Chestii, socoteli, caniculă, naţionalism, hoţi, urşi criminali...

Domne’, cu urşii rămîne cum am zis : geaba i-a mutat din Sinaia, în Argeş, c-acu unu’ hali un veteran de 74 de cotolani de pe-acolo, şi trebuiră ăi din obşte să-l ucidă pe blănos cu furci, cu topoare, cu coase – ca-n răscoala aia din 1907.¤ Io nu-nţeleg de ce nu pot fi stîrpiţii urşii ăştia, şi trebuie să dăm tribut săptămînal, sălbăticiunii? ¤ Sau poate e o tactică subtilă a Guvernului de-a mai scăpa de pensionari, sub pretextul luptei de secole a mioriticului , cu Martin?! Mai ştii? ¤ La fel, văzui în week-end, pe micul ecran, cum zeci de veterani cad pe stradă, doborîţi de caniculă. Sigur că e o situaţie neplăcută. ¤ Da-ntreb, nu dau cu para : ce caută sexagenarii pe stradă, cînd pe bitum îs 50 de grade? Îi mănîncă-n fund, ai? ¤ Vor apă, haleală, ziare, îs azi atîţia curieri şi comisionari, de nu le poţi face faţă! ¤ Stai pe balcon tataie/mamaie, lasă jos coşuleţul, şi băiatul de la catering te umple de tot ce vrei! ¤ Da’ geaba, mamaia preferă să leşine pe lîngă corturile lui Oprescu, fiindcă aşa ajunge şi ea la tembelizor!...¤ Io sunt şi-un pic ciudos, fiindcă nu leşin, ce să mă mai ascund după deget?!...¤ Da’ văzui că pe lîngă corturi generos amenajate, în care năduşiţii intrau degeaba, deoarece acolo nu erau nici medici, nici medicamente, ci doar peturi cu apă, s-a mai făcut loc pentru cardiaci...în biserici, în zilele de caniculă. Fiindcă aici, cică, e mai răcoare ca afară, cu 10 grade. ¤ Nu-i rău, se mai sfinţeşte lumea...¤ Şi nişte studenţi, de la care aveam pretenţii, deh, fură la un training, în Iaşi, şi ajunseră la spital deoarece s-au jucat de-a... fachirii care merg dezinvolt pe cărbuni încinşi.¤ Uite că nu oricine poate asta! ¤ O tipă a zis că au ajuns la spital fiindcă nu s-au concentrat bine : domne’, da’ cine-ţi garantează că le ai cu concentrarea? Ce, fachirii ştiu să facă mămăliguţă cu brînză şi smîntînă? Ori cîntă din caval cînd însoţesc mioarele, în balade? Fiecare cu a lui, Aleluia-Alelui! ¤ Să trecem la chestii mai puţin sfinte : cum era de aşteptat meciul Stelei, în Ungaria, ieşi cu spectacol : nu fotbalistic, ci naţionalist - huliganic.¤ După circul de pe stadion, a urmat un circ cu autocarul nostru, pe şosea, cu şofer adormit, poliţai maghiari răniţi şi suporteri care au luat-o pe jos, peste graniţă...¤ Bine măcar că bătură ai noştri.¤ Pe stadion...¤ Chestii aproape nostime, dacă n-ar fi groteşti, se-ntîmplară cu o ieşeancă şi cu...Michael Jackson : ambii rămaseră fără nas! Hm! ¤ Din fericire, compatrioata noastră, antum...¤ Da’ ce, nu mai fură cazuri celebre? Giordano Bruno , Milescu Spătaru, trei sferturi din boxeri...¤ Fiindcă a fost aşa cald, în week-end, au arătat televiziunile, la mare a fost full. Hotelierii jubilau! ¤ Idem, hoţii. ¤ Am văzut un reportaj în care poliţia filmase un infractor care sărea peste balcon, fura ce găsea şi valea! ¤ Nu e o noutate : nou e, pentru mine, cinismul caraliilor care recunosc că-s depăşiţi de ingeniozitatea şuţilor...¤ Să-nchei mai vesel : dl. Boc a anunţat că reduce salariile miniştrilor cu 20%. Ce bine! ¤ Că mai facem oleacă de economie, bre! ¤ Da’ ca s-o simţim şi mai bine, pun întrebarea : nu le ia şi parlamentarilor ceva? Că ăştia-s mulţi, tată! ¤ Altfel, desigur, vă urez să profitaţi de ultimele zile de concediu ; dacă o să vă simţiţi, unii dintre voi, ruşinaţi, deoarece aveţi concediu, deşi n-aţi prea muncit, vă consolez cu ideea că cele mai lungi concedii le au şomerii. ¤ Punct.

