File dintr-un jurnal teatral

Cum recunoşti un mare comic, dintr-un noian de comicoşi tip Garcea, Jean Paler etc? Găsim răspunsul într-un articol din 1937, apărut în Viaţa românească : „Un actor de comedie e mare nu atît prin ceea ce face, ci prin ceea ce, ispitit de succes, refuză să facă”. Mda...

¤

Am fost, nu de mult, cu un spectacol, în două festivaluri de teatru pentru copii. Montarea a avut un mare succes de public şi un insucces de juriu. Mi s-a explicat, mai pe dedeparte, că ar fi vorba despre păpuşă : au fost luate-n calcul spectacolele în care păpuşa e cea care contează, nu actorul.

De cînd fac şi teatru pentru copii – iată, se-mplinesc treizeci de ani! – aud mereu expresii de genul ăsta, una dintre ele fiind delicioasă – „mămică, nu uitaţi păpuşa, mămică!”.Păi dacă o montare, vizionată în prealabil de juriu, nu întruneşte condiţiile necesare, mă-ntreb de ce mai e selectată în festival?

Şi-apoi, de ce oare actorii din teatrele de animaţie, chiar dacă au diplomă de actor dramatic, nu ar avea voie să joace la vedere?

În fine, mă uimeşte cîteodată, componenţa juriilor unor asemenea festivaluri : ajung aici şi oameni care nu au făcut nimic în domeniu! Hm...

¤

Un doctorand mă-ntreabă cine a pledat în procesul...Caraion : Delavrancea, ori Slavici?

Îi răspund prompt : Virgil Ierunca.

¤

O actriţă despre un harnic student la regie : „Ăsta-i regizorică, nu regizor!”. Diminutivul anulează.

¤

Găseşti la tot pasul gazetari care nu-nţeleg termeni elementari din teatru :”Astăzi, de la ora 19, actorii Teatrului Dramatic vor pune-n scenă piesa D-ale carnavalului”(Adevărul, 6 dec. 2009).

E bine c-o vor pune-n scenă, dar cînd va avea loc premiera?

¤

Găsesc, într-o cronică din 1999, o apreciere care mă pune pe gînduri :”...regizorul are un tip de sensibilitate acută care-l împiedică să adere la umorul mustos al lui Caragiale”.

Este clar că nu orice director de scenă poate monta textele clasicului : trebuie umor.Şi, poate, temperament. Şi idei. Şi...(completaţi dvs.!).

Dar oare chiar aşa să fie, sensibilitatea să devină un obstacol în realizarea unei comedii? Dar poţi monta bine Sebastian. Anouilh, Giraudoux ş.a., fără sensibilitate?

Rămîne de văzut. Şi de rediscutat...

Ho-ho-ho! ...şi Ha-ha-ha!

Domnilor şi domnilor (cum zicea Ionesco), vă anunţ că a fost Crăciunul şi a mai fost Sf. Ştefan. Lucru pe care, evident, l-aţi simţit, fiindcă deşi se zice că e an de criză, aţi băgat în voi piftii, caltaboşi, şoric, murături, vin şi sarmale, de nu mai încăpeţi pe uşi.¤ Nu-i nimic, măcar intraţi în spital fericiţi că aţi avut de toate...¤ Altceva? Fireşte, ninge şi plouă...vreme de beţie feerică, în care, vorba poetului, auzi materia (cenuşie) curgînd...¤ Se anunţă, ciclic, cod portocaliu, cod galben şi codul... lui Da Vinci : ultimul, deoarece o psihopată l-a atacat pe Papă, tocmai de Sărbători. Ptiu! ¤ Întreb şi io, nu dau cu para : da’ Suveranul Poncif (cum zicea San Antonio) n-o avea body-guarzi, ţaţo? Păi dacă şi pe el îl atacă ţăcăniţii, ziua-n amiaza mare, ce să mai zicem de amărăşteni?! ¤ Fiindcă tot vorovim de ciudăţenii treimiiste : de teroristul ăla nigerian care era să arunce-n...aer un avion, ce ziceţi? Noroc că n-a ştiut să facă explozibilul perfect! ¤ Da’ cum să treci de control cu explozibil la tine, bre?! Io cînd plecam pe ici, pe colo, mă descălţau, îmi luau whiskyul de la gură, mă puneau să-mi scot bretelele, iar pe ăsta, terorist sadea, îl lasă cu chimicale netrebnice la el, şi-ncă pe aeroportul din Amsterdam, nu undeva, prin vreo baracă din Pădurile Virgine! Ptiu! ¤ Şi culmea, animalul era denunţat, de o lună, de către tatăl său! Era, deci, pe lista suspecţilor! ¤ Ce fel de securitate au olandezii, frate? ¤Avea şi-o meclă de psihopat, teteo, ce nu văzuşi! ¤ Şi iote, urcă-n avion şi dă foc unor scaune, sperînd că va arunca aeronava ...în aer! (mă repet, fiindcă-mi place teribil figura asta de stil!). ¤ Se scumpesc, de la-ntîi, carburanţii, ţigările, lactatele, legumele etc. Ergo, păpaţi puţin şi staţi într-o cameră, cîte zece, iar ţigări făceţi-vă din frunze uscate, vălătucite-n ziar...¤ Ce vreţi, omul inteligent se adaptează! Iar cititorii mei sunt foarte inteligenţi – că prostovanii nu citesc rubrica lui Mandea...¤ Hai că mă amuză – deşi nu era cazul – numele unora dintre sinistraţii şi ghinioniştii ultimelor zile. Sigur că trebuie să ai compasiune faţă de nişte nefericiţi, dar cum naiba să te cheme Ciomag, Borcan, Lînă, Ţiulică etc.?! ¤ Vezi, onomastica-i parşivă, bre! Cînd e caraghioasă, atrage ghinionul.¤ Că tot vorbim de întîmplări jumi-juma : după 11 luni, în fine, fură găsite 47, dintre cele 62 de arme furate din depozitul de la Ciorogîrla (alt nume tîmpit). Hm...¤ Şi una tare, da’ tare de tot : un boschetar din Iaşi s-a trezit că e...patron la 37 de firme! Huo! ¤ Cică Fiscul descoperi tărăşenia...¤ De fapt, un escroc i-a cumpărat buletinul, cu 20 de lei, apoi s-a pus pe ţepuit. ¤ Eu de cînd vă spun să nu mai daţi buletinul din mînă?!...Nici pe 200 de lei! ¤ Dan Petrescu plecă şi el de la Urziceni : păcat! Că făcuse din Unirea o echipă mare...¤ Medvedev a dat o declaraţie terifiantă, de Sărbătorile astea : cică „eu nu spun vorbe, eu pronunţ sentinţe!”. Nasol! ¤ Eu n-aş putea spune asta, niciodată. D-aia nici n-am ajuns preşedintele Rusiei...¤ Da’ hai să-nchei cu veşti olecuţă mai liniştitoare : cică Conducerea României a plecat în munţi. Staţi, nu vă grăbiţi cu concluziile : a plecat în munţi s-o sărbătorească pe Nuţi Udrea care, iată, a prins al 36-lea bobocel în buchetul vieţii. Felicitări! ¤ Eu ţin cu ea, fiindcă arată bine şi e îndemînoasă, ce vreţi?! Cică a dansat-o Boc toată noaptea, ba pe Pinguinul, ba pe Periniţa...¤ Petrecerile-i umanizează pe politicieni.¤ Ceea ce vă doresc şi vouă (să petreceţi, că umanizaţi, sunteţi), draci lectori! LA MULŢI ANI!

Miş-maş ante – Crăciunesc, cu impietante inserţii social politice

Băi frate, io nu-nţeleg, nici înaintea unei Sărbători importante, cum este Naşterea Domnului, nu ne putem abţine să impietăm evenimentul! ¤ de ani buni de zile, revedem secvenţe cu Ceauşeştii la proces, cu morţii revoluţiei, cu trădători şi ticăloşi nepedepsiţi...¤ Nu-i mumos, tataie!Dau un exemplu : cazul Militaru. O săptămînă, un post tv, ne-a stresat cu spionul rus Militaru şi cu cît de ticălos fu el. Păi acuma spuneţi? Important era să fie pedepsit antum! ¤ Acum, dezvăluirea are eficienţa frecţiei la piciorul de lemn...¤ Altă veste neplăcută : un pensionar de 78 de ani, cu vreo şase diagnostice, se roagă de autorităţi să-l eutanasieze, că nu mai poate trăi aşa. I s-a răspuns că la noi nu e voie aşa ceva. El a zis că atunci se va sinucide.¤ De sinucis, e voie. Hm...¤ Nici nu ştii ce să mai spui! Mai ales că, repet, suntem în ajun de Crăciun, bre! În loc să ne rezumăm la nămeţi pufoşi, linişte, colinde, brazi împodobiţi, cadouri, bucate aromitoare, noi scoatem din realitatea cotidiană toate mizeriile!....Ptiu! ¤ Cum ar fi şi desfigurarea lui Berlusconi. Ce fel de pază are premierul Italiei, bre?! Şi cum arăta, erotomanul! Vai de capul lui! ¤ Cîteva zile, sigur va renunţa la orgiile sexuale notorii...¤ Să nu-şi iasă din formă, că nu mai are 20 de ani...¤ Altă tîmpenie : filmuleţul cu Geoană luînd mită. Cui foloseşte, acum? ¤ Şi după ce omu’ pierdu preşedenţia, îl mai necăjeşti şi cu dovezi de mită?! Unde-i fair-playul? ¤ În politică, oricum, nu! ¤ Vorbeam mai sus de nămeţii albi şi pufoşi : iote că nici ăştia nu mai sunt buni! Vrurăm iarnă, dar acum nu ne mai place! Vrem primăvară! ¤ Ăsta-i omul. Niciodată, mulţumit...¤ Cică într-o comună din Galaţi locuitorii rămaseră fără pîine. Au plecat cu snow-mobilul, să le ducă pîine. Ghinionul naibii, se împotmoli şi snow-mobilul! ¤ Acu’ cică va pleca un elicopter...¤ Iar la Iaşi, deja sunt internaţi nefericiţi care au degerături...Naşpa’, bre! ¤ E ciudat cum poţi să faci degerături, în oraş! Dar, mă rog, viaţa colcăie de ciudăţenii...¤ Altă chestie care mă enervează la culme : cică deja au ajuns la Urgenţă nişte consumatori de carne de porc! Nu pricep : şi io halesc carne de porc, de-o viaţă : nu ştiu ce-i aia indigestie! ¤ Cît trebuie să haleşti, ca să ţi se facă rău? Sau avea godacul salmonela? Sau eşti nesimţit, bre! Mîncăm ca să trăim, nu trăim ca să mîncăm! ¤ Altă chestie incredibilă .cică pompierii au avut, în zilele ce trecură, 430 de intervenţii, zilnic! Ptiu! ¤ Ce, suntem o ţară de piromani? Nu pot pricepe! ¤ mi-amintesc însă de versurile bardului : „primeşte aceste dovezi repetate, că totul se poate!”. Nu le-aş mai primi!...¤ Că şi cu noul Guvern, văzui că-i cam tot ăla vechiul...Tot Boc, tot Udrea, tot Videanu, tot Blaga, tot Predoiu...¤ La cultură, învăţămînt şi agricultură , parcă s-a mai schimbat ceva...¤ Bună idee cu Baconschi, la externe. E ideal, zic eu...¤ Nu arată grozav, noul guvern, dar nici cele anterioare, nu erau perfecte.¤ O ştire bulversantă : o avocată din Galaţi a dat prefectul în judecată fiindcă sunt prea mulţi şi înalţi nămeţi în oraş. Să vedem cum se va sfîrşi...¤Şi ca să-nchei bine, aflaţi că tot în oraşul de la Dunăre, la Şantierul Naval, s-au dat prime grase, de Crăciun, care depăşeau şi 2.000 lei! Aşa,da! ¤ Iar de Sărbători, faceţi efortul să transformaţi Iadul alb (cum zice mass-media), în Visul alb. ¤ Crăciun fericit, cititori dvs.!

Să renumerăm, degeaba, pînă n-om mai putea!...

...Nu-nţeleg de ce, după o săptămînă de la votare, noi tot renumerăm. Ce? Potcoave de cai morţi!? ¤ Păi băi frate, dacă nu ştii să pierzi, nu te băga-n luptă! ¤ Iote, eu, care nu-l simpatizez pe nea Nelu, recunosc că l-am admirat că a ştiut să piardă, cînd a cîştigat Miluş. E un exemplu. Nu?! ¤ Da’ Mircică, nu doar că-i (citez din Ilici) prostănac, da’ nici nu le are cu fair-playul, teteo! ¤ Păi cum vine asta, duminică seara te autoproclami preşedinte, iar luni dimineaţa strigi „Huo! Fraudă!”...¤ Nu-i mumos, mămăiţă! ¤ Şi la criza economică a României, asta ar mai lipsi, realegeri! ¤ Alte sute de milioane, în ajun de Crăciun şi An Nou, cînd lumea tre’ să se gîndească la linişte & armonie, nu la dat la gioale şi lapte-gros politic! ¤ Altă daravelă . iar fu măciucit un poliţai! Ptiu! (să mă ierte amicul Faifer că iar scuip cu litere!). Dar realitatea mă obligă!...¤ Mai ales că ăi de-l caftiră pe gabor sunt judecaţi...în libertate! Că, nu-i aşa, ce dacă mai pocnesc fo’ doi caralii, între timp, se vede transparenţa justiţiei...Of! ¤ Duminică seara, hai să vă dau şi-o veste bunuţă, s-a zis la tembelizor că nu mai e obligatorie...asomarea, la tăiatul porcului. Oricum, peizanul nu ştia ce-i aia, iar godacul, care urma să dea cotu’, tot nu mai aprecia eleganţa crimei...¤ Important e că-s indivizi norocoşi care mai au ce tăia! ¤ Cu discreţie, cu muzică, cu anestezice, cu tandreţe, grăsunul tot acolo ajunge, ergo, ce mai chichirez gîlceavă (cum zicea Anton Pann)?! ¤ Mi-a plăcut că reportera tv ne-a anunţat, victorioasă, „puteţi să uitaţi de asomare!”.¤ Amuzant e că tăietorii profesionişti de godaci...oricum nu memoraseră indicaţia!...¤ Da’ io, vă jur, mănînc de toate, în acest Ignat : 40 gr. tobă, 10 gr. muşchi de purcel, 30 gr. caltaboş, 50 gr. şuncă, 25 gr. ficat, 40 gr. şoric...la care voi deşerta, cu sete, 300 ml. vin...¤ Asta, da, viaţă! Ce criză? Ce asomare? Ce directive UE? Omul e propriul său stăpîn, şi pînă dă cotu’, acţionează după liberul arbitru...¤ Apropos : ce ziceţi de meciul Unirii Urziceni? Trei goluri în primele 11 minute, rar s-a mai văzut! ¤ Cică nu s-a făcut de rîs per ansamblu – noi avînd şi echipe mult mai nenorocite -, dar de, măcar ea speram să spele ruşinea fotbalului naţional...¤ N-a fost cazul. O echipă care are şi doi indisponibili şi nici n-are rezerve, cum naiba să intre-n Ligă? ¤ Mă rog, om muri şi om mai vedea...¤ Cu brazii, rămîne ca-n tren : văzui diverse materiale tv care, ori se văitau că-s scumpi (500 lei!), ori că-s prea ieftini (20). ¤ Io mi-am luat unul de plastic, care mă va ţine o viaţă. Da’ amărăştenii cică pot cumpăra şi crenguţe, cu 3 lei! Nu-i rău! ¤ Apropos de cadouri de Crăciun, vă reamintesc un fapt sinistru, cu luciri hazoase : un vatman din Iaşi, într-o dimineaţă, mergînd pe traseu cu tramvaiul, a văzut un Moş Crăciun agăţat de primărie într-un copac. Deci, a admirat ingeniozitatea administratorilor oraşului.¤ dar seara, la tv, a aflat că ăla nu era Moşu’, ci un sinucigaş...Brrrr!!!! ¤ Păcat! ¤ Să-nchei mai vesel, cum mi-e felul : l-aţi văzut pe marele Beligan, aniversat la...91 de ani? Cinste lui! E un model. ¤ Numai că modelele nu-s aşa uşor de urmat...(vezi exemplul lui Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică). 4 Alta : aţi urmărit ce face robotul Da Vinci? Operează pacienţi în premieră naţională! Şi un doctor onest a declarat, la tv, că vede...de 12 ori mai bine decît omul! Şi că Da Vinci nu-i Ciomu, deci te poţi duce la el să te opereze.¤ Naşpa’ e că îţi cere 10.000 de euroi...¤ Dar, ce vreţi, nu există plus, fără minus!...¤ Vouă, draci lectori fideli, vă urez un decembrie senin şi cald, cu fulgi pufoşi şi vin fiert cu scorţişoară...¤ La (o mai) bună vedere!

