votat cum cerea ăla care a dat banii...¤ La Gara de Nord se-ntrerupe votarea pentru a patra oară! Ura, intră-n Guiness Book! ¤ Duminică seara, la ora 21, Băsescu a anunţat că e preşedintele României. Apoi, acelaşi lucru l-a anunţat şi Mircea Geoană. Îi venea şi lui Crin să anunţe acelaşi lucru, dar s-a abţinut.¤ Ambii, au zis că dimineaţa se vor întîlni cu Johannis.¤ Dar luni dimineaţa, Klaus Johannis a zis că nu mai merge la Bucureşti să se-ntîlnească cu Geoană şi Antonescu, fiindcă mai bine rămîne primar la Sibiu. Bine face! ¤ Deşi, cred că ar fi fost premierul ideal. Dar...geaba-i unul ideal, cînd ăi din jur sunt imperfecţi...¤ Vor fi contestaţii, multe, evident, dar votul de la urnă, nu se mai dezgroapă...¤ Alte veşti : aţi văzut că emisiunea lui Măruţă începe cu versurile cîntate „Gata cu munca/acum ne distrăm!”. Halal distracţii – bîrfe, calomnii, decese, procese, fete de artişti bolnave, care mor de foame etc.¤ Altă chestie naşpa’ : echipele noastre de fotbal, pierdură şi săptămîna asta.¤ Handbalistele spălară ruşinea. Cinste lor! ¤ Iar vouă, români, putere de a supravieţui. Fiindcă o meritaţi!

Sobolanul de la Cinema "Republica"

Cinematografele de stat ale Iasului sunt o simpla amintire, noroc cu cele City de la mall unde merita sa urmaresti un film. Convingerea mi-a fost intarita si de articolul lui Calin Ciobotari pe care il public sperand ca cinefili vor ocoli cladirea iar edilii o vor darama in cazul in care nu vor baga deratizarea. Articolul l-am primit, mi-a placut si il public pe blogul meu ca sa fie citit de cat mai multa lume:

Autor: Calin CIOBOTARI

Data publicarii: 21/09/2009

Cand, zilele trecute, am auzit pe cineva spunand ca nu merge la Cinema "Republica" "din cauza sobolanilor", am crezut ca glumeste, sau ca da crezare unor zvonuri rautacioase. Inteleg sa nu mearga din cauza fotoliilor slinoase, a frigului de Pol Nord, sau a sentimentului de angoasa generat de cele aproape o mie de locuri goale. Asta da, puteam sa inteleg, insa, naiv, refuzam sa cred in scenarii atat de grotesti. Ce sa caute sobolanii la cinematograf?

Inca o data, insa, m-am convins ca totul este posibil si ca Iasul cultural ramane o penibila iluzie. Stiind ca sambata, la "Republica", ruleaza un film de Roman Polanski, anume "Oliver Twist", si, fiind un admirator al controversatului regizor polonez, m-am decis sa merg. De la bun inceput, totul mi s-a parut suspect. Bine, nu faptul ca in sala nu eram decat cinci persoane. Nu, asta nu mi se mai pare suspect; recent, am vizionat, tot aici, "Politist adjectiv", filmul lui Porumboiu, cu trei oameni in sala; doi au plecat pe la jumatatea filmului... Suspecta mi s-a parut mai intai atitudinea doamnei de la Casa de bilete, care, pe un ton oarecum mirat, inainte de a-mi taia biletul, mi-a atras atentia ca ruleaza "Oliver Twist". Ca si cum o prezumtie de retard s-ar fi citit pe figura mea, ca si cum as fi venit la film asa, pentru a ma afla in treaba. Dupa aceea s-a mai intamplat ceva. O alta doamna, cea care taie biletele la intrare, m-a intrebat, aproape in soapta si aproape implorandu-ma, daca n-as vrea sa merg la etaj. "Stiti, se vede mai bine!". Am privit-o uluit. I-am raspuns, iritat, ca nu, nu vreau la etaj, si, imediat, am simtit in privirea ei si mai mult regret. Mi-am cumparat, apoi, chipsuri. In ochii vanzatoarei, care asistase la discutie anterioara, acelasi regret, cu o nota profund compatimitoare. Incepusem sa ma simt precum orfanul lui Dickens, insa am trecut totul cu vederea cand primele imagini marca Polanski au invadat pustietatea salii de la "Republica". M-am cufundat treptat in atmosfera Londrei de veac XIX, in lumea mizera si cenusie, in universul hotilor de buzunare si a suferintei umane dusa la extrem.