Sunteţi imaginativ?

...Răspundeţi! Alo, nu se aude, răspundeţi!
Biiineeee!!! Atunci voi răspunde eu, na!...

a) măzgăliţi hîrtii în timp ce şeful vă vorbeşte? Şi ce anume desenaţi?
Cînd şeful vorbeşte io desenez numai mitraliere, spînzurători, bombe, cuţite, sticle cu otravă, miniştrii - fiindcă-l respect şi iubesc.
b) vă place să bateţi cuie în perete, să tăiaţi lemne, să zugrăviţi pereţii, să sortaţi cărbunii şi să reparaţi robinetul la baie?
Da, mie-mi plac chestiile gospodăreşti cum ar fi împletitul şosetelor de lînă pentru iarnă, pusul murăturilor pentru vară, bătutul covoarelor pentru duşumea, pocnitul copiilor cînd sunt obraznici, făcutul cuibului rîndunicilor nestatornice şi pe al măcăleandrilor discreţi, plisatul perdeluţelor de la cămară, stropitul muşcatelor cu aspirină lichidă etc.
c) dacă aţi putea lua viaţa de la capăt, ce meserie v-aţi alege?
Asta-i viaţă s-o iei de la capăt?! Te credeam om serios!!!
d) aveţi hobby? De ce?
Da, am un hobby principal, da-i secret. Am şi un hobby cvasi-public – băutul. Am avut şi un hobby nepermis –gînditul. Cînd ies la pensie îmi propun un hobby nobil – erotomania. Dar mai e pînă atunci...
e) ce cadou de Crăciun vă place?
De Crăciun se fac cadouri ? Nu ştiam! Apropos, cînd e Crăciunul, de Paşte?...
f) mergeţi la circ? Şi acuuuummm????!!!!
Da, merg şi acum, seară de seară, fiindcă nevastă-mea e dresoare de tigri şi-i e teamă să iasă singură pe stradă, după spectacol. Plus că socru-meu e pitic, tot la circ, iar un cumnat e îngrijitor involuntar de animale. Şi cînd ne reunim toată familia, pe la orele 22,30, încingem un chef! Oi mati!...
g) care-i animalul dvs. de companie preferat?
Soacra. Şi vecina de la etajul doi. Da’ prima e o companie impusă de nevastă şi socru...Vecina e impusă de calitatea ei de stricăciune îndemînoasă ce e ea...
h) cînd citiţi ziarul, ce jocuri căutaţi la pagina distractivă?
Jocul meu preferat din gazete e rubrica de decese. Că e pe înţelesul tuturor. Şi nu-ţi creează complexe – că acolo, toţi vom ajunge, pîş-pîş...

Dacă directori nu e, nimic nu e !

