Aceste vechi mîhniri mi-au fost revitalizate de interviurile, ştirile...culturale şi clipurile cu Ileana Lazariuc care a filmat dezbrăcată, cîteva secunde, în noua peliculă a lui Sergiu Nicolaescu. Toţi reporterii tv vindeau informaţia cu frenezia cu care ar fi descoperit un subiect gras, demn de premiul Pulitzer.
De ce? Doar de imediat după decembrie ’89 cam toate filmele noastre conţineau asemenea secvenţe. Ziarele mioritice se întreceau – şi unele chiar se mai întrec! – în a etala poze cu văcuţe pempante, în chiloţei. CNA chiar a sancţionat, în numeroase rînduri, emisiuni tip Big Brother, Monica Columbeanu, sau Interzis cu Laura Andreşan, fiindcă se întîmplau porcărele, în timpul lor. Filmele şi spectacolele tv conţin scene & replici pornografice. Seara, după ora 22, sau chiar după ora 0, se difuzează pelicule interzise sub 18 ani, în care imaginile cele mai cuminţi sunt cele în care pornostarurile sunt numai dezbrăcate. Şi-atunci? De ce ne mai frisonăm la auzul cuvîntului nuditate, cînd el a devenit ceva obişnuit, în mass-media, în experienţa noastră cotidiană.
Cu toate acestea, întîlnim, cînd avem bunul-simţ să-l percepem, un paradox : femeile delicate, dezbrăcate, au o castitate superioară ; cele triviale, încopciate pînă-n gît, tot vulgare rămîn... O prietenă recentă, codindu-se, mi-a arătat o revistă cu fotografii ale fetei ei, dintr-o revistă pentru bărbaţi. Erau de-o inimaginabilă pudoare! De asemenea, un spectacol ieşean, cu o actriţă care se dezbrăca, la un moment dat, nu stîrnea pasiuni & pulsiuni; la fel, într-o reprezentaţie băcăuană, finalul, care conţinea o defilare a întregii distribuţii, nud, n-avea nimic afrodisiac – dimpotrivă (acolo, în text, în momentul morţii, personajele erau dezbrăcate : deci, finalul spunea, prin ricoşeu, că eroii piesei muriseră...). Pe cînd anumite „vedete” tv care violentează micul ecran, seral, chipurile, îmbrăcate, inspiră o lubricitate la fel de neimaginabilă...
Cei care fac tam-tam pe această temă, s-ar putea spune că au ei o minte obsedată sexual ; sau că sunt în criză de subiecte; ori de repere valorice.
Ca o concluzie a amărăciunii mele de azi, aş aminti o strofă din Topârceanu, veche de cîteva decenii bune :”...Căci e o profanare şi o enormitate/ S-arunci un văl impudic pe casta nuditate!/ Să-mbraci în cămeşuţă un înger de Murillo/ Şi-n rochie decentă pe Venera din Milo”...
Chiar!