Cum ne comportăm la tăierea porcului?...

...Cu demnitate!

Căci porcul, dracii mei, este o ...efemeridă, ca fluturele, ca fericirea, ca premierul Johannis : viaţa lui nu prinde niciodată „un bobocel, în buchetul vieţii”. Spre ghinionul rîmătorului; şi norocul familiei gospodarului...

Deci, ghiţulică trebuie privit cu oarecare consideraţie, fiindcă ne înmiresmează Ignatul şi frigiderul : deşi, nu-i tăiat, peste tot, în aceeaşi dată. Supliciul lui se-ntinde cam timp de o lună – din început de decembrie, pînă-n început de ianuar’. Hăpăitul lui durează ceva mai mult – la familiile în care nu există bulimici şi nici hoţi.

Cînd sunteţi invitaţi la un sacrificiu godăcesc, duceţi-vă îmbrăcaţi elegant, luaţi un aer de demnitate îndurerată (este sacrificat un suflet neprihănit, totuşi!) şi rugaţi-vă, murmurat, pentru o viaţă a sa ulterioară, olecuţă mai lungă (în gînd, imaginaţi-o pe Ioana D’Arc, spre exemplu!). Ignoraţi ultimele lui guiţuri – sfăţietoare! – şi nu vă apucaţi să faceţi pe apărătorul cauzelor pierdute – spre exemplu, urlînd cu ochi injectaţi „acest nobil animal va fi ucis peste cadavrul meu!”: dacă gîdele e machit, vă va tăia, odată cu porcul-neimpostor, observînd că nu-s prea multe diferenţe între animale...

Este ştiut, de o vreme, s-a mai civilizat procesul sângeros al expiatului porcin: se pune muzică liniştitoare, pe DVD-player, se asomează agonicul cu tandreţe netrucată, operaţia fatală se efectuează în linişte şi eleganţă, cu o duioşie inexplicabilă; dumneavoastră, comportaţi-vă cam ca la o înmormîntare familială, numai că nu trebuie să duceţi coroana de flori şi nici să strîngeţi la piept, solidar, casapul, sughiţînd texte idioate gen „De ce? De ce tocmai el?!”. Evitaţi şi să meditaţi în limbaj de lemn, texte inadecvate – „ vorba poetului, cu-o moarte toţi suntem datori!”, „s-a dus nedrept de devreme, sărăcuţul!”, „Dumnezeu îi ia la el mereu pe ăi mai buni dintre noi!” etc. Este o măsură în pioşenie, că-n fond a murit scroafa lui nea Pandele, nu o societară a Teatrului Naţional!

Apoi, abţineţi-vă să vă-mbătaţi ca...răposatul, pînă e gata pomana rîmătorului : şi, de asemenea, oricît exces ludic aţi avea, încetaţi să faceţi glume deplasate la masă, gen „coană mare, vrei fudulii?” sau gesturi măscăricioase, cum ar fi trasul de coadă al decedatului, prin curte. Şi pentru Dumnezeu, renunţaţi la obiceiul mitocănesc de-a jupui şoric de pe animal, cînd nu-i atentă gazda!

Gustaţi decent, nu v-aruncaţi la jumări – cad greu!, evitaţi sîngeretele – sigur vi se va face greaţă şi veţi trece pe ceai de muşeţel: ori, să ai şansa să participi la un tăiat de porc şi să consumi...muşeţel, mi se pare o anomalie frapantă!

Dacă vreţi o amintire, fotografiaţi-vă cu godăcelul mimînd compasiunea ; renunţaţi să puneţi un picior pe animal, victorios, de parcă aţi fi scăpat ţara de fiorosul Yeti, nu de blîndul Ghiţă! Dacă gazda vrea să vă dea acasă ceva porcării, nu refuzaţi, da’ nici nu vă lăcomiţi – „mai dă-mi şi puţină costiţă că prea arată ochios...pune şi caltaboşul cela, rogu-te...da’ carna n-a avut, numai slănină ?!” ş.a.m.d. Omul v-a invitat să gustaţi parţial, nu să hăpăiţi total! Din sacrificatul respectiv el tre’ să trăiască nouă luni! Că el i-a dat lături şi hiertură, nu voi!

Şi-apoi, cum zicea un antic, cu cuvintele mele, în ocaziile derizorii se evidenţiază sufletele mîndre! Hai, treceţi la treabă! Un tăiat de porc nu se iveşte în fiecare zi...Băftoşilor!

Tensiunea electorală, în fine, dispare!...

Mda...¤ Ce să zic?...¤ Cînd un articol începe aşa, înseamnă că anunţă victorii triste şi neîmbucurătoare...¤ La ora la care scrijelesc aceste rînduleţe, votul e încheiat în proporţie de 96% : s-a anunţat că Traian a cîştigat, cu o diferenţă mică, nici un punct. Dar pînă aici, a fost un drum lung & meandrat, cu reflexe tragi-comice...¤ Dimineaţa, la ora 6, primul incident : o secţie era încuiată şi au trebuit să spargă uşa, să poată intra.¤ Apoi, la altă secţie, s-a luat curentul. Alegătorii aşteptau suspect de conştiincioşi.¤ La Gara de Nord, unde era coadă mare, s-a întrerupt votarea.¤ Primarul din Slatina cică dădea indicaţii politice votanţilor. ¤ La Gara Braşov se întrerupe votarea.¤ Un infractor a fost prins cu cinci mandate. Ruşine, mămăiţă! ¤ Un damblagiu anunţă că el a votat deja de două ori şi va mai vota pe undeva, de-al naibii, să arate ce defect e sistemul electoral în România şi fiindcă „ţara asta nu i-a dat nimic!”. Interesant de aflat ar fi ce a oferit el, ţării! ¤ Întrebat dacă nu-i e frică de poliţie, zice semeţ :” Nu, scap fiindcă mă autodenunţ!”.¤ Apare comisarul Ciocan care precizează că ăi de se autodenunţă, nu scapă de pîrnaie.¤ La Gara de Nord iar se întrerupe votarea. ¤ La fel, la aeroportul Aurel Vlaicu. Domnul Berceanu, aflat la coadă la urnele de pe aerodrom, zice că nu se bagă.¤ Un membru al comisiei de vot din Botoşani moare. E înlocuit imediat.¤ Votarea continuă! ¤ 194 de infracţiuni! Cele mai multe-n Dîmboviţa ,Teleorman, Vrancea şi Galaţi. ¤ Cele mai multe sancţiuni contravenţionale s-au dat în Satu-Mare, Dolj şi Bucureşti! Ciudat! ¤ La Gara din Braşov, iar se întrerupe votarea.¤ Să nu fie mai prejos, şi Gara de Nord întrerupe votarea.¤ Un preşedinte pleacă la toaletă cu o ştampilă de vot. E arestat imediat. Undeva, aflu, se oferă 50 de lei pentru un vot : nu-i mult, dar dacă ai patru-n familie care votează, faci de hrana pe o săptămînă...¤ Mă-ntreb însă, cum dovedeşti că ai votat cum cerea ăla care a dat banii...¤ La Gara de Nord se-ntrerupe votarea pentru a patra oară! Ura, intră-n Guiness Book! ¤ Duminică seara, la ora 21, Băsescu a anunţat că e preşedintele României. Apoi, acelaşi lucru l-a anunţat şi Mircea Geoană. Îi venea şi lui Crin să anunţe acelaşi lucru, dar s-a abţinut.¤ Ambii, au zis că dimineaţa se vor întîlni cu Johannis.¤ Dar luni dimineaţa, Klaus Johannis a zis că nu mai merge la Bucureşti să se-ntîlnească cu Geoană şi Antonescu, fiindcă mai bine rămîne primar la Sibiu. Bine face! ¤ Deşi, cred că ar fi fost premierul ideal. Dar...geaba-i unul ideal, cînd ăi din jur sunt imperfecţi...¤ Vor fi contestaţii, multe, evident, dar votul de la urnă, nu se mai dezgroapă...¤ Alte veşti : aţi văzut că emisiunea lui Măruţă începe cu versurile cîntate „Gata cu munca/acum ne distrăm!”. Halal distracţii – bîrfe, calomnii, decese, procese, fete de artişti bolnave, care mor de foame etc.¤ Altă chestie naşpa’ : echipele noastre de fotbal, pierdură şi săptămîna asta.¤ Handbalistele spălară ruşinea. Cinste lor! ¤ Iar vouă, români, putere de a supravieţui. Fiindcă o meritaţi!

Sobolanul de la Cinema "Republica"

Cinematografele de stat ale Iasului sunt o simpla amintire, noroc cu cele City de la mall unde merita sa urmaresti un film. Convingerea mi-a fost intarita si de articolul lui Calin Ciobotari pe care il public sperand ca cinefili vor ocoli cladirea iar edilii o vor darama in cazul in care nu vor baga deratizarea. Articolul l-am primit, mi-a placut si il public pe blogul meu ca sa fie citit de cat mai multa lume:

Autor: Calin CIOBOTARI

Data publicarii: 21/09/2009

Cand, zilele trecute, am auzit pe cineva spunand ca nu merge la Cinema "Republica" "din cauza sobolanilor", am crezut ca glumeste, sau ca da crezare unor zvonuri rautacioase. Inteleg sa nu mearga din cauza fotoliilor slinoase, a frigului de Pol Nord, sau a sentimentului de angoasa generat de cele aproape o mie de locuri goale. Asta da, puteam sa inteleg, insa, naiv, refuzam sa cred in scenarii atat de grotesti. Ce sa caute sobolanii la cinematograf?

Inca o data, insa, m-am convins ca totul este posibil si ca Iasul cultural ramane o penibila iluzie. Stiind ca sambata, la "Republica", ruleaza un film de Roman Polanski, anume "Oliver Twist", si, fiind un admirator al controversatului regizor polonez, m-am decis sa merg. De la bun inceput, totul mi s-a parut suspect. Bine, nu faptul ca in sala nu eram decat cinci persoane. Nu, asta nu mi se mai pare suspect; recent, am vizionat, tot aici, "Politist adjectiv", filmul lui Porumboiu, cu trei oameni in sala; doi au plecat pe la jumatatea filmului... Suspecta mi s-a parut mai intai atitudinea doamnei de la Casa de bilete, care, pe un ton oarecum mirat, inainte de a-mi taia biletul, mi-a atras atentia ca ruleaza "Oliver Twist". Ca si cum o prezumtie de retard s-ar fi citit pe figura mea, ca si cum as fi venit la film asa, pentru a ma afla in treaba. Dupa aceea s-a mai intamplat ceva. O alta doamna, cea care taie biletele la intrare, m-a intrebat, aproape in soapta si aproape implorandu-ma, daca n-as vrea sa merg la etaj. "Stiti, se vede mai bine!". Am privit-o uluit. I-am raspuns, iritat, ca nu, nu vreau la etaj, si, imediat, am simtit in privirea ei si mai mult regret. Mi-am cumparat, apoi, chipsuri. In ochii vanzatoarei, care asistase la discutie anterioara, acelasi regret, cu o nota profund compatimitoare. Incepusem sa ma simt precum orfanul lui Dickens, insa am trecut totul cu vederea cand primele imagini marca Polanski au invadat pustietatea salii de la "Republica". M-am cufundat treptat in atmosfera Londrei de veac XIX, in lumea mizera si cenusie, in universul hotilor de buzunare si a suferintei umane dusa la extrem.

Mai intai mi s-a parut ca-l vad, o umbra fulgeratoare traversand coridorul ce separa cele cateva segmente ale salii. Apoi, spre finalul filmului, l-am vazut clar, mult mai aproape, si m-am infiorat de dezgust: un sobolan masiv, cu o coada interminabila, ratacind printre fotoliile unui cinematograf european de secol XXI. Mi-au revenit in minte scenele de la intrare, compasiunea si ingrijorarea personalului, fara indoiala la curent cu existenta rozatorului. Mi-am amintit, desigur, de vorbele persoanei care ma avertizase despre "sobolanii de la Republica". Am plecat ca din pusca. N-am facut scandal, n-am cerut inapoi banii de bilet. N-am vrut decat sa ies la lumina, sa parasesc cat mai repede un spatiu care, brusc, mi-a aparut asa cum, de fapt, si este: o infecta, mizerabila, ordinara spelunca. M-am simtit murdar, umilit si aruncat dincolo de civilizatie, la cosurile de gunoi ale lumii a treia.

"Sobolanii de la Republica" poate fi lesne titlul unei realitati crunte, dezgustatoare, simptomatice pentru un anume tip de decadenta galopanta, o metafora a ruinarii cladirilor si mentalitatilor. In astfel de spatii insalubre am ajuns sa luam parte la evenimente precum "Calatoria lui Gruber" sau Festivalul International de Film? Care capitala culturala, care oras cultural, care europenitate, care politici culturale, care, care, care?

*sursa foto: http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:_YnU0zm4u42qbM:http://www.capachat.com/im/articles/GE11428lg.jpg

Ce-am avut...ce-am pierdut?!

Fac un bilanţ incomplet, dar obiectiv, al situaţiei românului din ultimele două decenii şi o lună; e drept, măcelarii, tractoriştii, ospătarii, activiştii de partid şi poliţaii, probabil au alte opinii; eu vorbesc din punctul de vedere al unui simplu intelectual, care nu avea nici privilegii, nici ocazia de-a fura. Şi ale cărui vise erau nepermis de multe...

- am pierdut frica de frigul din apartamente şi spaima că o să ne ia, de două ori pe zi, lumina; am pierdut umilinţa de-a sta la cozi pentru ulei, făină şi zahăr;

- azi găsim carne pe toate drumurile; la fel, lapte sau brînză; azi găsim vin şi şampanie, votcă şi whisky; azi avem cafea de calitate, oricînd; bani nu prea avem...

- a dispărut cenzura- ceea ce e bine; dar şi măsura – ceea ce e rău;

- ieri eram pudibonzi la modul jenant; azi, excelăm în limbaj obscen, plus imagini obscene;

- azi găseşti orice carte doreşti; idem, în cazul revistelor; dar, vai!, sunt scumpe! uneori, inaccesibile...

- acum putem vedea străinătatea ; uneori, mai ieftin decît am merge-n ţară! azi avem voie să vorbim cu rudele / prietenii din vest; dar, of, parcă s-a diminuat şi plăcerea vizitării Franţei, ori a Americii...cînd visul e prea aproape de sol, ceva din voluptatea visării se estompează...mda!

- azi spui bancuri pînă te plictiseşti, înjuri preşedinte ţării cînd vrei, votezi pe cine vrei, dar libertatea ,ciudat, nu te face mai fericit!

-poţi primi funcţii,doctorate, poţi intra în Uniuni de creaţie, chiar dacă nu eşti membru PCR; dar se pare că mai sunt funcţii care se obţin doar dacă eşti membru PSD, ori PDL...

- nu ne mai e frică de Secu, Partid, Poliţie; însă frica aceea avea şi străfulgerări de ordine şi respect!

- între 1970-1989, ştiau bicisnicii ce li se dă; acum, regretă că nu prea li se dă ; problema că ar putea obţine şi singuri, prin muncă şi ambiţie, nu şi-o pun...

-se fura, că era de la stat – azi nu prea mai poţi, că e de la patron; aveam o rudă îndepărtată care, în 1985, avea, la ţară, lîngă Făurei, patru vaci, opt porci, două capre, găini, etc; avea vin la discreţie; avea brînză şi lapte; la un salariu simbolic; dar ...descărca remorca tractorului cu care lucra la IAS în curte, de două ori pe zi; mda...

-azi a cam dispărut respectul f.d. istorie şi ţară; a crescut procentul de emigranţi; păcat!

-lupta pt supravieţuire în 2009 e mai dură; eşti trimis în concediu forţat; nu te mai omoară Securitatea, te sinucizi, că nu mai faci faţă datoriilor...

Cu bune şi rele, oricum, prefer România de azi.

Politică normală şi ( unele) aberaţii politicale...

Da, e clar, vine votarea a mai grea, duminică şi cei doi candidaţi rămaşi – plus ăia care nu candidează, dar vin tare, din urmă, şi manipulează strong, o duc rău, căci nu e ni’ca sigur, bre! ¤ E greu de spus cine iese duminică, fiindcă logic ar fi să iasă, din păcate, Geoană, dar nici Traian nu e aşa de fraier încît să nu umble la ...mistere de culise...¤ Fiindcă, asta-i atracţia votului, să nu ştii cine iese, indiferent de logică & calcule...¤ Eu sunt oleacă crăcănat : fiindcă nu vreau să iasă comuniştii – prin Geoană, dar nici nu cred că poate fi un premier mai bun decît Johannis.¤ Deci, cum să pui ştampila, bre?! ¤ Pe de altă parte, fui îngreţoşat de campania murdară făcută, în ultimele zile, de ambii candidaţi! ¤ Am văzut, într-o seară, pe Realitatea (sau Antena 3), reluată într-una, timp de 30 de minute, secvenţa aia trucată cu Băse care a pocnit un copil.¤ Mda...¤ O să văd, pînă sîmbătă, şi o secvenţă cu Geoană care... a pus piedică unei babe. ¤ Eu nu cred că asemenea propagandă are efect, la alegătorii cu intuiţie: dacă vreau să merg cu X (sau Z), nu mă poţi întoarce din drum cu trucuri de doi bani! ¤ În fine, om muri şi om vedea...¤ Cît despre gripa aia oarecum porcină, ce să mai zic? Muri şi-al treilea nefericit! ¤ Dar, repet, de ciroză , inimă şi cancer au dat cotu’ infinit mai mulţi, şi nimeni nu face din asta un caz...¤ Fiindcă tot nu mai contează o nouă veste rea, aflai dintr-un sondaj că viaţa românilor s-a scumpit, în ultimul an, cam cu 6-7%. Putea fi mai rău.¤ Mai bine, n-avea cum...¤ Suntem naţia care se consolează rapid : de-aia suntem şi longevivi.¤ Ce, americanii ai o istorie lungă ca a noastră? Cînd Ştefan cel Mare bea zghihară cu Răreşoaia, Columb tocmai căuta sponsori să descopere ceea ce urma să se numească America! ¤ Fu repetiţie la parada militară, duminică. Se petrecu şi-un accident. Dar pun pariu că-ntr-o campanie atît de murdară, nici Ziua Naţională nu va fi scutită de incidente...¤ Ce mă intrigă însă : un post tv şi-a intitulat programul de 1 Decembrie ...Cîntarea României. Nu mi se pare inspirat.¤ Eu vreau să-mi cînt ţara, mi se pare normal – rămînînd printre puţinii patrioţi ai anului 2009 -, dar sub un alt generic, bre! Nu mai e nevoie să explic de ce.¤ La Doina Cornea-n casă fură hoţii. Pentru a treia oară. Hm...¤ Da’ dacă ăia nu erau hoţii? Ce, n-aţi văzut blonde, mai ...brunete decît brunetele? ¤ Toate ziarele o plîng pe Andreea Mantea că a pierdut la Dansez pentru ...mine : ei şi? Nu mai avem simţul proporţiilor, bre?! ¤ Da’ hai să trecem şi la ştiri mai plăcute, măcar în ajunul Zilei Naţionale : iote, par egzampl, la Berlin avu loc Convenţia anuală a Moşilor : două sute de Crăciuni fură instruiţi cu această ocazie. Ba văzui şi Crăciuniţe! ¤ De fapt, cel mai frumos dar de Crăciun, pentru mine, ar fi...o Crăciuniţă! ¤ Dar parcă văd că tot cu un after-shave m-aleg!...(am o colecţie de loţiuni after-shave impresionantă! Ar trebui să mă rad de douăzeci de ori pe zi, ca să le termin!).¤ Altă veste bună : Lucian Bute îşi păstrează centura. Ce bine! ¤ Că mai intrară nişte euroi în ţară, şi ăştia nu prisosesc veci-pururea! ¤ Da’ de Unirea Urziceni, ce ziceţi? A spălat ruşinea fotbalului românesc! Bravo ei! ¤ şi-n fine, bomba bombelor : a apărut şi vinul fără alcool! Cam scump – 20 euro sticla – dar scapi naibii de complexul abstinenţei – atunci cînd ai ghinionul să nu pui gura pe alcool...¤ Deci, la mulţi ani, compatrioţi! Fruntea & nivelul de trai, sus!

Votarea – între previzibil şi surprinzător...

Duminica ce trecu fu agitată, rău : s-a votat. ¤ Fără mine, fiindcă eram în Bacău şi am vrut şi eu să votez în centru, alături de soţie, dar nu m-au lăsat, zicîndu-mi că pentru de-alde mine e o urnă specială la o şcoală necunoscută, lîngă gară. Nu m-am dus, că doar nu-mi programasem toată ziua pentru urnă....¤ Şi-apoi, ceva mă face să cred că oricum, votul meu n-ar fi schimbat rezultatul. ¤ La ora cînd scriu aceste rînduleţe, nu s-a anunţat scorul oficial, dar nici nu pot apărea schimbări şocante. ¤ Deci, nu m-a surprins clasamentul : Traian e popular şi ştie să pună problema. Cît e el de panglicar, culmea!, inspiră încredere. A ieşit în frunte. Şi a cîştigat şi referendumul.¤ Se va bate cu Geoană. Care nu are farmec deloc şi nici nu e inspirat în discurs. Geoană trăieşte în trena partidului. Cît mai trăieşte. ¤ Dar, s-ar putea să iasă-n turul doi, dacă fanii lui Crin îi vor da voturile – deşi, nu mi se pare normal.¤ Dar lui Antonescu, vai!, văd că i se pare – după înfrîngere a declarat că liberalii nu vor vota cu Băse. Dar cu cine? ¤ Fata lui Godoroja, invitat duminică seara în platou, a zis ceva nostim : tată, vezi că toţi candidaţii principali au ochi albaştri? Chiar! ¤ Dar ce calitate diferită de bleu, bre!...¤ Nu ne-au surprins, nici de data asta, furtul ştampilelor, beţivii care făceau tărăboi în secţii, turiştii electorali, ăia care se trezeau că votaseră fără să ştie, saci cu voturi dispăruţi, cozile de la depunerea sacilor etc.¤ M-a mirat însă participarea masivă la vot – cred că e cea mai mare din ultimul deceniu. Apoi, m-a şocat coada de la cabina de vot din Gara de Nord : cînd în fiecare an ne plîngeam de absenteism, duminică dimineaţa începuseră să se plîngă alegătorii că nu-s suficienta cabine! Ptiu! ¤ Apoi, m-a mai mirat faptul că Oprescu a avut un procentaj atît de mic. Personal, îl consider omul cel mai integru dintre candidaţi. De-aia, poate, a şi ieşit mai la coadă decît merita...Plus că n-a avut nici o formaţiune politică în spate.¤ Nu m-a mirat Vadim care, ca de-obicei, a zis că alegerile trebuie anulate. M-a mirat că acelaşi lucru l-a susţinut şi Crin! Hm...¤ Sunt luptători politici care, cred eu, nu-s făcuţi pentru lupta politică...¤ Păi unde am ajunge, dacă de fiecare dată cînd nu căştigăm, cerem anularea meciului şi rejucarea lui?! ¤ Mi-a plăcut Iliescu atunci cînd a acceptat ideea că Emil Constantinescu a putut cîştiga! Bravo lui! ¤ Da’ ăştia de azi, cum văd că pierd, cum urlă „frauuudăăăă!!!”.¤ Da’ că ei nu au trecere la public, nu se gîndesc. ¤ Om vedea ce va fi în turul doi, dar războiul nu va fi simplu, nici atunci...Şi-n turul doi, nici Mafalda nu va putea ghici care va fi cîştigătorul...¤ Fiindcă redirecţionarea voturilor este dificilă rău, în cazul de faţă : oamenii lui Crin, desigur, vor vota şi cu Băse, dar şi cu Geoană; cei ai lui Oprescu, nu se ştie; la fel, maghiarii şi fanii lui Becali. ¤ Nu, nu pot estima acum rezultatul de peste două săptămîni...¤ Om muri şi om vedea.¤ Nu pot încheia fără să-mi amintesc că a plecat dintre noi marele actor Gheorghe Dinică. Despre care, presa întreagă, îşi aminteşte ca de un actor din filmele lui Nicolaescu. Ba chiar m-a indignat faptul că dispărutul era evocat, într-o emisiune tv de...Cabral, care a filmat lîngă el într-o ... telenovelă. ¤ Dinică a însemnat, întîi de toate, Troilus şi Cresida, Nepotul lui Rameau, Aşteptîndu-l pe Godot, Umbra, Ploşniţa, marile spectacole ale teatrului românesc. Apoi filmele cu împuşcături, telenovelele şi cîntecele de pahar.¤ Pe curînd...

Revelion treimiist

Gazda : Aşa…totu-i pregătit…acum să vină şi şeful şi putem începe!…(sună)

Nevasta gazdei : Mă duc eu, scumpi! (la uşă) O, bine-aţi venit domnule director general! Dar unde-i doamna?

Directorul : Ea vine peste o oră, că n-a terminat la coafor!

Gazda : Nu-i nimic, pînă atunci, taman bine, ne-ncălzim cu o palincă…

Dir.: N-ar strica, fiindcă la dumneata e cam frig…

Gaz.: Ştiu, da’ n-aveam încotro, a trebuit să mă debranşez de la căldură…Îmi venise 5 milioane-n decembrie trecut! Şi lefurile noastre-s de patru jumate, în total!

Dir.: Mă rog…Pot să mă spăl, înainte de masă?

Nev. : Sigur că da! Băiatul v-aşteaptă-n baie!

Dir. : Ce…băiat?

Gaz.: Păi, ştiţi, ne-am debranşat şi de la apă caldă, şi de la apă rece…Fiu-meu e cu sifonul pe poziţie însă, „ţîşti!”, şi gata „toaleta”! (rîde cam albastru).

Dir. : Mă rog…(face cîţiva paşi) Aoleu, da cine-i manechinul acela de după perdeaua de la cadă?

Nev . :Oh, nu-i manechin! E socru-meu, l-am debranşat şi pe el, că iarna-i mai rentabil aşa…

Dir.( Răguşit) : Cuuum???!!! Bătrîn debranşat???!!! Acu’ şi pe ei îi poţi…

Gaz. : Sigur, prin criogenie! Îi congelezi în decembrie şi-i dezgheţi în mai! Şase luni nu consumă nimic, da pensia-ţi vine!…Da’ serviţi, dom’ director! Noroc! ( „gîl-gîl!”).

Dir. : Da…la televizor nu daţi drumul? Că au început colindătorii!

Nev.: Oh, nu-i nevoie ,că i-am rugat pe vecinii de sus să dea foarte tare sonorul, să auzim şi noi!…

Gaz. : …Că pe-al nostru l-am scos din funcţie în 2004! Se scumpise al naibii, abonamentul!

Nev.: Şi ce să vezi? Tot Garcea, tot Nae şi Vasile, iar Stela şi Arşinel…

Gaz. : …Iarăşi secvenţe din Revelion 60,70,80,90…

Dir. : Da’ mesajul Preşedintelui, nu-i aşa…

Nev. : Evident că ne-am gîndit la el!…Acesta nu-l pierdem, orice-ar fi! Şi oricine ar fi Preşedinte!

Gaz. :... La ora 23 urcăm la vecini, să-l ascultăm. Şi ne mai şi dezmorţim oleacă.

Nev. :… Fiindcă ei au cinci aeroterme în apartament!

Dir.(uluit) : CIIIINCIII?!! Da’ ce , au cîştigat la 6/49?

Gaz . : Dimpotrivă, li s-a defectat contoarul…Şi pînă pe 5 ianuarie nu se lucrează la E-on , aşa că profită, norocoşii!

Nev . :… De-aia-şi şi permit să ţină televizoru-n priză! Ehe, prin 1990, ce mă mai uitam pe micul ecran!…

Gaz. : Şi la ce ţi-a folosit?

Băiatul (din baie) : Tati, mami, mai stau mult cu sifonu-n chiuvetă?! Că mi-a amorţit mîna!

Nev. : Gata, puiule, poţi veni! Să profiţi şi tu de sărbători! Că domnul director ţi-a adus patine!

Băi.: Ura! Mă dau prin bucătărie, că-i gheaţa tocmai bună! (fuge chiuind)

Dir (şi mai bazedowian!) : În…bucătărie???!!! Patinoar???!!!

Nev. : Sigur! Că tinerii-s inventivi! A dat drumul la o găleată cu apă- luată de la pompieri, pe ciment şi a lăsat geamul larg, deschis! E un gheţuş!…Sticlă!

Gaz. (rîzînd artificial) : Şi eu am căzut azi-noapte, cînd am venit să-nvelesc caloriferul!

Dir. : Mă rog…Dar bradul de ce are culoarea asta, cum să zic…dubioasă?

Nev. : Păi l-am luat de la gunoi! E de anul trecut! Dar ace, mai are destule…

Gaz. :… Şi am cumpărat nea artificială, la tub, aşa că tot nu se mai văd!

Nev. : Dacă doriţi eugenii, serviţi, sunt la discreţie!…

Gaz. :… Le-am luat la 500 de lei bucata, că au expirat în 2008! Da’ avem şi cîteva murături, găsite dimineaţă, pe balcon…Nu-s degerate, zău!

Nev. :Cred c-au căzut de la vecinii de sus! Şi dacă vreţi mai multă lumină, soţul meu iese iar în stradă şi-ntoarce felinarul de pe stîlp, spre fereastra noastră….

Gaz. :… Deşi avem încă două lumînări groase, care ţin pînă pe la două noaptea !

Nev. : La ora 23 şi 50 de minute , sper să nu vă deranjeze dacă o să-l punem şi pe bunicul la masă! Să părem mai mulţi! Că tot nu consumă…

Dir. (cu glas pierdut) : Pot…să-mi sun soţia? La coafor?! De pe mobilul meu?

Gaz. : Sigur! Că de pe al nostru n-aveţi cum, că ni l-au tăiat în mai 2009! (rîde, fericit)

Dir (apasă,grăbit,tastatura ) : Alo? Dragă, nu mai veni încoace! Sosesc eu la tine, cu un taxi! Trimite după fursecuri şi şampanie! Da,anul acesta facem Revelionul…la coafor! Şi pregăteşte-mi o cască răcoroasă, că-mi arde deja creierul! ( celular - piu! ).Pot să împrumut sprayul de nea artificială? Că vreau să-l torn în cap… chelioşilor! Ha! Ha-ha! Ha-ha-ha! Debranşaţi pensionarii! Vreau la patinoarul din bucătărie!…Un sifon şi-un prosop! (iese, rîzînd isteric ).

Nev.(după o pauză) : Gigele, şeful acesta al tău e simpatic, da’ prea a luat-o devreme cu băutura!…(fine).

La Tîrgovişte!...

...nu, nu la festivalul de romanţe, ci acolo unde au expiat ceauşeştii, ar trebui trimişi şi urmaşii lor care fac rău României.¤ Nu mă interesează cărui partid aparţin : ne faceţi rău, bre? La Tîrgovişte! ¤ Ce-i aia nu sunt bani de salarii şi de pensii? Ce-i şantajul ăsta mizerabil, de Caţavencu-n mizerie? ¤ Nu găsiţi bani? La Tărgovişte! ¤ Şi Băse începe să sară de tot calul : nu-l vrea pe Johannis şi pace. Propune premieri acceptaţi... numai de el. ¤ Dar dacă interesele o cer, vorba caragialeanului, nu te mai uiţi la orgolii şi scenarii egofile...¤ Şi Johannis nu-i mai rău ca Boc, în mod sigur. N-are cum. ¤ Nu-i mai rău nici ca Stolojan, care s-a retras, de două ori. ¤ Sigur nu-i mai rău nici ca Negoiţă, un om agreabil, altfel...¤ Ce poate fi rău în venirea neamţului? Doar aşa, că-i propus de duşmanii politici? Da’ ăi mai mari conducători ai României – Ferdinand, Carol I – ce, au fost dobrogeni? ¤ Da’ acum e momentul de fiţe? Falimentul e la uşă, războiul civil e la uşă, şi noi facem fiţe? ¤ Îl susţin de 8 ani pe Băsescu : gata! M-am săturat! Jos! ¤ Într-o singură situaţie l-aş vota : dacă ar cădea la egal cu Vagin Tudor. ¤ Dar e o ipoteză fantezistă, fiindcă, tot vorba conului Iancu, Europa e oricum, cu ochii pe noi...¤ Într-un fel, sondajul dat pe tv duminică seară m-a lămurit : mîine dacă ar fi votarea, în turul întîi iese marinelul. În turul doi însă, oricare dintre adversari...¤ De altfel, după gafa cu Johannis, vaporeanul mai făcu una, cu Dinescu : o văzurăţi, îl dădu afară pe dizident din sala de campanie electorală! ¤ Ptiu! Păi poetul venise să-l invite la masă, la un guleai copios, cu produse înregistrate la OSIM, şi Preş-ul îl dădu afară , ghiolbăneşte...¤ Şi mai auzii că şi Elena Udrea, la emisiunea lui Turcescu, schimbîndu-şi vocea, îi făcea lobby lui Băse. Penibil! ¤ Am şi veşti bune, da’ le ţin pentru final : fiindcă nifiliştii (cum zicea ILC) nu mi-au plăcut niciodată. Orice pastilă amară se bagă-n pojghiţă de zahăr, bre! Că noi n-avem tradiţia de kamikaze... ¤ Ergo : 900 de cazuri de porcină-n ţară! De ce ne speriem? Gripa... neporcină a făcut, întotdeauna, spre iarnă, şi mai multe victime! Şi vorba unui caricaturist deştept, anul ăsta, de Ignat, de la porc vom avea numai...gripa! ¤ Da-n treacăt fie spus, e f’un animal care nu-i duşmanul omului? De la păsări – aviara, de la vită – nebunia, de la godac – porcina...Noroc cu peştişorii exotici că ne mai ingenuizează...¤ Domne’, da a înnebunit întreaga lume, nu doar a noastră : iată, în mafiile notorii, femeila încep să ia locul bărbaţilor...Ptiu! ¤ Da’ ce, nu fu şi un mascul care născu? ¤ Apropos de ciudăţenii : e la Antena 3 o prezentatoare de ştiri care , acum patru-cinci ani avea mister şi sex-appeal. Acum are doar un început de pareză, şi totuşi e lăsată în continuare să prezinte! Hm...¤ Am mai cunoscut, cînd eram la Teatrul din Bîrlad, un sonorizator surd, un luminist chior şi un actor şchiop; da’ mi-am zis că Antena 3 nu-i la Bîrlad...¤ La Buzău s-a inaugurat o catedrală. Un lucru bun. ¤ Partea rea a evenimentului e că se înghesuiră enoriaşii, se călcară-n picioare, iar o sută din ei ajunseră... la spital...¤ Io credeam că un rînd la biserică, azi, nu seamănă cu un rînd la butelii, pe vremea lui Ceaşcă! ¤ M-am înşelat.¤ O veste rea : suntem pe locul 50 în lume la...libertatea presei. Eu nu simt, fiindcă ştiu cum eram pînă-n ’89.¤ Treaba jenantă e că ne-au luat-o înainte...Namibia şi Capul Verde, de la care nici nu ne aşteptam să aibe presă!...¤ Despre joia neagră a fotbalului românesc...să mai aduc aminte? Da’ ce, io scriu numai pentru masochişti? ¤ Noroc că Urziceniul jucă miercuri. Bine. ¤ România fotbalistică e, deoacamdată, reprezentată de cel mai mic oraş din Divizia I. Bravo lor! ¤ V-am promis că-nchei optimist? Iată : Ioan Niculae a inaugurat cea mai mare rafinărie de bioetanol din Sud-Estul Europei. Cu capital integral românesc. Şi-ncă la Zimnicea, un orăşel care se stingea în pauperitate...Bravo Lui!

Omul cu figură de clovn

Pe Vasilica Oncioaia am cunoscut-o acum aproape două decenii, cînd venise să se angajeze la teatrul în care lucram. Mi-a plăcut, s-a angajat, a şi jucat în două-trei montări de-ale mele, apoi a dispărut. Am aflat că era studentă. A terminat facultatea şi iar a dispărut din Iaşi. Am aflat că era actriţă la Piatra Neamţ. Şi a dispărut şi din Piatra : se zice că plecase-n Italia. Apoi, în Franţa. Revenită-n ţară, se retrage la o mănăstire. În fine, scoate o carte la Iaşi. De-aici, nu se ştie unde va zbura, ca un ionescian pieton al aerului, ce e...

Cartea lansată cu şart, cu proiecţii – Ionesco în loja teatrului, obosit şi mirat;, imprimări – Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol şi recital de pian, într-o după amiază ploioasă, în ceainăria Sage, din Iaşi, se numeşte Spectacolul poeziei în teatrul lui Eugene Ionesco. Firul ei roşu ar fi continuarea poeziei marelui scriitor, în dramaturgia sa. Teză cvasi-inedită, care interesează. Şi e scrisă cu talent, cu adecvare la subiect. Deoarece, personal, nu cred că despre autorul Rinocerilor se poate scrie ca despre Goethe, spre exemplu : musai să-ţi schimbi pana. Autoarea cărţii, a intuit asta şi cucereşte nu doar prin prospeţimea subiectului, ci şi prin stil. Chiar dacă, precum mulţi alţi doctoranzi ai noştri, se fasoleşte (posibil verb ionescian, nu?) cum că „ocupaţia mea nu era aceea de a scrie lucrări ştiinţifice”; probabil, dar practica cu teoria nu s-au exclus niciodată : altfel, Brook, Grotowski, Pintilie, Beligan, Cătălina Buzoianu, Măniuţiu, Dan Puric şi Oana Pellea nu ar fi publicat cărţi de specialitate.

Apropos de Beligan, care a fost unul dintre cei mai importanţi Berenger al Europei, m-a amuzat teribil povestea întîlnirii sale cu Ionescu : aceasta a avut loc, fireşte (e ionescian!), departe de Franţa, în Japonia ; dramaturgul avea o figură de clovn şi ţinea în mînă un whisky cu suc de gref. Scriitorul avea umor şi-n viaţă şi-n scris, şi una dintre cele mai pline de haz confesiuni din lumea absurdului mi s-a părut „ învăţarea englezei nu duce, neapărat, la dramaturgie” : în cazul de faţă însă, iată că a dus!...

Poezia a fost laboratorul dramaturgiei : clasicul este „poetul păpuşii moarte”, căci, ca şi regele din piesa celebră, şi aceasta se duce....”Doamne mic, ridică-mă!” se va transforma, peste ani, în „Vreau să fiu bebeluş!”.Visătorul diurn regretă acea securitate a spaţiului copilăriei şi se recunoaşte nepregătit pentru lumea în care Marea Scadenţă nu mai e un joc de păpuşi...

Am mai reţinut, de asemenea, din carte, analiza vîrstelor teatrului ionescian (3), tema tiraniei obiectelor – minuţios dezvoltată, rîsul cu nelinişte şi comparaţia cu Sebastian „Înainte de întîlnirea cu Eleva, precum şi spre sfîrşit, se aude trecînd prin faţa casei Profesorului [din Lecţia ], un tren. Să fi fost acceleratul din Steaua fără nume? Căci şi-n acel orăşel neştiut de nimeni, exista o elevă căreia i se interzicea să vadă cum trece acceleratul...”(p.161). Ingenios găsită şi comparaţia cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Şi justă observaţia că Ionesco nu distruge limbajul, ci clişeele lui .

În final, la fel de interesante sunt dialogurile cu practicieni care au montat Ionesco, precum şi un jurnal de repetiţii la piesele scurte reprezentate pe scena Odeonului.

Se spune că o carte fără erori – măcar de culegere! – devine monstruoasă : nici volumul de faţă nu este scutit de mici confuzii – Lecţia lui Frunză a fost montată la Teatrul Maghiar, nu German, din Timişoara; pe doamna Hossu Longin o cheamă Lucia, nu Irina; pe actriţa Mirea, de la Comedie, o mai cheamă Virginia, nu Eugenia; soţia lui Sandu Dabija se numeşte Dobrin, nu Dalmin; Vitalie e Bichir, nu Bichirm ş.a.m.d.

Da-n fond, în lumea lui Ionesco, contează că te numeşti Macbett, ori Macbeth, Smith sau Martin?!...

Despre noi, numai de bine!...

Se apropie alegerile: ei şi? Nu s-au mai apropiat şi altă dată? Ce, de alegeri ne e frică acum? ¤ Nu, ci de veşnicia lor, vorba poetului...Sau, parafrazînd io alt poet, zic : din cer de-ai fi (s)coborîtor, să mergi la urnă eşti dator! ¤ La urnă, la crematoriu fireşte, că la cealaltă nu prea-ţi vine să mergi, fiindcă nu ştii cu cine să votezi – precum emblematicul Cetăţean turmentat.¤ Aseară vorbeam cu Marius, prietenul meu de la Tavernă, şi amîndoi ne gîndeam că e păcat că s-a retras din cursă, Radu Duda. ¤ Eu aş vrea să intre-n cursă atunci...Nicoleta Luciu, din multe motive :1) măcar de la ea n-ar avea nimeni vreo pretenţie, adică e printre puţinele care nu te pot dezamăgi, fiindcă nu te poate amăgi ;2) are o porţiune a corpului apetisantă – ceea ce, pe foamea asta, dă bine; 3) are un nume în consonanţă cu sărăcia din ţara asta!...¤ Că despre ăilalţi...numai de bine! Crin şi Oprescu se roagă politicos, reciproc, „Hai, fii om de înţeles şi retrage-te!”. Aşa o vor ţine pînă-n ziua alegerii.¤ Eu aş fi vrut să rămînă-n cărţi şi Nati Meir, fiindcă am fi stîrnit senzaţie, pe glob : ia imaginaţi-vă o Românie cu Preşedinte evreu şi prim-ministru sas (Johannis)! Impecabilă! ¤ Am fi reeditat perioada de glorie a ţării, cînd Regele era neamţ! ¤ Da’ cîţi gîndesc ca mine? Unii încă mai zbiară, ca-n ’90, „nu ne vindem ţara!”, nerealizînd că, oricum, nimeni nu vrea s-o cumpere...¤ Altă chestie mîhnitoare : din ce în ce mai des, caraliii iau cafteală de la infractori. Ba chiar sunt şi-mpuşcaţi! Hm...¤ Cred că trebuie să pună mîna pe pistol; să lăsăm lălăiala „puşca şi cureaua lată”, să n-o mai facă poliţia lată şi să se tragă cu puşca, ca-n America.¤ Despre infractorul care l-a împuşcat pe poliţistul bănăţean, se scrie acum, peste tot, că e de la 9 ani periculos; ei şi? Trebuia să ajungă criminal, ca să-l priponiţi, bre? ¤ Ieri mai apăru şi-un nou accident feroviar, în Bistriţa. Ptiu! ¤ Păi nu-ţi mai vine să mergi de-acasă, zău aşa! Cu trenul, belele; cu maxi-taxi, belele; cu maşina personală, accidente; treci pe zebră, te calcă un zăbăuc fără carnet...Şi-atunci? ¤ Atunci intri-n şomaj, ca tot omu’, te-nchizi în casă şi te uiţi la tembelizor, mănînci printr-o firmă de catering, bei prin milostivenia vecinului, mai chemi şi-o ţiitoare, la şpriţ, şi viaţa trece, lungă,lungă...¤ Că dacă ieşi, gata, accidentul e cu ochii pe tine, tată!...¤ Şi în casă simţi o vagă teamă, dar asta numai dacă ai peste 70 de ani şi eşti de sex feminin: vin oligoizii să te violeze. Femeile apetisante, de 30-40 de ani însă, n-au de ce să se teamă...nu stîrnesc pasiuni, damblagiilor...¤ Altă pacoste : gripa porcină. Cică nu mai poate fi oprită...¤ Naşpa’! Ei, măcar ştiu că după ce mor de porcină, nu mai am grija Băncilor, sîc! ¤ Da’ să vă dau şi veşti bune : după 3 decembrie, dacă mergeţi cu trenul şi acesta are întîrziere, puteţi primi de la CFR 25-50% din contravaloarea biletului,,,ceea ce nu-i de colea! ¤ Iar Abramovici a lăsat bacşiş, la un restaurant din New-York, 5.000 de dolari! ¤ Da şi noi avem un aviator care cîştigă 25.000 de euro, lunar! Na! ¤ 1:1. ¤ 1:1 pentru rus. Că românul, şi la scor egal, pierde!...¤ Vă las, lucizilor, că poate vreţi să vă puneţi ştreangul de gît, şi vă reţin cu palavrele mele...Pe curînd!...

Vă place munca, bă?...

...Pardon de întrebare!

Păi munca te ajută să progresezi, în unele ţări – să cîştigi bani, să-ţi întreţii o mică parte din familie, să ajungi oarecum-celebru etc. „Nici pîine fără muncă, nici muncă fără pîine!” – suna un slogan al finelui de secol trecut. Am organizat deci, acest text din dorinţa de-a verifica cît de actuală mai este această deviză. Iată ce răspunsuri am primit ( pe cele nerepructibile, din motive de decenţă, nu le putem publica azi, că noi nu suntem film românesc, să vorbim urît!) :

da, mie-mi place munca taaaareee mult, fiindcă altfel mă plictisesc, maică ; nu stau 5 minute, de cînd mă scol – odată cu cucoşii, pînă pun capu’ pe pernă – odată cu găinile : dau de mîncare la răţi (mălai cu urzici şi perje), fac terci cu buruian’ şi barabule pentru purcel, borş de zamfirele pentru om, scovergi cu zahăr pudră pentru factor (poştaş, adicătelea!), plăcinte cu şoricioaică pentru mama-soacră, mai citesc un rînd din România mare, spăl cu leşie, cîrpesc budigăi, mai mă uit la Aniela cîte-un minuţel, fac lecţii de marketing rural cu nepotu’, fac vaccinul antigripal cu cumnatu’, mă’c la biserică cu megieşele, trec pe la second-hand să văd marfa nouă, apoi am adunarea comitetului de fomei pe comună – unde dezbaterile-s aprinse rău...deh, ziua nu te-ntreabă dacă o vrei mai lungă!...;

mie mi-ar place să muncesc, da’ dacă nu se mai plăteşte...;

ador să trudesc, taică : trag vinu’, fac ţuica, pitrocesc tescovina, repar spuma de drojdie, distilez samahonca, compun lichidul din pufoaică, culeg lacrima de electrod, gust cocîrţul, testez haraşpinca, îmbunătăţesc molanul, comercializez zaibărul, atac apoi zghihara, catifelez şarba... şi, recunosc, la 12 ziua cad lat în pat, căci munca-n viticultură, plus serviciile oenologice, te epuizează, copii...;

eu mă omor după trîndăveală! Ocupaţia mea preferată e lenea, na! Să fie şi unu’ sincer în ancheta asta!...

munca-i ruşinoasă, şi nici nu-i sănătoasă! (o prostituată);

să munceşti tu, cu măta şi cu tactu, exploatator capitalist, burjui nesăţios, patron venal, manager vorace, iliesc şi băsesc ce sunteţi voi! Huoooo!!!;

eu am muncit 60 de ani, tată: iar să muncesc? La 80 de cotolani? Da ăştia de 25-30 ce fac? Lor nu le vine vremea de dat la şaibă? Ptiu!...

Oprim aici, stingheriţi, testul nostru, convinşi fiind că „restul e tăcere!” - vorba unui prinţ care nu s-a prea spetit cu truditu-n viaţă...

Îmi vine să strig ...„no comment”!...

...dar nu pot! Că rubrica e cu vorbe...¤ De ce oare îi invidiez, acum, pe mimi, pe balerini, pe non-verbali? Aş prefera, azi, să fiu un Răzvan Mazilu al scrisului, un Fieroiu al polemicii, un Barîşnikov al gazetăriei, adică să îmi scriu opiniile...dansînd! Ar deranja mai puţin. În primul rînd, pe mine...¤ Dar nu publică nimeni gînduri-dans...Of! ¤ Dar şi gînduri din litere, de ce să mai publici? Doar ştim cu toţii că am ajuns în prag de faliment : şi-atunci? ¤ Pînă şi fotbalul întristează! ¤ Nu mai amintesc de eşecul Naţionalei, dar auzeam comentatorul, duminică, făcînd o observaţie jenantă, pentru ieşenii de (din) noi : capitala Moldovei rămîne singurul oraş important care nu a jucat în Cupe europene! Chiar?! Cînd rupem pisică? ¤ Şi, culmea, în meciul cu Steaua, Poli a fost bună. 80 de minute.¤ Păcat că o partidă are 90...¤ Dar e explicabil, bre, căci văzurăm tot pe micul ecran, Bănel & comp. fură pe la biserică, înainte de meci! Bîlbă, s-o fi ducînd? ¤ Da nici cu Trică nu mi-e ruşine : a pocnit un arbitru! Ptiu! ¤ Păi unde am ajunge dacă toţi, am face dreptate cu pumnul? ¤ N-avem încredere-n justiţie (fie ea aia de pe teren), apelăm la instanţa supremă. Apoi...la Instanţa Supremă! ¤ Alte tristeţi – pe lîngă cea personală, că nu am apă caldă şi căldură, în casă, de peste o lună! Fiindcă mi-a fost lene să-mi pun centrală. Aşa-mi trebuie! ¤ Deci, cum va fi rezolvată dilema de moment Johannis, ori Croitoru? Personal, ca să nu mai fie scandal, i-aş ...pune pe-amîndoi! Că se vor completa, asta, sigur! ¤ Şi dacă am tot avut eşecuri cu premieri solişti, să trecem pe...duete, tată! Ce, surorile Kessler erau mai slabe ca Dalida? ¤ Iar dacă nici cu cîte doi nu va merge, să trecem la triouri, după modelul Domingo-Carreras-Pavarotti...şi tot aşa, pînă vom ajunge la modelul Zece negri mititei...¤ Negri mititei avem şi noi, dar în politică nu-s aşa interesanţi ca-n Agatha Christie! ¤ Muri şi Ovidiu Muşetescu, ex-ministru al privatizării. Asta e...¤ Cu Nobelul...apropos, ştiaţi că deja există patru români cu Nobel? Cinste nouă! ¤ Hertha Muller e şi ea parţial româncă. Ergo, e bine că a luat premiul, fiindcă se mai vorbeşte, măcar prin ricoşeu, despre ţara noastră...¤ Şi noroc şi cu Marian Drăgulescu, că a primit un aur, mai spală din imaginea cenuşie a ţării...¤ O chestie nostimă : pe Vadim nu l-au lăsat să intre-n Teatrul Odeon şi a ţinut discurs & adunare ...în faţa instituţiei. Fiind frig, discursul a fost scurt.¤ Oricum, a anunţat că va ataca Palatul Cotroceni, dacă se enervează.¤ Bine, de-aici pînă la a ataca Palatul Telefoanelor, ori Palatul Copiilor, nu mai e decît un pas.¤ Apropos de ce spuneam în primele rînduri : bine-ar fi fost să facă şi Vadim Tudor politică, dansînd! Poluarea fonică în România ar fi scăzut considerabil!...¤ Imaginile filmate cu mii de „pelerini” (corect, pelerine, că erau mai mult băbuţe!) care aşteptau în frig douăsprezece ore, ca să atingă moaşte, m-au complexat şi răvăşit. Fiindcă mi-am dat seama că păgînul din mine nu ar rezista la o coadă mai mult de 10 minute. Şi doar dacă aia ar fi la băuturi moca, caviar gratis, femei frumoase cu plată simbolică, glorie achitată în rate.¤ Să-nchei vesel : Preşedintele, care mi-e teamă că va conduce, în curînd, doar vaporul, a declarat că vrea o Românie a bunului-simţ. Uraaaaaa!!!! Înseamnă că vor dispărea politicienii! ¤ Cu cele mai alese sentimente, BU.

Falimentul anunţat cu surle & tobe, al României!

...Da, draci concetăţeni, am aflat că gata, exit, fin, konieţ, the end, ţărişoara noastră dă cotu’! ¤ Aşteptam vestea cu oarecare îngrijorare, dar, în fine, bine că scăparăm de-o presimţire!...¤ De 20 de ani aud că e naşpa’ şi că nu mai e nici o salvare : aşa o fi, adio, te-am iubit viaţă, erecţie, te rog cu limbă grea, să nu mai baţi vreodat’ la poarta mea, „vine întunericu’!” – cum zicea un poet mare, donc, ultimul care pleacă-ntr-o lume mai bună, să stingă lumina!...¤ Asta e, am scăpat de cutremur, am prelungit sfîrşitu’ lumii, în schimb, de falimentul României, zic analiştii politici cei informaţi & bancherii crispaţi, n-avem cum scăpa! ¤ Păcat, că mă obişnuisem cu incertitudinea! Am profesat nesiguranţa două decenii, de ce naiba vor acum lucizii să mă complexeze? ¤ În fine, să trecem la subiecte oleacă mai roze, că existenţa nu-i (deocamdată) film horror, să nu mai dormim de teama vieţii care imită arta...¤ Dar cum să nu vrei să mori, după ce ai văzut meciul de sîmbătă seara, al Naţionalei?! Cum să supravieţuieşti unui atît de răsunătoe eşec? ¤ Repet, eu oi fi masochist fără voie, dar mingicarii nu-s profesionişti cu voie? Păi de ce să mă strîng de gît cu cele cinci mîini de avarie, cînd, în fond, doream iniţial să mă simt bine în week-end, pur şi simplu, urmărind un meci?! ¤ Apropos : cică, zic sociologii recenţi, din cauza meciurilor de fotbal, şi a shoppingului, cuplurile nu mai au chef de sex. E-te, scîrţ! ¤ La mine nu e valabil! ¤ Cheful e şi-n timpul şi după meci, dar partenera îmi lipseşte, cam cinci zile din săptămînă...¤ O să caut o tipă în cărucior, în alea cinci zile...că astea-s mereu la îndemînă...( iertaţi-mi cinismul, dar nu e acum vremea şerbetului cu apă rece!) ¤ Apropos de paceaure : mi-a făcut rău o emisiune cu Crina Matei, care se supunea testului cu aparatul de minciuni! Eu nu ştiu de ce fata asta insistă pe coarda perdiţiei, fiindcă orice s-o fi spunînd despre ea şi directorul Operetei, bine n-are cum ieşi.¤ În emisiunea lui Capatos cel puţin ( fiindcă hărţuita a trecut pe la mai multe posturi tv!) avea uneori o privire atît de tragică, încît îţi venea să închizi tembelizorul, să tragi un litru de votcă şi să cînţi Allelujah!, gîndindu-te că oricum, ţara intră-n faliment...¤ Nu înţeleg, ce fel de masochism e ăsta? Că te-a hărţuit, ori mai mult ; că eşti o castă, ori mai puţin : cînd tragi linie, iese rezultatul „jenant”! ¤ Ştiu că posturile tv sunt ahtiate după scîrboşenii, dar de ce unele macioalfe cad pradă şacalilor obsedaţi de rating?! ¤ Păcat, Crina e o fată frumoasă şi plăcută, dar nu văd un viitor decent pentru ea, cîtă vreme teatrul în care era angajată nu are cum s-o reprimească, pînă cînd nu cade directorul Dincă.¤ Să trecem la alt subiect delicat : care era visul literatului român? Să halească Nobelul! ¤ Ei bine, parţial s-a şi petrecut evenimentul. ¤ Numai că Herta Muller nu-i româncă sadea. ¤ Dar nici nemţoaică sadea. ¤ Totuşi, cum s-a zis la tembeliziuni, ea şi-a tras seva din epoca Ceauşescu. Ori Ceaşcă nu era neamţ. Sîc! ¤ Da’ nici ea nu-i mioritică, sîc - sîc! ¤ Ergo, prin ricoşeu, luarăm un sfert de Nobel, căci şi cînd Eli Wiesel căpătă premiul, ceva-ceva din copilăria lui aduse o boare suedeză şi asupra Carpaţilor ...¤ Cît priveşte pensiile, aflai cu bucurie că-s pensionari care au buzunarul mai mare decît laborioşii, cam de zece ori : aviatorii, magistraţii şi parlamentarii. Cinste lor! ¤ Dar parcă ţara e-n criză, bre?! Nu zic să le luaţi pensia – nici măcar lui Ristea Priboi, ori ăluia care se lăuda că-l trăgea pe Goma de barbă, în beciuri – dar mai adaptaţi-o, la vremuri!...¤ Dacă un om cinstit are, să zicem, 800 de lei pe lună, de ce ar primi un călău, triplu? ¤ Dar de ce mai bat io’ cîmpii?! Cînd o ţară-i în faliment , geaba chichirez zăbavă!...¤ Pa, cu un fel de lehamite mascată...!

De toate, pentru tonţi...

De la o vreme, văd că se supără unele cunoştinţe pe mine, fiindcă abordez anumite subiecte, în rubrica de faţă. Hm! ¤ A şi-nceput să-mi fie frică de f’un linşaj, bre! ¤ Da’ ce vină am io, dacă realitatea – nu imaginaţia mea! - e terifiantă? ¤ Ştiţi bancul ăla cu evreul care şi-a găsit nevasta-n pat cu altul şi a tăiat patul, cu fierăstrăul? Ei bine, aici io sunt patul...¤ Orice se-ntîmplă naşpa-n jur, e vina mea. ¤ Nu mă supraestimaţi, lectori dvs.!...¤ Da’ nici nu subestimaţi realitatea! ¤ Ergo, cum zice mongolul Decartes: despre ce să vorbesc? Despre grevă? Nu e ceva nou; şi, iertaţi-nă, nu am vocaţie sindicalistă! Plus că grevele astea nu rezolvă ni’ca, cîtă vreme nu-s bani.¤ Faci grevă şi apar banii? Stranie credinţă! ¤ Şi-n plus, azi e simplu să faci grevă; şi nu e nici o scofală să strigi „Jos!”, „Huo!”: erai cineva dacă o făceai pînă-n’ 90...¤ Despre faptul că avem, cum zicea un ziarist deştept, „cel mai prost Guvern din istorie”? Dar ăla în care Suzana Gîdea, siderurgistă făcută la f.f., era ministrul culturii, părea mai breaz? ¤ Să scriu despre faptul că Vlad Filat vrea să reintroducă-n şcoli Istoria Românilor? Mi se pare normal, cîtă vreme Basarabia e pămînt românesc!...¤ Să condamn faptul că avem, de cîteva zile, Guvern 2 în 1? De ce? ¤ Ela fel de prost, dar mult mai ieftin...¤ Să cer şi eu demisia lui Băsescu? De ce? Că Antonescu sigur nu se-alege, fiindcă nu-i popular.Şi e mai bun Vadim? Ori Becali? Ori Oprescu? ¤ Io zic că oricum nu vom avea preşedinte bun, fiindcă nici noi nu suntem buni. Şi spune-mi cu cine...etc.¤ La un popor derutat, n-are cum veni-n frunte un conducător perfect. De ce să nu recunoaştem? ¤ Dar, ce-i drept, în locul lui Băse eu m-aş folosi de faptul că am un brevet de comandant de vas, fiindcă-i mai simplu să conduci 40 de marinari pe un vapor solid, decît 20.000.000 de naufragiaţi pe o hartă defectă...¤ Despre ce să vorbesc? Despre deputaţii care se băteau la Primăria Capitalei cu jandarmii, filmaţi, de s-au făcut de rîs în faţa unei ţări întregi? Dacă la o şcoală se bat doi elevi anonimi, sunt pedepsiţi imediat : dacă doi parlamentari fac un caft în primărie, pocnind inşi în uniformă, nu se lasă cu repercusiuni, însă.De ce? ¤ Să iau în serios spusele lui Becali – „dacă voi veni la conducerea ţării voi curăţa România de Cazinouri şi sexy-cluburi”! ¤ N-ar fi rău. Dar sunt şanse mai mari ca un asemenea reformator să fie el curăţat...¤ Să mai amintesc emisiunea Bingo? Am stat şi eu, ca insomniacul, duminică, pîn’ la ora 1,30 să-i privesc pe Ţociu şi Palade cum se jucau de-a Ceauşeştii şi făceau bancuri tîmpite, în timp ce unii norocoşi primeau cîte 50.000, 60.000 sau chiar 100.000 RON. ¤ Ca să fii convins că unii concetăţeni se îmbogăţesc, peste noapte, fără efort şi umilinţe, zău că merită să suporţi bancuri proaste şi prezentatori insipizi...¤ Repet, ca şi-n perioada Caritas, lumea are iar speranţe de redresare economică : numai că, spre deosebire de Caritas, pierderea individului aici nu-i mare – 5-10 lei pe săptămînă.¤ Şi zău că emisiunea ar trebui programată zilnic, fiindcă ar fi de şapte ori mai mare numărul căştigătorilor!...¤ Să-nchei optimist : bravo eroului român din New-York! A mai spălat puţintel ceva din imaginea negativă a românilor de pe alte meleaguri...¤ Pa!

File dintr-un jurnal teatral

Cînd eram regizor la un teatru din Moldova, aveam un coleg mai în vîrstă care spunea, neplăcut de des :” Teatrul trebuie făcut cu umilinţă!”. De ce?

Nu zic că tre’ să ai trufie, nu zic că oleacă de modestie strică, dar de ce umilinţă?

Uitasem de asta cînd, zilele trecute, citind Arta timpului nostru de M.Zahar, am reîntîlnit ideea, altfel formulată :”Dorinţa de-a cunoaşte = act de umilinţă!”.Poate eşti umilit de faptul că nu poţi cunoaşte nici 1% din cît ai vrea, dar nu văd de ce te-ar complexa actul creaţiei...Căci un creator ori o face cu încredere-n talentul lui, ori se apucă de alte meserii, lipsite de timorare.

¤

D.R.Popescu scrie eseu cu mult farmec. Citesc de multă vreme gîndurile lui, seducătoare, despre marele Will şi marile sale piese.

Şi totuşi, zilele trecute, am aflat cu uimire că el vrea să vadă, acum, în 2009, un Hamlet cu Rebengiuc în prinţ şi Mariana Mihuţ în Ofelia...

Acum 30 de ani, s-ar fi putut.

¤

Am obiceiul să citesc unele publicaţii la...cîţiva ani după apariţie : timpul, deh!

Într-un număr de acum patru ani din Tribuna, Petru Poantă spune că-n anul 1968 un intelectual abia ieşit din facultate avea între 1.300 şi 1.500 de lei. Nu cred că orice intelectual : în anul 1970, spre exemplu, ştiu din sursă sigură, un pictor scenograf debutant în teatru, primea doar 1.050 de lei.

Trecem de asta ; mai calculează, napocanul, ce puteai cumpăra atunci cu 500 de lei – deci, cu o chenzină :100 de volume din colecţia Biblioteca pentru toţi; 55 litri vin de masă; sau o călătorie cu trenul dus-întors, Cluj/Bucureşti, la vagon de dormit; 27 de pui de un kilogram; ori un pat la căminul de studenţi, pe 10 luni...

Acum, e greu să faci o proporţie ieri/azi, deoarece lefurile nu mai sunt fixe, ca atunci; azi, un actor tînăr poate lua între 600 de lei (majoritatea!) şi ...6.000 (ştiu un caz, la Sibiu)! Cert e că oricît de anti-comunist aş fi, recunosc că mă seacă la buzunar, în ultimii ani, cărţile. Căci din 350 de lei nu poţi cumpăra 100 de cărţi din colecţia Biblioteca pentru toţi! Dar 55 de litri de vin, da!...

¤

Citesc, în fine, o cronică scrisă cu umor , la o reprezentaţie bucureşteană, într-o publicaţie centrală, care nici nu mai ştiu cum se cheamă. Concluzia cronicarului :” Cea mai bună scenă a spectacolului – nu există; cea mai proastă scenă a spectacolului – tot spectacolul”.

Aferim!

¤

Regizorul răsfăţat al criticii, Radu Afrim, anunţă că e obosit şi-n 2011 îşi va lua o pauză de un an, să se cureţe de noxele lucrului cu actorul şi de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună.

Dar dacă e deja obosit în 2009, cum va rezista pînă-n 2011?

Eu , în locul lui, aş lua-o-n 2010. Că şi spectatorii sunt obosiţi, zău!...

Machiajul in actualitate

Lucia Preda ne propune o temă rar - dacă nu deloc! - întîlnită în experienţa noastră universitară . Subiectul nu ar fi de mirare, căci activitatea autoarei în domeniu are vechi ştate de serviciu; personal, în perioada-mi timişoreană, am beneficiat de aportul plasticienei nu o dată, şi am apreciat întotdeauna competenţa, pasiunea, fantezia cu care rezolva problema machiajului şi pe cea a coafurii interpreţilor. În plus, Lucia Preda face în teza sa de doctorat o pledoarie argu mentată, justificată, pentru ridicarea artei căreia i s-a dedicat, la nivelul celorlalte.

În fond, cum se vede şi din lucrare, machiajul cere şi el talent, documentare, cultură vastă, spirit de observaţie, imaginaţie, inspiraţie; am colaborat, în ceitreizecişicinci de ani de teatru, cu zeci de machiori : puţini din ei erau creatori, artişti, profesionişti. Citîndu-l pe pictorul Mihai Cernescu, autoarea îşi exprimă şi ea regretul că „ machiajul mai face şi azi parte din echipa tehnică a scenei” ; sau, citînd-o pe secretara literară a Teatrului Maghiar din Timişoara, suferă şi ea pentru faptul că „pe afiş scrie cine este sufleor, dar cine face machiajul, nu!”. Corecte reproşuri! Ergo : teza reuşeşte să reabiliteze importanţa artei plasticianului din cabina de machiaj, alăturînd-o celorlalţi creatori importanţi ai reprezentaţiei.

De altfel, teza , într-o surprinzătoare demonstraţie de acribie (zicem „surprinzătoare” deoarece autoarea nu a dovedit, în timp, predilecţie şi răgaz pentru scris), nu se limitează la subiect, încadrîndu-l, cu erudiţie aplaudabilă, în istoria artei : ca să ajungă la pictura & parura feţei actorului, se pleacă de la chipul deiform, fizionomia raselor, se trece prin mască, tatuaj şi body-painting, se glosează pe tema carnavalului, sunt trecute-n revistă perioade ale istoriei teatrului , sunt evocaţi maeştii ai genului, se discută chestiuni de ordin practic (compoziţia fardurilor, spre exemplu), se diferenţiază machiajul pentru scenă, de cel cerut de circ, concert rock, film sau televiziune, este comentată pictura corporală; în fine, în anexe, ni se oferă o foarte utilă traducere personală : Moda în machiaj , din antichitate, pînă în timpurile noastre de Richard Corson. Teza propune o iconografie bogată şi o bibliografie impresionantă. După ştiinţa noastră, repet, avem de-a face cu prima lucrare de specialitate autohtonă, concepută de o practiciană care , iată, devine şi teoreticiană...

Ar fi multe de spus despre această lucrare amplă – peste 400 de pagini, în format A4 extins - , interdisciplinară: este binevenită invocarea şi analizarea rădăcinilor acestei arte (magie, şamanism, obiceiuri religioase etc.); se face în mod inspirat trimitere la chirurgia plastică; este comentată evoluţia măştii şi a perucii de la teatrul antic grec, la teatrul folcloric şi Halloween; cu o ironie amară, s-ar putea constata o continuitate în „persecutarea” celor care preschimbă feţe – dacă Elisabeta I a Angliei cerea biciuirea lor în public, pînă la sînge, cutuma ultimelor decenii face ca-n postul atît de important din schema teatrului să apară, deseori, ...coafeze care, cum se zice-n lucrare , oricum se pot ocupa şi de machiaj, fiindcă „ orice femeie ştie să se machieze”. Ce distanţă de la această mentalitate simplistă, pînă la decernarea premiului Oscar pentru machiaj!

Sau, tot la acest capitol, să nu uităm că într-o vreme membrii formaţiilor Progresiv Tm, ori Phoenix aveau neplăceri cu cenzorii datorită modului „şocant” în care se îmbrăcau, machiau sau purtau pletele...

Dincolo de anecdotică însă, ni se mai precizează în capitolul dedicat practicii, clasificarea obiectivelor machiajului corector : al vîrstelor, de compo ziţie, de portret, de caracter, fantastic, zoomorf, efecte speciale; cerinţele multiple ale realizării picturii pe om : forma feţei actorului (tip luna, tip marţian, mercurian ş.a.m.d.), identitatea eroului, epoca piesei, stilul spectacolului, pretenţia publicului, bugetul instituţiei etc. De aceea trebuie să aibă şi acest creator cultură şi studii de specialitate, să poată privi competent şi responsabil propria-i îndeletnicire. Căci, se ştie, într-un fel îl portretizezi pe Hamlet în tragedia lui Will, şi-altfel, într-o parodie americană a secolului XX.

Şi fiindcă am pomenit de Shakespeare, un exemplu de virtuozitate a machiajului găsim în lucrare şi la pag.285 : marele Laurence Olivier, apare în şase ipostaze, complet diferite - două dintre ele, în piesele clasicului; machiajul e atît de perfect, încît nu-l recunoşti pe interpret, deşi rolurile fac parte din istoria aceloraşi ani şi din aceeaşi subspecie dramatică! Şi o altă dovadă de performanţă, amintită-n teză: truda zilnică a echipei de machiori de la Cirque du Soleil (zeci de artişti!), care asigură cosmetizarea celor peste ...2.500 de angajaţi!

Şi, cum mai e normal, sunt trecute-n galeria portretelor memorabile nume celebre – Helena Rubinstein, Max Factor, Elisabeth Arden, Shu Uemura, dar şi colegii de breaslă importanţi ai doctorandei, din România : Pepi Machauer, Ioana Angelescu, Nicolae Vass, Ioan Toma, Mircea Vodă, Rodica Unipan, Lucia Moise, Diana Harja ş.c.

Ţinînd cont de dificultatea subiectului, de bibliografia încă precară, existentă în bibliotecile noastre, avînd în vedere faptul că Lucia Preda a ambiţionat o analiză amplă, nu doar a termenului din titlul tezei, ci a întregului fenomen spectacular, considerăm că autoarea lucrării Machiajul de compoziţie – istorie şi actualitate merită preţuirea oamenilor de teatru de la noi şi de aiurea....

Bingo!

...A revenit pe micul ecran. Am aflat cu oarecare bucurie că se vînd bilete, în prostie! ¤ De ce zic bucurie? Fiindcă, pe de-o parte, oamenii mai au o speranţă-n plus. Apoi, fiindcă un bilet nici nu-i scump. În fine, deoarece cîţiva mai şi cîştigă. Nu-i rău! ¤ O să rîdeţi, dar Bingo e, acum, una dintre puţinele idei de prosperitate naţională : să cumpere toată populaţia cîte cinci bilete şi să se-nscrie pe-o listă lungă, de 20 de milioane de nume. Încet, încet, supravieţuitorii vor cîştiga...¤ Fiindcă, iote, tot în ritmul ăsta, şi profesorii vor reprimi sporurile – a anunţat ieri, Abramburica.¤ O să văd, fiindcă, se pare, încă mai sunt profesor.¤ Amuzant e altceva : de fo patru-cinci ani, se anunţă, alternativ, măriri şi scăderi de salarii, adăugări şi reduceri de sporuri.¤ În ochii celor din jur, asemenea veşti capătă luciri elocvente : sunt privit cu invidie o lună, apoi cu milă, alta. Şi tot aşa. ¤ Eu îmi văd în linişte de angoase, refuzînd să mă implic emoţional în aceste zvonuri dulci-amare.¤ Singurii care au ceva emoţii sunt, pesemne, cai care lucrează la biroul Resurse umane, fiindcă după ce îmi iau juma’ din sporuri, trebuie să mi le pună la loc, pînă în trimestrul următor, cînd iar mi le iau...şi tot aşa.¤ Sunt fermi, hotărîţi, politicienii noştri, teteo! ¤ Cam cum sunt cei care conduc Universitatea Spiru Haret : acum organizează master, deşi n-au acreditare. Hm! ¤ Bondrea e uşor senil pesemne, arghirofil, ori ...Stat în Stat.¤ Apropos : un mare patron (cel al firmei Arabesque) a declarat că nu are nevoie de Stat. Sincer să fiu, jumătate dintre noi ar putea semna declaraţia cu pricina.¤ Partea proastă e că Dînsul, Statul are maaaareeee nvoie de noi! ¤ Şi nu pentru că , Doamne fereşte!, am fi muncitori & capabili, ci ca să-i plătim taxe şi impozite. Ghinionul naibii! ¤ De altfel, cea mai recentă statistică demonstrează că în România muncesc azi doar cinci milioane de cetăţeni. Şi că un salariat ţine-n spate un pensionar, un copil şi un şomer.¤ Aici, la pensionari, am o reţinere, fiindcă ei, săracii, au cotizat la pensii o viaţă-ntreagă, nu? Şi au mai rămas destui bani şi de la nefericiţii care nu au mai apucat pensia...¤ O soluţie ar fi , deci, să-i trimitem pe copii şi pensionari la produs şi să desfiinţăm meseria de şomer.Totul s-ar simplifica, nu?!...¤ O altă soluţie parţială a propus şi Băse, luîndu-se după mine : a cerut reducerea Parlamentului cu 171 de figuranţi. Nu-i rău! Ar însemna economii de miliarde, lunar! ¤ Şi treaba ar merge la fel de prost, vă asigur! ¤ Deviza mioritică : ieftin şi prost! ¤ Că bani de scump şi bun nu au decît ăia care căştigă la Bingo, la Loto Porno, Patriciu, Ţiriac, Vîntu şi încă fo’ mie.¤ Apropos de Vîntu : l-a invitat pe Gorby-n România, la parastasul de 20 de cotolani al lui Ceaşcă. Un gest frumos, nu? ¤ Cică Gorby face şi-un ban din vizita asta, că va vorbi despre revoluţie, glasnost, perestroika şi alte cuvinte frumoase care-au generat realităţi urîţele.¤ Da’ dom’ Preş’ a mai zis ceva nostim :”Poliţişti, puneţi mai repede mîna pe arme!”.Şi ei l-au ascultat : au împuşcat un interlop mărunt din Brăila, confundîndu-l cu un interlop baban din localitate.¤ Acu’, cinic vorbind, în juma’ de Brăilă poţi trage liniştit, că sigur ăia luaţi în vizor au ceva pe conştiinţă (măcar un portofelaş, o butelie, ori o găinuţă). Dar parcă nu-i bine să tragi aşa, la nimereală, fără să te asiguri cine-i ţinta...¤ L-au aresta, iar, pe Polanski, în Elveţia.Tre’ să fie nasol să fugi o viaţă şi tot să te prindă, la 76 de ani...¤ Iar pe Cozmîncă l-au exclus din PSD : da’ a stat şi mult, dă-l în sărăcie!...¤ Şi mai era şi neplăcut privitului!...Io în conducerea partidelor aş băga numa’ muieri, de la Elena Udrea-n sus! Ca să-ţi fie drag să te uiţi la ele! ¤ Să-nchei vesel : am văzut duminică un meci excelent, în repriza a doua – Steaua- Braşov.Atîtea ocazii de gol ratate, rar apuci (peste douăzeci)! ¤ De-aia s-a şi terminat 0:0...¤ Şi alta, epocală : în nu ştiu ce ţară o femeie gravidă a rămas...gravidă. Sarcină, peste sarcină! ¤ Nu-i drept , cînd unele se chinuie un deceniu să rămînă, măcar o dată...¤ Pe curînd, bre!

De la Casa Dolănescu, la Casa Lavric şi Casa Becali...

...E-o cale-atît de scurtă, că nici o zi nu-i trebui luminii (tv) să ajungă! ¤ Hai că la parafrazări, suntem cool! ¤ Da’ nici nu-i greu, cu realitatea asta plină de comicoşi voluntari, ori nu.¤ Ergo : nu s-a terminat bîlciul Dolănescu – circ penibil, care ţinu emisiunite tv cam 8 zile – că-ncepu, în paralel, cherela Crina vs Răzvan. Ce să mai zic? ¤ S-o luăm „pa rînd, nepoate, pa rînd!” – cum zicea un bunic des citat, dar nu se ştie de unde.¤ La emisiunea lui Măruţă – emisiune grea, imposibilă pentru unu’ ca mine, care nu e interesat de spălat rufe murdare în faţa telespectatorilor! – veni şi doamna Laura Lavric, doamna cîntecului popular, care mi-e familiară ,(doar) deoarece are o crîşmă lîngă serviciul meu. ¤ Laura Lavric e o tipă dezinvoltă şi deloc secretoasă. Ea a povestit multe chestii nostime – printre care, că a avortat deseori! – şi a zis că regretatul o bătea des, pe Maria Ciobanu. Apoi, că mama lui Dragoş Dolănescu, cum zicea doct, cîntăreaţa, o „tipă din Porto Rico, sau Costo Rico” vroia banii guristului, în fine, a luat atitudine în gîlceavă, spre deliciul lui Măruţă, care se şi vedea number one în rating...¤ Mie-mi plac emisiunile astea de cultură, în care decedaţii îs ponegriţi, iar nevestele lor, martirizate pe note de horă moldovenească. ¤ Pesemne emisiunea lui Măruţă vine tare din urmă în top, şi patronii posturilor îi vor da curînd mahalagiului nu 45 de minute, cît are acum, ci ore întregi fiindcă, nu-i aşa, vine cu subiecte calde, uneori chiar fierbinţi...¤ De prost-gust, dar...gustate! ¤ O nouă dovadă, scandalul de la Operetă : Crina Matei, o fătucă care are sex-appel, şi-n plus e prietenă cu Beatrice Rancea, îl tot dă-n gît pe directorul instituţiei, Răzvan Dincă, cum că acesta s-ar fi dat le ea în mod neprincipial.¤ Acum, părerea mea e că dacă-ţi pică-n pat una precum Crina, e păcat să nu profiţi. Dar cînd eşti director, treburile-s mai complicate.¤ Îmi povestea cîndva, un primar, că mă invidiază, deoarece pot să mă duc la orice hotel, cu orice paceaură – nu păţesc nimic. Pe cînd el...of!¤ Just : Răzvan a intrat în căcat, fiindcă s-a apucat să dea sms-uri stricăciunilor. Nu-i mumos, nepoate! ¤ Mi-e greu să spun cine minte mai mult, dar de ce ne trebuie nouă un asemenea subiect jegos? Şi de ce chestia e atît de palpitantă, încît o preia şi Capatos, în varianta lui de emisiune scîrboasă? Chiar subiecte serioase nu mai există pe lume? ¤ Se pare că nu. Pînă şi unele reclame cad în scatofilie, precum aia cu copilul care ce credeţi că vrea? „Să fac... treaba mare!” De fapt, e reclamă la deodorantul de baie. ¤ Foarte bine : dar alt text nu se putea găsi? ¤ În curînd vom avea publicitate la menstruaţie, menopauză, erecţii precoce şi alte scîrboşenii care, nu-i aşa, cum zic studenţii noştri de la actorie, în fond, fac parte din viaţă...¤ Nu tot ce e în realitate însă, grobienii moşului, tre’ să fie trecut pe ecran – fie el mic, ori mare, publicitar, sau talk-show...¤ Să închei cu vesele şi triste ...fotbalistice : bravo Clujului! Bravo lui Dinamo! Felicitări Timişoarei! Bine, Poli Iaşi!¤ Huo, Urziceniului şi Stelei. ¤ Dar chiar dacă Steaua a dezamăgit, nu am înţeles schimbarea lui Bergodi, cu Stoichiţă. ¤ Becali se dă în stambă, nu pentru prima oară, crezînd că dacă echipa-i a lui, are dreptul să facă orice prostie. ¤ Becali e un fel de Măruţă, draci telemani, numai că nu scormoneşte-n gunoiul altora, observînd că are destulă mizerie personală...¤ Vă pup!

Părinţi şi copii

A fi părinte e lucru mare! Ne trebuie şcoli pentru condus motocicleta, pentru dresat căţelul, pentru slăbit, dar pentru educat, nu! Ptiu!

Păi cîţi părinţi fără talent am cunoscut în viaţă...oho-ho! Şi nu mă gîndesc la talentul literar, ori muzical : ci la cel pedagogic, draci părinţi rataţi...Am auzit taţi şi mame care spuneau : „Fă-te marinar! A fost visul meu...Măcar tu să-l realizezi, băiete!” ; ori : „Am vrut să ajung balerină şi nu m-au lăsat părinţii...răzbună-mă, fata mamii!”.

Fals! Copilul trebuie lăsat să-şi descopere vocaţia (cînd o are!) şi nu trebuie folosit pe post de continuator al viselor eşuate, educatori rataţi! Iarăşi, nu trebuie să i se interzică orice opţiune care nu sună conformist : „Vreau să ajung spion!” – i-a spus un verişor, tatălui, şi a luat bătaie pe chestia asta doi ani, zi de zi, cu o bazooka...De ce? Spion nu e totuna cu vidanjor, prostituată, ori hingher! Şi trebuie să facă cineva şi meseriile murdare, nu?! Că România a fost plină de ţărani şi proletari, încă din perioada interbelică, şi nu cred că vreunul din ei îşi dorea să ajungă, cu ardoare, tractorist, plugar, sculer matriţer, primitor-distribuitor mosoraşe etc....

Cînd auziţi că progenitura vrea să devină şef de stat, senator, barman sau bancher, de ce nu vă indignaţi? Că nu-s îndeletniciri mai pline de demnitate...

Sau renunţaţi la ordine de tipul „neam de neamul meu am fost ceferişti! Tu o să ajungi tot ceferist, prostule!”. E-te, scîrţ! Păi nu vedeţi că s-au desfiinţat 400 de gări, şi au plecat în şomaj tehnic 8.000 de angajaţi de la Căile Ferate? Canalizaţi-vă, discret, copilul spre profesia pentru care dovedeşte aptitudini, fie aia chiar scafandru; şi o să vă mulţumească, la maturitate...

Altă dovadă de tact patern/matern : evitarea unor interogaţii jenante, de tipul „bă, tu n-ai nici o prietenă? Că eşti ditamai măgarul de 38 de ani!”...Sau :” Dacă te mai văd cu boschetarul ăla pe drum, Zoico, bag cuţitu’ de curăţat peşte-n el! Şi pe tine te duc imediat la ginecolog, stricata naibii! Că eu eram virgină şi la cinci ani după ce mă măritasem cu tac’tu!”...Lipsa de tact poate produce hohote de rîs, ori dezastre, curioşi dvs.!

Fiţi discret şi delicat, daţi sfaturi numai cînd vi se cer şi evitaţi cu eleganţă să vă băgaţi cu bocancii plini de cernoziom, în sufletele tinerilor...

Dar, de fapt, cum pot, în ziua de azi, doi tineri să se cunoască şi să înţeleagă că fiecare din ei este sufletul-pereche al celuilalt? Greu de spus! Greu şi de făcut!...Pe vremuri exista expresia a face curte; a badedowa ochi dulci; ori, a flirta. Au dispărut. Păcat! Păcat şi de dispariţia unor gesturi drăgălaşe şi nevinovate, cum ar fi a oferi o muşcată unei fete... nemuşcate; ori a o invita la film ( azi nu mai sunt cinematografe); e greu şi să o inviţi la cofetărie – că acolo mai intră doar preşcolarii, ghidonaţi de bunici. Cine mai oferă azi pechinezi afectuoşi, sau ciobăneşti mioritici care spun legenda vrînceană? În 2009 veţi primi, eventual, iguane şi sconcşi! Iar mărgele de sticlă colorate, cine mai are anacronismul asumat de-a le face cadou? Nici aborigenii din Pădurile Virgine nu mai vor de-astea!...

A apărut o carte utilă, pînă la un punct : ea a făcut senzaţie, acum fo’ cincisprezece ani – Femeile sunt de pe Venus, bărbaţii sunt de pe Marte. Cu ăştia de pe Venus şi Marte deci, ne-am lămuritără, ţaţo! Da’ ce ne facem cu ăilalţi, coborîţi de pe Jupiter, Neptun, Saturn, Olimp sau oricare altă planetă cu nume de localitate dobrogeană?!

Om muri şi om vedea: în episodul viitor...

Între Dolănescu şi ...Zaharescu

Domne’, zău că nu mi’s specialist în folclor, dar de la o vreme mă obsedează cazul Dolănescu...¤ Vreau şi io, în week-end, să mă relaxez : n-am cum. Măruţă şi Antena, la aceeaşi (h)oră, îmi bagă pe gît cazul Dolănescu...¤ Ce mi-a plăcut, la emisiunea lui Măruţă, a fost faptul că distinsa Catanga, doamna acordeonului magraon, însoţită – ca-ntotdeauna – de plusatul ei soţ, a declarat că Maestrul Dolănescu era un geniu şi-un părinte ideal, pe cînd unii din copii...buah! ¤ A fost invitat în emisiune pînă şi...croitorul maestrului, să dea „din casă”! ¤ Chestia nostimă era că şi Catanga, cît e ea de ţigancă mîndră, a declarat, la un moment dat, că unul dintre fii...e ţigan! E rudar! ¤ Nasol : România avea şi-aşa destule probleme! ¤ Cît priveşte banii defunctului, ce să mai zic? Catanga, fata din casă, grăit-a că avea...ho-ho, miliarde, păcat de Dzeu!; în timp ce tribunul W.C.Tudor, pe alt post, la aceeaţi oră, sugera că Ionică era un om modest, care abia avea după ce bea apă...¤ Treaba lor ce fac cu moştenirea , nu-i important nici cum a obţinut guristul miliardele. Dar faptul că tembeliziunile n-au alt subiect baban, de fo’ cinci zile-ncoa’, e deplorabil...¤ Alt subiec tîmpit, de data asta, pur ieşean : am citit cu stupoare că o fostă criminală, care şi-a ucis învăţătorul cu numerose lovituri de cuţit, după ce a stat patru ani la Grajduri, e complet vindecată. Mda...¤ Nu m-ar deranja anomalia, dacă respectiva nu ar avea un fel de doctorat în comisia în care, vai!, fac parte şi eu. Nu mă sperii, căci am fost călăreţ de obstacole şi paraşutist (pe bune!).¤ Dar ce vor face colegii mei? Cum îi vor atrage atenţia asupra greşelilor din referate şi teză? Dacă va dori să-i omoare şi pe ei, cu cuţitul? ¤ Alt subiect năucitor : Conu’ Simirad fu dat afară din PSD. Ce bine! ¤ căci io fui coleg de partid, pe vremuri, cu el, la PAC. ¤ PAC era o formaţiune de centru-dreapta. Şi ne simţeam bine. ¤ Dar Conu’ nu era mulţumit că nu e-n Parlament : drept care am trecut apoi prin stadiul PNŢCD, PM, şi în fine, PSD. Conu’ şi-a văzut visul cu ochii – a ajuns ambasador.¤ Acum, iarăşi baştan, şef de CJ.¤ Naşpa’ e că l-au scos din PSD. Dar e abil şi luptător, deci nu-l plîng! Îi plîng pe cei care au coloană vertebrală şi, cînd pornesc cu o mişcare, o duc tot cu aia, mai departe...Simirad mîine ajunge în PDL, ori...chiar în UDMR, căci, nu-i aşa, scopul scuză teribil toate mijloacele...¤ Regret să aflu că şi Radu Duda a anunţat că se va retrage din cursa pentru Cotroceni. Sigur că n-avea şansă, dar dădea bine să fie şi un candidat din partea Monarhiei, în competiţie!...¤ Vestea bună pentru cei cu salarii/pensii mici : li se va da făină şi zahar. Asta-i bine! ¤ M-a aproape - amuzat întrebarea uneia dintre defavorizate : da’ ulei, de ce nu? ¤ Corect! Io’ zic să dăm şi ulei, vin, cartofi, roşii, brînză, salam, purcel de lapte, curcan, miel, viţel , caviar, morun etc., nu-i aşa, că dacă-i pomană, măcar să fie ca lumea! ¤ De ce să se dea multă făină şi zahăr? Să se reproprţioneze cantităţile, ca să-ncapă şi celelalte produse, nu, că milogu-i pretenţios, teteo! ¤ Să-nchei cu veşti bune : apăru primul Ford de Craiova. Ura! ¤ Iar Victor Stănculescu îşi face veacul prin Cazinouri : păi ce mai are de pierdut? ¤ Vă urez un început de şcoală şi de mustărie, profitabil! ¤ Ce-i aia mustărie? Dar ce-i aia şcoală, bre?!...

S-au supărat cuvintele pe mine...

...fiindcă am început să le-nşel

cu tăcerile tale,

abur al Volgăi!

N-au cum să-nţeleagă

natura specială

a conversaţiilor noastre-n

limba nerostirii!

Chiar, ce bine vorbim noi,

tăcînd!

Am discutat în atîtea limbi,

ştimă a Gangelui,

încît am ajuns...

poligloţii tăcerii!

Cea mai frumoasă discuţie,

ţin minte,

am avut-o-n mongolă,

la un pahar de kumîs.

Şi cel mai plicticos dialog,

Walkirie a Bistriţei,

în idiomul matern...

Cum să fiu supărat pe tine,

Zînă a Nilului,

cînd mă împingi,

pîş-pîş,

spre Guiness Book?!...

După 71 de zile de la deces, în fine...

... Michael Jackson a fost înmormîntat.¤ Dar nu bag mîna-n foc nici acum, fiindcă starul a mai fost înmormîntat de fo’ cinci ori...¤ Oricum, un nemuritor ca el, este normal să se lase greu, îngropat.¤ Mai am eu un prieten care spune mereu „ mă duc să mă sinucid, şi mă-ntorc!”.Culmea, se ţine de cuvînt – adică, se-ntoarce.¤ Altă veste rea : s-a anunţat un cutremur, pe data de 13 septembrie, la ora 9. Deci, cu lacrimi în ochi vă zic, citiţi pentru ultima oară rubrica mea „teleman”. Dar, hai să fim sinceri, de 18 ani, ne-am plictisit de ea – şi eu, şi voi...¤ Ultima săptămînă de viaţă o voi petrece prin localuri de perdiţie, şi voi fi fericit că dau ţeapă celor trei Bănci la care am împrumuturi; că şi ele îmi dau ţeapă , punîndu-mă să plătesc 100 de milioane, la un împrumut de 65 de milioane...Sau, mai grav, 300 de milioane, la un împrumut de 200 de milioane...¤ Deşi, teoretic, dobînda e 9% : cum calculează ei...naiba ştie! ¤ Ne luăm mereu de cămătarii tuciurii cu tupeu, da’ de finanţiştii albinoşi, cu ochelari şi cravată, egali în tupeu, nu zicem nimic...Hm!¤ Şi fiindcă veni vorba de salariile unice : mă bucur că guvernanţii (recte, miniştrii) au renunţatără la 20% din retribuţie, timp de patru luni; da-ntreb : Guvernatorul Băncii Naţionale (care-i un băiat simpatic, altfel) renunţă şi el la ce cîştigă peste 25.000 lei noi, pe lună? Sau Rectorul Marga. Sau ceilalţi baştani.¤ Adică, toţi auzim zilnic, frisonaţi, de şomaj tehnic, reducere retribuţie cu 20%, sporuri tăiate (unul din ele, care mă indignează la culme, e cel de doctorat!); dar de la parlamentari şi de la cei cu retribuţii de peste 20.000 lei noi, trebuie începută economia...¤ Şi de la interlopii care fac evaziune fiscală mîşcată...¤ Altfel, sigur că cutremurul prognozat cu atîta precizie de escroci gomoşi, va strica socotelile unor panicoşi de profesie. În fine, o mulţime de nepricopsiţi vor fi importanţi, anunţînd că mor, precum Antigona şi Ioana D’Arc, înainte de vreme şi-nainte de-a-şi fi încheiat Opera : care operă? Poate, operetă......¤ Oricum, lumea a înnebunit, fiindcă şi Gaddafi a cerut să fie desfiinţată...Elveţia. Ptiu! ¤ Păi o desfiinţează, bre, cutremurul, n-auzişi?! ¤ Da’ mă miră ce-o fi avut libianul cu acest stat civilizat şi prosper, care nu-ncurcă pe nimeni, nu ştiu...Era şi un banc frumos : „- se poate construi socialismul în Elveţia?” „- se poate, dar n-ar fi păcat?!”¤ Da’ Gaddafi ăsta se zice că-şi mînca nevestele, aşa că, ce pretenţii poţi avea?! Nema cultura! ¤ Că tot vorovim de stranieri : acu’ şi Alessandra Mussolini (nepoata lui Ai Belito), vrea să interzică un film românesc de la proiecţii-n Cizmă, pe motiv că unu’ zice-n peliculă că-i tîrfă : păi, e! Şi după ce eşti descendenta unui descreierat şi ai mai şi pozat în Playboy, ce vrei, să concurezi cu Maica Tereza? Huo, stricăciune! Lasă filmul românesc să fie pe val, paceaura Necuratului! ¤ O veste bună şi una rea, deodată : bună - Naţionala de fotbal a României n-a pierdut cu Franţa. Vestea rea – nici n-a cîştigat. A făcut egal,deci. ¤ Puţin. Dar , oricum, pierdem calificarea cu fruntea sus! Cîte naţii au vocaţia de-a fi perdanţi... de mare nobleţe?! ¤ Şi-nchei cu o veste bună pentru fiul meu cel mare, Matei, ex-Bere gratis, actualmente Highlight Kenosis : arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, a fost pus sub urmărire penală pentru luare de mită şi instigare la fals intelectual. A mai tras după el doi popi mitangii, din Constanţa.¤ Păi, Ne-Sfinţia Voastră, sus, că măcăne şi se udă şi Evanghelia, vorba lui Păcală! ¤ Matei, tată, eşti răzbunat : întoarce-te, că f’un an, anticriştii-n sutane n-or să mai aibă tupeu...¤ Şi-o veste bună pentru noi toţi, care n-avem daraveli de clopotniţă : în 2010 ieşim din Recesiune! Ce bine! ¤ Că, dac-avem noroc şi scăpăm de cutremurul de pe 13 septembrie, pînă-n 2010 mai sunt doar patru luni, fraţi căuzaşi, jalnic de graşi!...¤ Hai,pa!

Sunteţi distrat?

Încurcaţi numele persoanelor cvasi-necunoscute, din jur?
Uneori, cînd sunt complet necunoscute; b) le încurc cu numele străzilor şi bodegilor din jur!...;c) nu, persoanele se încurcă cu mine – ceea ce, uneori, e chiar plăcut...
V-aţi pierdut banii din buzunar, batistă, portofel,căciulă, ori card?
o dată, cînd eram beat; b) altă dată, fiind treaz; c) nu am pierdut aşa ceva niciodată, în schimb mi se fură portofelul, lunar, în autobuz ; şi mă enervează faptul că nu-mi dau seama decît după ce hoţii coboară şi-mi fac semne deşucheate...
Reţineţi versuri care vă plăceau în timpul liceului?
reţin din Coşbuc o afirmaţie înduioşătoare – „Nevestei mele i-a secat al laptelui izvor, bă, El Zorab !” ; b) eu abia reţin numărul casei, bre, ce-ai?! ; c) cui îi mai arde azi să memoreze versuri!? important e să reţii codul PIN şi IBANul...
Visaţi cu ochii deschişi?
da; da’ nu ştiu dacă-i vis, ori coşmar!...;b) nu mai fac asta de cînd m-au dus la clinica de psihiatrie; c) ...da’ visez mai bine cu ei închişi, ca tot omu’...şi –n plus, nu m-acuză nimeni că-s utopic...
Ştiţi ce număr de telefon aveţi?
a) eu-s săracă, maică, n-am telefon!...;b) evident, numărul meu e 0755632411...sau 0745...ori 412...dar s-ar putea să fie cu prefix de Mahmudia - 0251...de fapt 0321...mă rog, sunaţi la unul din ele şi daţi de mine ; c) ştiu că am telefon: tot e ceva, nu?...
6) Puteţi estima ora, fără să aveţi ceas?
a) da, după cîntatul cocoşului; din păcate, spurcatul cîntă şi cînd nu e cazul, şi mă derutează; b) eu mi’s pensionar, drăguţă, la ce-mi trebuie să ştiu ora? ; c) da, după ora la care vecinul acasă, beat, şi cea la care pleacă de-acasă, mahmur.

Instrucţiuni pentru calcularea punctajului :
Nu există.
Comentarea răspunsurilor :
Indiferent de ce aţi mărturisit, sunteţi jenant de distrat, zău aşa!...

Psiholog de ocazie
Bogdan ULMU
P.S. Nu ştiţi unde mi-am uitat umbrela?...

Miracolul Dinamo şi „miracolele” derizorii

Încep azi cu evenimentul care m-a turburat cel mai tare zilele trecute : meciul lui Dinamo. Teoretic, echipa nu mai avea nici o şansă : învinsă la masa verde cu 3:0, era greu de crezut că-n deplasare, poate face un 4:0.¤ Şi uite că-n timpul celor aproximativ 150 de minute! (sic!), „cîinii” au produs miracolul. ¤ Nu-s microbist d’ăla fanatic, mă uit şi eu doar la meciuri internaţionale, dar pot afirma că-n ultimul an n-am mai trăit o asemenea tensiune – cel puţin la prelungiri am stat în picioare, deşi aveam fotoliul aproape. Mulţumesc pentru spectacol! (nu uitaţi, spune asta un om care a montat multe spectacole în modesta-i existenţă!).¤ Dar acum nu e vorba numai de Dinamo : şi celelalte patru echipe care merg în competiţii importante, fac un moment bun al fotbalului românesc, moment sabotat doar de încercarea ciudată a lui Copos de-a vinde Rapidul. ¤ Sigur că echipa din Giuleşti are un trecut – nu ca Urziceaniul, ori CFR Cluj ; dar...sic transit gloria mundi, mingicari dvs.! ¤ Să trecem al alt gen de „miracole” . m-am crucit cînd am văzut pe micul ecran alţi cîini care sunt antrenaţi...să sperie ciorile de pe aeroportul Henri Coandă. În principiu, nimeni n-ar trebui să aibă ceva împotrivă : e bine să nu fie păsări pe aeroport, fiindcă mai intră-n turbine şi pun nava-n pericol.¤ Dar, partea comică acum începe : aceşti lătrători isteţi, plus cuştile, hrana şi antrenorii, costă deja aeroportul 500.000 de euro! ¤ Domne’, acolo nu e criză? Beneficiul unităţii e atît de mare încît îşi permite o asemenea risipă? ¤ Plus că după ce s-a semnat contractul, purtătorul de cuvânt al aeroportului a declarat că asemenea accidente sunt foarte rare – unul, la cîţiva ani. Şi atunci? ¤ Evident că n-o pot uita, din pomelnic, pe Madonna : venirea ei la Bucureşti a fost atît de mediatizată, atît de învăluită-n mistere de tipul „unde va sta?”, atît de plină de mofturi & pretenţii, încît nu poate fi trecută cu vederea.¤ N-am fost la concert, în primul rînd fiindcă nu mor după divă; apoi, dacă pun biletele plus transportul, reiese o sumă cu care pot trăi decent trei săptămîni.¤ Sigur, cine vrea decenţă nu se duce la Madonna, fiinţă care are un trecut şi-un prezent scandalos.¤ Între Madonna sextină şi ...Madona Sixtină, o prefer pe ultima ...¤ Şi cei care au fost, nu păreau încîntaţi – i-am auzit pe Bitman şi Cătălin Botezatu dîndu-şi cu părerea.¤ Amuzant a fost nu doar faptul că gurista a fost huiduită, la un moment dat, ci şi acela că fo mie de melomani au urmărit concertul din copaci, de pe garduri, stîlpi şi balcoane. Ba chiar fo’ doi-trei pragmatici au declarat că au închiriat pe bani balconul, în seara aceea! ¤ Halal pragmatism! ¤ Alt miracol second hand : cei doi studenţi - criminali de pe malul Begăi . Aflaţi în pîrnaie, au uitat de apucături oribile (tranşat purii de etnie rromă) şi...s-au dedicat literaturii! Ptiu! ¤ Ea citeşte lăcrimînd Pe aripile vîntului şi povesteşte, colegelor de celulă, amintiri din copilărie; el, inspirat şi luminat, s-a apucat să scrie un roman de dragoste, dedicat complicei la crimă. Ba chiar i-a rugat pe gardieni să-i permită...să vadă cerul! ¤ Era şi timpul, tinere! ¤ Oricum, în locul lui Fan fan, rechinul puşcăriilor, aş simţi concurenţa suflîndu-mi, periculos, şi neoriginal, în ceafă...¤ Cît priveşte salariile, pensiile şi chiar lefurile, nici o problemă – vor fi plătite. Ura! ¤ ...După ce vor zbura 150.000 de bugetari – naşpa’! ¤ Da’ ce vreţi, nu toate veştile pot fi bune, nu? ¤ Vă pup cu compasiune netrucată, draci compatrioţi! Acu’ încă-i bine! ¤ Să fii văzut voi foametea aia din ’ 47! ¤ Hai că se poate : supravieţuiţi pînă-n 2011, şi totul trece.¤ Dacă nu aveţi nervi pentru asta, daţi o fugă pînă-n Japonia, China, Germania sau Franţa, că acolo criza a trecut....

O cină şi un prînz la Chişinău, chiar înainte de alegeri

Era o vreme cînd mergeam la Chişinău, săptămînal : lucram în Teatrul „Luceafărul” de-acolo ( fiindcă lucram şi-n Teatrul Luceafărul de-aici!) şi deja mi se părea un fapt banal, acest drum.
Iată că au trecut doar cincisprezece ani, şi banalul s-a transformat în senzaţional : azi ajungi mai greu la Chişinău, decît la Paris!
Sigur că-n principiu, nu te pune nimeni să pleci taman în Capitala Moldovei. Dar eu eram într-o comisie de doctorat. Şi doctoratul se ţinea acolo. Şi trei membri din comisie , precauţi, au refuzat să se ducă acolo. Şi dacă refuzam şi eu, bietul doctorand trebuia să aştepte să fie numită o altă comisie, şi mai trecea un an. Iar el se-apropia de 60 de ani. Aşa că am hotărît să mă duc, neştiind cît de greu voi obţine viza. Nebănuind că nu am dreptul la viză, fiindcă eu vroiam să fiu acolo pe 27 iulie, iar pe 29 erau alegeri. Şi românii nu-s bine văzuţi în aceste perioade, iar figură de rus n-am deloc.
Deci, bietul doctorand a trebuit să explice că sunt un om serios ( era primul care o afirma!), că nu fac politică deloc (se vede asta şi din rubricile mele), că am 500 de euro în cont (ce bine! nu ştiam!) şi că am asigurare de sănătate (care sănătate, bre?!). A mai garantat că el mă ia din Iaşi, el mă aduce înapoi şi că nu mă scapă din ochi, nici o secundă. A transpirat, a girat, a riscat, numai să se termine o dată nenorocitul ăla de doctorat, care s-a întins pe un an de zile şi care, se pare, se naşte cu două forcepsuri...
În fine, am primit viză, greu, greu de tot (mai ales că am figură de cecen!), şi numai pînă-n 28 – să nu mă apuce alegerile acolo...
Seara, am fost cazat la hotel Dacia şi am luat cina la restaurantul Decebal ( m-a mirat că au rămas aceste nume: mă aşteptam să fiu cazat la Pavel Morozov şi să iau masa la Lenin! Ceea ce-nseamnă că Dracul nu-i chiar atît de ciornîi!)).
La cină, gazda mea (plus un prieten, regizor de film), un minunat om de cultură şi un excelent diplomat, numit Aurelian Dănilă, mi-a oferit o votcă Standard (adică, o sticlă), în deschidere, apoi o porţie de limbă cu cartofi natur; hrean nu exista. Mă rog...
Ei au mîncat costiţă (adică, cotlet). Era pe masă şi o salată cu roţii & brînză, cam sărăcuţă. Mi-era foame – deşi nu-s mîncăcios. Am mai cerut tocăniţă (tocănică, cum a zis ospătarul). Dar tocănica era un fel de tochitură, sărăcită şi ea. Am băut o bere Chişinău, normală.
Seara, gazdele m-au lăsat să dorm (imprudenţă?). Era ora 21. Ce să dorm, era devreme! Am vrut să ies , să mă plimb : n-am apucat – mă fixau de pe trotuarul de vis-a-vis, cam opt poliţai. M-am culcat în camera destul de nesecurizată – am pus frigideru-n uşă, să nu intre vreun kaghebist...
Dimineaţa, mic dejun obişnuit: mi-au plăcut nişte friganele care arătau teribil de apetisant. Şi am cumpărat o sticlă de coniac, de zece ani, Surpriznîi, făcut în Tiraspol. Bun, dar cam scump...
Doctoratul a decurs normal. M-am bucurat că Dănilă a fost apreciat inclusiv de Evgheni Doga şi Maria Bieşu, care au trimis scrisori de aderare. Am fost lîngă acest om minunat, în acele clipe grele.
Apoi, o masă la restaurantul Chişinău – vis-a-vis de Academie – în care am mîncat o excelentă scrumbie marinată, unică-n lume, care se topea în gură. Am băut un coniac minunat, apoi am fost adus în Iaşi.
O zi la Chişinău; şi-un doctorat. Ambele, de neuitat...