Directorul general al teatrului din micul orăşel moldav, ajunse cu nervii la pămînt : de cînd devenise lider, ce-i drept, nu uşor, şi nu fără eforturi materiale considerabile (noroc că-i muriseră socrii recent şi putu vinde o vilă la Slănic Moldova, cu care acoperi multele şi prelungile protocoale!), nu mai avea linişte. Nu era zi lăsată de la Dumnezeu ( ori, după conţinutul anonimelor, parcă n-ar fi fost chiar...de la Dumnezeu, ci de la concurenţa Sa!) să nu afle coordonatorii de credit că el, managerul general, este – într-un cumul greu egalabil de către alţi muritori - hoţ, alcoolic, necrofil, ţigan, homosexual, spion, ofiţer SRI sub acoperire, membru în 10 AGA necunoscute, evreu, voyerist, nicotinoman, mitangiu, mitoman, adulterin, crescător de porumbei (cam ...prea) călători, plantator de canabis, prieten cu Omar Haysam, fără studii superioare, atalent actoriceşte, vămuitor de colaboratori, hărţuitor sexual al femeii de servici...ş.a.m.d.
După multe ore de disperare, şi după multe lădiţe cu whisky deşertate, Dumnezeu ( ori poate, tot concurenţa Acestuia !) îl lumină ( sau îl...întunerici?) : o să-i facă pe toţi subordonaţii săi ...DIRECTORI!
Rîse sardonic, dement, isteric, misterios, ocult, bău la două pahare, îşi dădu foc la pijama, mîncă cu nesaţ o garoafă de plastic , apoi puse mîna pe stilou şi rescrise ştatul de funcţiuni ; pe lîngă el( directorul general), pe lîngă directorul artistic şi directorul secţiei de revistă, alăturat directorului secţiei folclor şi cel al secţiei pentru copii, neuitînd de directorii de scenă & directorul economic ( fosta contabilă şefă), se adăugau, pe altruista organigramă, următorii : directorul cu organizarea spectacolelor ( fostul impresar), directorul de personal ( fosta doamnă de la planificarea muncii), directorul de imagine (ex-secretarul literar), directorul cu probleme de transporturi & optimizare a deplasărilor (şoferul), cel cu responsabilitatea obiectelor preţioase de pe scenă ( recuziterul), a scaunelor & meselor de prin birouri şi cabine ( administratorul), directorul de fashion (croitorii), cel cu probleme de ozonificare a pădurilor din spaţii închise ( tîmplarul), directorii care răspundeau de montarea impecabilă a decorului ( foştii maşinişti) şi, în fine, directoarele de ambient ( fostele femei de servici) sau directorul cu misiunea supravegherii intrărilor în instituţie ( portarul).
Susţinut de gazetarii locali şi de unii binevoitori de la primărie, omul nostru impuse noua schemă a teatrului, demonstrînd – la o cină vînătorească udată, din belşug, cu băuturi mai puţin ... cinegetice – că fondul de salarii DOAR se dublează, deci...
A doua zi, fu entuziasm general în instituţie : actorii – adică, pardon, directorii cu problemele interpretării rolurilor – făcură temenele generalului, îl trimiseră, cu gratitudinea, emoţia netrucată, tămîierile, lacrimile, afecţiunea tipică sincerilor histrioni, în nori ; şi-l uitară acolo cîteva zile bune.
Liniştea, concordia, tandreţea, frăţietatea tip falanster, blîndeţea tip Părintele Galeriu, bunătatea creştinească a la Maica Tereza şi armonia gen Banca Religiilor se instaurară în teatrul de provincie, cu o voluptate... irenică (dacă ne e permis oximoronul!).
Pînă-ntr-o zi, cînd directorul general realiză că diferenţa dintre el şi subalterni este acum îngrijorător de mică. Atunci, n-avu-ncotro şi ceru să primească , DOAR EL, gradul de ministru secretar de stat. Diavolul – ori poate concurenţa lui – deciseră că cererea trebuie pusă, de data aceasta, în discuţia personalităţilor de la ...spitalul de boli nervoase din localitate.
După cîteva zile, teatrul cu pricina s-a desfiinţat ; iar spitalul de care vorbeam, a primit ( nu se ştie de ce !) un salon în plus...

Puşca (expirată) şi cureaua (exagerat de) lată…

Au dreptate să se dea în judecată reciproc interpreţii celebrului hit Puşca & cureaua lată ! Păi un text ca ăsta se scrie o dată la o sută de ani!
Cît adevăr de viaţă în el! Şi-n acelaşi timp,cîtă candoare! Rar în cinicul şi depravatul secol XXI, atîta puritate a aspiraţiilor & trăirilor!
S-o luăm metodic : un om matur, cu mustaţă şi nevastă planturoasă (fomeia cîntă şi ea, odată cu guristul, deşi versurile sunt scrise pentru parte bărbătească! Că e ciudat să mărturisească o femeie sănătoasă, “cînd eram tînăr fecior!”; mai ales că doamna din clip nu arată deloc a trans-sexual!), regretă vremea tinereţii, timpul în care era “fala munţilor” şi era fal(n)ic precum puşca din titlu.
Sănătoase vremuri! Ziua umbla la vînat, prin ozonificaţi codrii strămoşeşti, alături de ortaci de nădejde; seara, făceau focuri de tabără, beau trăscău aborigen, depănau amintiri cinegetice şi îngînau, cu voci timbrate, doine de cătănie şi lamentouri de bejanie...Eheu, fugaces, cum zice mioriticul!
Azi, puşca îi e confiscată (pesemne a fost prins braconînd), iar din curea a mai rămas o ...cureluşă umilitoare, creatoare de complexe sexuale. Geaba pornea cîndva, ex-voinicul, cu roua-n picioare, pe uşor recognoscibile urme de căprioare ; unde-s vremurile cînd se putea opri în ospitaliera poieniţă şi sorbea cu nesaţ apă limpede şi rece, din aferenta fîntîniţă!?
Dar şi condiţia fizică a doinaşului era remarcabilă, deoarece cînd avea chef, citez, “lua mistreţii la goană!” (nu-i de colea! Eu nu reuşesc să gonesc nici măcar cerşetorii din parcare de la Billa! Şi avînd cetină verde-n clop, gonaciul nici nu obosea deloc! – mi se pare, ori e o reclamă mascată la produsele farmaciei naturiste?). Mă rog...
Dar viaţa, dragi flăcăi, nu iartă pe nimeni, şi acest Rege Lear balcanic nu mai are putere nici să meargă pînă-n pridvor, d-apăi să amuşine urma cerbului! Se uită, cu ochii-n lacrimi, la puşca din cui şi, pesemne, se lasă asistat medical de doamna trupeşă cu care cîntă , de-ţi merge la inimă...
De la Oooooooooo, viaaaaaţaaaaa meeeeeeaaaaa!!!! – cu Adi Minune şi Costi Costiţă, nu am mai auzit o melodie atît de duioasă, compusă cu simţire, pe un text scurt şi cuprinzător, care pune-n valoare...valorile neamului. Celebrului citat Vom fi iarăşi ce-am fost şi chiar mai mult, lucidul bărbat îi opune realistul Ce frumoşi şi tineri eram, mai ales eu!
De ajuns. Mă duc să văd dacă am vreo puşcă-n perete (căprioare şi mistreţi, sigur n-am!). Apoi mă pun pe băut, ascultînd dezesperantul song Puşca & cingătoarea auxiliară...adică Flinta şi brăcinarul...ba nu, Bazooka & breteaua...Ptiu!
Pesemne am început să beau dinainte de-a-mi propune asta...

Ouăle, concediul, cercul vicios şi 23 August

Am mai auzit una bună, la televizor : cică tre’ să fim atenţi la ce fel de ouă cumpărăm, 90% din ele fiind dăunătoare! Ptiu! ¤ Păi de ce le băgaţi în comerţ, bre? Cică doar alea care au imprimat un număr care-ncepe cu 0, ori 1, îs mîncabile, că-s de găină de curte.¤ M-am uitat în frigider : toare începeau cu 2 şi 3 ! Deci, acum vă scrie un om otrăvit de către găini bezmetice şi de comercianţi veroşi...¤ La înmormîntare, faceţi-vă pomană şi aduceţi-mi , într-o băsmăluţă, cîteva ouşoare de la păsări de curte, măcar pe cealaltă lume să descopăr şi eu voluptatea alimentaţiei raţionale...¤ Acum, alta, dătătoare de speranţe : dl. Isărescu a zis că atunci cînd venim din vacanţă, vom găsi dobânzile la Bănci mai mici. Ce bine! ¤ Abia aştept să vin din vacanţă! De fapt, întîi ar urma să plec în vacanţă : dar n-am cu ce, fiindcă plătesc dobînzi mari la Bănci.¤ E un cerc vicios, ori mi se pare?!...¤ Domne’, m-am săturat şi de măririle astea, pe hîrtie, ale salariilor! Spunea într-o zi la tv că profesorul debutant, ca şi...scafandrul începător, după mărire, se vor trezi cu leafa...micşorată. Suntem, deci, prima ţară care măreşte, micşorînd...Ce bine! În fine, un domeniu în care n-avem concurenţă! ¤ Alt accident de avion, lîngă Clinceni.Hm...¤ Cu trei săptămîni în urmă, mai fu unul. Ce-i cu aparatele astea de zbor, bre? Sunt vechi? Aruncaţi-le! ¤ Sau sunt piloţii obosiţi? Sau e ghinion? Ori şi-a vîrît Necuratul coada? Oricum, ceva nu e-n ordine...¤ Păi în ritmul ăsta, o să rămînem fără avioane...¤ Se-ntîmplă şi la case mai mari : iote, o aeronavă care plecase din Ankara, spre Munchen, a aterizat...la Otopeni. ¤ Asta n-a fost rău : au mai făcut vînzare barurile de pe aeroport...¤ Nici cu cazul Ridzi nu e clară treaba : demisionează, ori nu? E vinovată sau doar impunibil-neglijentă? Strică, ori...repară imaginea partidului? ¤ „Iată-ntrebări care-aşteaptă răspuns!” – vorba cîntecului Margaretei Pâslaru. ¤ Şi ca să nu vă mai fierb, vă lămuresc şi de ce am pus în titlu data de 23 August : fiindcă atunci a decis OSCE să fie Ziua comemorării victimelor stalinismului şi a nazismului. Huo! ¤ Păi eu am apucat defilarea de la 23 August, în care nu se comemora, ci se sărbătorea eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist ; şi-acum, să mă trezesc cu pocinogu-n casă? Ce mai, se duce de rîpă istoria asta!...Doar geografia o mai întrece.¤ Trei cazuri noi de gripă porcină, săptămîna ce trecu : ei şi? Nu mă îngrijorez, că nu plec din ţară pînă-n iarnă şi nici nu am cunoscuţi care vin din străinătate.¤ Putin închide cazinourile : nu e rău! Vicioşii ăia ar putea veni să le populeze pe-ale noastre, nu? ¤ Că Las Vegasul e mult mai departe. Deocamdată...¤ Azi va fi înmormîntat Michael Jackson : cu cît trec zilele, cu atîta începem să realizăm cît de mare devine pierderea acestui mare artist.¤ Şi fiindcă tot am vorbit, mai sus, de incertitudini : mai avea, ori nu, avere, starul? ¤ Oricum, din drepturi de autor se va scoate suficient pentru tot ce ţine de funerarii. Şi pentru ca urmaşii să ducă o viaţă ferită de griji.¤ Şi hai să-nchei (aparent) amuzant : ministrul culturii a anunţat că pînă-n 2020 Iaşiul nu poate deveni capitală europeană. De asta sunt sigur! ¤ Da’ ce garanţii are dl. Paleologu că va deveni atunci? ¤ De vreo doisprezece ani tot aud că se va întîmpla minunea : nu s-a întîmplat, că de-aiae minune, nu?!...A devenit Sibiul însă; pesemne, acolo nu plutea nimic miraculos în atmosferă...¤ Vă urez o săptămînă frumoasă şi lipsită de stres. O meritaţi.¤ Fie şi numai pentru faptul că mă citiţi...

TĂCEREA (SUSPECTĂ A ) MIEILOR

adaptare de Bogdan ULMU, după Dan Mihai POPESCU

Cu doar două zile înainte de Paşte,mi-am luat sacoşa şi am pornit-o spre piaţă.Eram hotărît să-mi cumpăr măcar un sfert de miel.
Dar m-am întors abătut,fraţilor!Fiindcă mi-am permis luxul de-a-mi achiziţiona ulei, ouă, verdeaţă,caş,vopsele de ouă,haţmaţuchi,mini-cozonac,maxi-vin,nu-mi mai ajunseseră banii şi pentru o ciosvîrtă – cum se spune în asemenea ocazii – de behăitor…M-am rugat, respectuos, DOMNULUI : „Ce dacă sunt şomer, Doamne! Vreau şi eu de Paşti măcar o pulpă,ori un cap de miel! Să-l fac cu usturoi şi multă verdeaţă,şi-apoi să beau un pelin de Mai,ce-i place şi lui Văcăroiu Neculai!”…
Nu-mi terminasem bine rugămintea, cînd soneria „ţîr!”,”ţîr!”.Am deschis uşa cu teamă ( mi-era frică să nu fie de la impozitul pe venitul global!); dimpotrivă! Era un miel mare, obez,care behăia teribil…Dumnezeu, pesemne, mi-a auzit ruga şi s-a grăbit, drăguţul, să-mi îndeplinească domestica dorinţă…
Nu mai era loc de gîndire : am pus mîna pe cuţit şi…”harşt!”, am sacrificat mielul.Nu a fost uşor! Se zbătea teribil şi behăia îngrozitor!(pesemne, era un animal pascal care iubea incredibil de mult viaţa! Poate nici nu era adeptul metempsihozei…mă rog).L-am tranşat şi m-am grăbit să-l gătesc.Am lucrat, simultan, la trei vase : ciorbă,drob,friptură.Vroiam să-i fac o surpriză consoartei, cînd va veni obosită, de la serviciu.
Dar animalul era tare ; nu vroia să fiarbă, nici să se prăjească.Pesemne, era OAIE! Că mieii sunt fragezi…Pînă se prepara oaia, m-am apucat să tranşez şi restul de carne şi, văzînd că nu-mi încap toate în delicatul meu frigider,am umplut doi săculeţi de plastic şi i-am dus la vecina de palier,madam Batalu, să păstreze dînsa carnea la rece(că ea e singură şi are mereu loc în frigiderul Zil,cumpărat în rate în anul 1973).
Serviabila, vecină a acceptat să-mi pună carnea în congelator, după ce i-am promis o coastă suculentă şi unul din ochii blajini ai rumegătorului.
Între timp, a sosit şi nevastă-mea,Mioara.Cînd m-a întrebat ce-i pe foc,i-am răspuns,ghiduş,”ghici?!”.Curioasă, ca toate fomeile, a ridicat unul dintre capace.A privit îngrozită şi,după ce a spus ,calm,”Aaaaaaaa!!!”, a leşinat.
M-am dus înapoi la vecină, la madam Batalu, s-o rog să acorde Mioarei asistenţă medicală (că femeia lucrase cîndva, la Salvare).Aş! Şi ea era în pragul infarctului, căci cînd a vrut să mute pachetele mele de carne în pungi mai mici, s-a pomenit cu o mînă de om în mînă.A scos verigheta de pe unul din degete şi,zîmbindu-mi politicos, a sunat la poliţie.
Echipajul a sosit în cinci minute, bucuros că infractorul se anunţa docil(mai tîrziu am constatat că prin INFRACTOR, înţelegeau persoana mea!).După ce au resuscitat-o pe nevastă-mea, aceasta a început, printre sughiţuri, să povestească cum, atunci cînd a ridicat capacul oalei, a zărit sub pătrunjel,fierbînd la foc molcom,capul iubitei sale mame…
Eu am negat totul ; doar o cunosc pe soacră-mea! E aia femeie s-o fierbi şi apoi s-o mănînci?!Ptiu!Înţeleg,Sandra Bullock!Sau Kim Bassinger,Nicole Kidman,Angelina Jolie…Da’ soacră-mea?!Brrr!!!
Şi psihiatrul a încercat să mă ajute, explicînd că, pe fondul unei inaniţii accentuate s-a instalat în mintea mea o stare confuzională,astfel încît bătrîna mi-a apărut sub aspect de oaie.Cred că cel mai tare i-a convins pe procurori ideea psihiatrului după care, la fel de bine, de Crăciun ar fi urmat să-mi prăjesc socrul…
De un lucru îmi pare teribil de rău : nu mi-au dat drumul din arest să conduc şi eu pe ultimul drum, oalele cu soacră-mea tranşată…

File dintr-un jurnal teatral

Cînd confundăm liniştea, cu tăcerea, înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! Cît de greu reuşesc să tacă pe scenă, anumiţi actori! Şi ce rar se ascultă unul, pe celălalt, în anumite spectacole!
La început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-şi termine partenerul textul, şi-i taie cu replica lor! De-aici, dialoguri de involuntar absurd : „Aşa că împrumută-mi 100 de lei!” – trebuie să zică în finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s-a plictisit să-l asculte, de zece minute, şi-i taie finalul. Totuşi, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu împrumut, din principiu!”.
Nu-i voi uita toată viaţa pe Codrescu în Jocul ielelor( genial, într-o scenă în care asculta, douăzeci de minute!) şi pe Tudorel Popa în Preţul – care tăcea...o piesă întreagă!
Proba elocvenţei actorului – tăcerea sa...
¤
Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toţi creatorii sunt nişte privilegiaţi, din punct de vedere al longevităţii :”Sunt alcătuit din mai mulţi oameni – este imposibil să murim cu toţii, în aceeaşi clipă!”. Corect!
Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ştefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ş. a. sunt vii. Ca Beligan, Ion Cojar, ori Ion Lucian. Măcar unii din cei mulţi, care se adăpostesc în for(t)ul interior al unui artist...
¤
Citesc, periodic, despre deţinuţii care sunt actori, scriitori, pictori. E un subiect care place gazetarilor-găozari (cum i-a numit Preşedintele ţării).
Văd că Alina Herescu, celebra criminală, joacă într-o piesă la Iaşi ( la Penitenciar, nu la Naţional!) şi a anunţat că va scrie una, nu peste multă vreme. Fan-Fan, „rechinul puşcăriilor”, a publicat cîteva volume (deşi e analfabet!), unul din ele lansat cu tam-tam chiar de Mircea Dinescu! Cînd eram profesor de actorie la Timişoara, am avut un student cu nume sîrbesc, care nu a terminat anul I, fiind arestat. În pîrnaie însă, un asistent al meu a lucrat cu el un spectacol supra mediatizat, jucat şi pe scena Teatrului Nottara!
Recent, citesc într-o revistă literară, că poetul Valeriu Barbu, „aflat temporar în detenţie la Penitenciarul Galaţi, este îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu!
S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : eşti lipsit de publicitate. Şi nu eşti îngrijorat de arlechinul din trupul tău...
¤
„E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate”(Virginia Woolf). Aşa e...
¤
Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub aşteptări!
Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvenţe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Şi este tipărit DUPĂ 1989!
Ciudat! Cîte scene memorabile găsim în jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, şi tocmai jurnalul lui Silvestru să şocheze prin...cuminţenie? Hm...