Mai intai mi s-a parut ca-l vad, o umbra fulgeratoare traversand coridorul ce separa cele cateva segmente ale salii. Apoi, spre finalul filmului, l-am vazut clar, mult mai aproape, si m-am infiorat de dezgust: un sobolan masiv, cu o coada interminabila, ratacind printre fotoliile unui cinematograf european de secol XXI. Mi-au revenit in minte scenele de la intrare, compasiunea si ingrijorarea personalului, fara indoiala la curent cu existenta rozatorului. Mi-am amintit, desigur, de vorbele persoanei care ma avertizase despre "sobolanii de la Republica". Am plecat ca din pusca. N-am facut scandal, n-am cerut inapoi banii de bilet. N-am vrut decat sa ies la lumina, sa parasesc cat mai repede un spatiu care, brusc, mi-a aparut asa cum, de fapt, si este: o infecta, mizerabila, ordinara spelunca. M-am simtit murdar, umilit si aruncat dincolo de civilizatie, la cosurile de gunoi ale lumii a treia.

"Sobolanii de la Republica" poate fi lesne titlul unei realitati crunte, dezgustatoare, simptomatice pentru un anume tip de decadenta galopanta, o metafora a ruinarii cladirilor si mentalitatilor. In astfel de spatii insalubre am ajuns sa luam parte la evenimente precum "Calatoria lui Gruber" sau Festivalul International de Film? Care capitala culturala, care oras cultural, care europenitate, care politici culturale, care, care, care?

*sursa foto: http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:_YnU0zm4u42qbM:http://www.capachat.com/im/articles/GE11428lg.jpg

Ce-am avut...ce-am pierdut?!

Fac un bilanţ incomplet, dar obiectiv, al situaţiei românului din ultimele două decenii şi o lună; e drept, măcelarii, tractoriştii, ospătarii, activiştii de partid şi poliţaii, probabil au alte opinii; eu vorbesc din punctul de vedere al unui simplu intelectual, care nu avea nici privilegii, nici ocazia de-a fura. Şi ale cărui vise erau nepermis de multe...

- am pierdut frica de frigul din apartamente şi spaima că o să ne ia, de două ori pe zi, lumina; am pierdut umilinţa de-a sta la cozi pentru ulei, făină şi zahăr;

- azi găsim carne pe toate drumurile; la fel, lapte sau brînză; azi găsim vin şi şampanie, votcă şi whisky; azi avem cafea de calitate, oricînd; bani nu prea avem...

- a dispărut cenzura- ceea ce e bine; dar şi măsura – ceea ce e rău;

- ieri eram pudibonzi la modul jenant; azi, excelăm în limbaj obscen, plus imagini obscene;

- azi găseşti orice carte doreşti; idem, în cazul revistelor; dar, vai!, sunt scumpe! uneori, inaccesibile...

- acum putem vedea străinătatea ; uneori, mai ieftin decît am merge-n ţară! azi avem voie să vorbim cu rudele / prietenii din vest; dar, of, parcă s-a diminuat şi plăcerea vizitării Franţei, ori a Americii...cînd visul e prea aproape de sol, ceva din voluptatea visării se estompează...mda!

- azi spui bancuri pînă te plictiseşti, înjuri preşedinte ţării cînd vrei, votezi pe cine vrei, dar libertatea ,ciudat, nu te face mai fericit!

-poţi primi funcţii,doctorate, poţi intra în Uniuni de creaţie, chiar dacă nu eşti membru PCR; dar se pare că mai sunt funcţii care se obţin doar dacă eşti membru PSD, ori PDL...

- nu ne mai e frică de Secu, Partid, Poliţie; însă frica aceea avea şi străfulgerări de ordine şi respect!

- între 1970-1989, ştiau bicisnicii ce li se dă; acum, regretă că nu prea li se dă ; problema că ar putea obţine şi singuri, prin muncă şi ambiţie, nu şi-o pun...

-se fura, că era de la stat – azi nu prea mai poţi, că e de la patron; aveam o rudă îndepărtată care, în 1985, avea, la ţară, lîngă Făurei, patru vaci, opt porci, două capre, găini, etc; avea vin la discreţie; avea brînză şi lapte; la un salariu simbolic; dar ...descărca remorca tractorului cu care lucra la IAS în curte, de două ori pe zi; mda...

-azi a cam dispărut respectul f.d. istorie şi ţară; a crescut procentul de emigranţi; păcat!

-lupta pt supravieţuire în 2009 e mai dură; eşti trimis în concediu forţat; nu te mai omoară Securitatea, te sinucizi, că nu mai faci faţă datoriilor...

Cu bune şi rele, oricum, prefer România de azi.