Cînd mergeţi pe stradă – bănuiesc că vi s-o fi întîmplat şi asta, cel puţin de două-trei ori, în viaţă – n-o faceţi la întîmplare, precum zăbăucii & ameţiţii. Nu e bine să alergăm ca disperaţii, gîfîind de la un efort ...fără ţintă, nici să lenevim în mers, precum căscaţii, privind la stucaturile caselor vechi , împiedicîndu-ne de cîini care inaugurează puieţi, şi congestionînd traficul trotuar (aici, luaţi-l ca adjectiv). Evitaţi mersul cu mobilul la ureche, cu paharul la ureche, cu nasul la ureche, cu batista la nas, cu tentaţia la nas, ori cu sandviciul între măsele. Evitaţi mersul gîrbovit ( neplăcut privitului), dar şi semeţia deplasată – inconfortabilă pentru miliardele de inşi complexaţi care consumă oxigenul pe lumea asta, incorect de permisivă. Nu mergeţi nici în patru labe, chiar dacă veniţi de la onomastica unui cumnat ; lăsaţi patrupedului dumneavoastră plăcerea asta...
Vă place cum păşeşte Angelina Jolie? Voi de ce n-o faceţi? A, că nu sunteţi actori?
Păi cîţi actori sunt pe lume, dragii mei, şi cîţi „civili”? Ce, parcă Andreea Marin merge elegant cînd îl fugăreşte pe Bănică Jr. prin pieţe , studiouri, platouri & turnee? Irinel Columbeanu poartă tocuri de 30 cm. cînd păşeşte pe lîngă Monica şi nu e filmat? Sergiu Nicolaescu se ajută de baston şi cînd se crede comisarul ...nu ştiu care? Vedeţi, dracii mei ( drăcoaicele mele), una e mersul nostru natural, strămoşesc, transmis din tată-n mamă, neobservat, şi alta – mersul studiat, lucrativ, lasciv, lubric, militar, populist, ori doar augmentator de look...
Bătrînii aveau o vorbă : „Vorbeşte cum ţi-e vorba, şi poartă-te cum ţi-e poarta!”. Dacă natura, cultura, prescura, dantura, puericultura, ori dădaca, bona, mala, nu v-au ajutat să epataţi prin ţinuta stradală, apelaţi la profesorii... de mers, de care România nu duce lipsă – precum Costin Mărculescu, Cătălin Botezatu, Beatrice Rancea, venerabila Zina Dumitrescu, mai juna Irina Schrotter, exagerat de precocea Cleopatra Stratan , potrivita (ca vîrstă, nu pentru...ptiu!) Laura Andreşan ş.a.
Strămoşii noştri – dar mai ales ai altora – purtau pe cap, de mici, cărţi, vase de lut, capiteluri, frontoane, menghine, căpiţe de fîn, potcapuri de fontă, peruci grele de ciment, viţei supraponderali, elefanţi abia fătaţi, măşti de Brezaie, tocmai pentru a învăţa să păşească elegant, precum Împărătiţa lui Machidon ( strămoşul lui Becali). Să nu dăm din coate – măcar pe stradă - , iar dacă urechile ne sunt cumva clăpăuge, să nu le flendurim prin aerul ozonificat, lovind cu ele trecători nevinovaţi...
Nu faceţi paşi prea mari - dar nici suspect de mici, că doar nu jucaţi în opera Madama Butterfly! Genunchii să-i ţineţi apropiaţi ( chiar dacă, uneori, au convingeri politice opuse!), trunchiul drept (chiar cînd veniţi de la Fisc!), ţigara - purtată cu detaşare, între degetele de la o singură mînă, pălăria să stea pe cap (aparent) într-o rînă, mănuşa să iasă provocator din buzunarul pantalonului, şliţul să fie (totuşi) bine închis, dunga pantalonului să aibă continuitate, butonii de la manşetă să fie oarecum identici, batista de la buzunarul de sus al hainei să arate scrobită (şi , pentru Dumnezeu, nu roşie!), pantofii să aibă şireturile legate separat, cravata să fie decentă ( nu cu balerine care cîntă la saxofon!), figura să vă fie relaxată ( fără a părea oligoid!), cămaşa să fie măsura dumneavoastră, dumneavoastră să fiţi pe măsura aşteptărilor...
Vedeţi? N-aţi citit deageaba sfaturile mele!
Drept care, voi continua. Vînt din pupa & pupila!!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu