Iar e criza teribila, moncher!...

...Da, că nu e oră lăsată pe mass-media, să nu auzi (vezi) cuvîntul criză. Cu riscul că voi scandaliza cohorte de martalogi, declar că : criza asta nu e o fantezie, dar nici un bau-bau! ¤ Nu pot să zic că o simt minut-cu minut, dar nici nu exclud riscul de-a o percepe, curînd.¤ Pe de altă parte, criza asta e şi un pretext pentru hoţi să fure, pentru manageri să se fofileze, ori pentru zgîrciţi, să nu dea nimic. „Acum, pe criză, vrei tu mărire de salariu?” ; sau „ păi din ce să trăiesc dacă nu fur? că-i criză, bre!”.¤ Şi ca să fie credibilă, tembeliziunile ne mai prezintă cîte-un caz de sinucigaş, victimă a acestei terifiante crize...Ptiu! ¤ Păi bine, draci lectori, nu se sinucid oamenii sensibiloşi şi cînd nu e criză? Nu sunt momente în care, în plină prosperitate, nu iei salariul de merit şi primă?( spre exemplu, eu am avut salariu de merit doar şase luni, în treizecişiunu de ani de muncă! Pesemne că nici nu-s vreun meritos...).¤ Dar, pesemne tot din cauza crizei apar şi gînditori de mîna a paişpcea : de la o vreme, peste tot vezi poza, ori declaraţiile Ramonei Gabor. Macioalfa este o vedetă tipică crizei de anul ăsta ( soră-sa măcar era iscată de o criză mai blajină, a anului 2000!). ¤ Ramona, are un merit clar – e cumnata lui Virinel Columbofileanu. Se pare că ajunge, pentru axiologii mileniului trei. În această copleşitoare calitate, aruncă cu verdicte-n populaţie, tip „un bărbat care nu-i bogat, e prost”; sau „suporterii români trebuie înlocuiţi cu suporteriţe frumoase” ş.a.m.d.¤ Bine c-au murit de-alde Cioran, Noica şi Ţuţea, c-altfel aflau acum că-s proşti...Deşteaptă e Ramona Gabor, din moment ce toate tîmpeniile ei sunt adulate de o parte a presei...¤ Alt subiect de criză : Cristi Minculescu. ¤ Mă bucur că a reuşit operaţia, mă bucur că e iubit de atîta lume, jos pălăria pentru gestul soţiei sale. Dar de ce atîta tevatură în jurul operaţiilor bietului solist? De ce scheme pe calculator cu ficaţi tăiaţi, corpuri pe masa de operaţie şi vase de sînge ? Parcă omul bolnav, oricît de cunoscut ar fi el, are nevoie şi de o protecţie a bunului-simţ, nu?...¤ Şi cum de la criză, la grevă, nu-i decît un pas, fireşte că au început grevele – justificate, ori nu. Cel puţin aia a ceferiştilor (am văzut o cherelă jenantă pe micul ecran), chiar m-a frisonat! ¤ Mă mir, că acum la guvernare sunt şi PSD, şi PC, partide care se pretind social-democrate...¤ Iar ceferiştii, toată compasiunea mea, dar ce să facă statul dacă nu mai sunt călători şi implicit trenuri, gări, deci nu mai trebuie mult personal? ¤ Mă mir că nu făcură şi greviştii de serviciu, minerii, un nou scandal! ¤ Iar greva pensionarilor sună chiar anapoda! Că greva o poate face unul nemulţumit de condiţiile de muncă, nu unul care e nemulţumit de condiţiile de binemeritată odihnă...¤ Cît priveşte delagaţia de vasluieni întorşi de la graniţă, de vameşii Republicii Moldova, nu pot pune decît o întrebare : ce căutau ei acolo? ¤ Aşa le trebuie! ¤ Să mai plece şi-n ţări civilizate, tată...¤ Dar să trecem şi la veşti bunuţe : pamfletul rămîne, în continuare, permis. Am răsuflat uşurat şi eu, alături de alţi oameni liberi.¤ Şi-nchei amuzant, ca-ntotdeauna : unul dintre permisele auto acordate în Argeş fu obţinut pe 4.000 euroi, plus...un kil de brînză. Huo! ¤ Asocierile astea mă fac paf : înţeleg, dai şpagă 5.000 de euro; sau 3.000 euro şi un butoi de brînză. Ori, fiind criză, doar 100 de kile de fromaj. Dar o mită de UN KIL de brînză, întrece orice demnitate infracţională, zău aşa! ...¤ Hai că m-am enervat şi închei aici.

O dusă si-o venita, (de) la Paris

Citeam, nu de mult, un sonet al lui Tudor George, despre un moment crucial din viaţa marelui critic de artă, Eugen Schileru : „ E prea tîrziu ca să mai văd Parisul!”...suna primul vers. Schileru, deşi a avut multe invitaţii în capitala Franţei, a fost lăsat de comunişti să plece la Paris abia pe la 56 de ani; un critic de artă mare, musai să stea în Luvru o zi măcar, dacă nu o săptămînă. Musai să se plimbe prin Montmartre şi să vadă Notre Dame. Ei bine, conştient că este un ghinionist, Schileru, odată ajuns în Oraşul Luminilor, a... refuzat să mai intre-n Luvru, mulţumindu-se să stea într-o cafenea, în faţa muzeului, şi să privească vizitatorii cum intră şi cum ies...Ciudat, nu?
A doua conexiune introductivă : Paul Anghel, un scriitor pe nedrept uitat azi, a scris o carte care se intitula O clipă în China. El explica logic că, a sta o lună în ţara lui Confucius, echivalează cu ...doar o clipă.
Ei bine, înţelegeţi acum de ce afirm că am stat o clipă, la Paris, cînd era prea tîrziu. Dar decît deloc...
Pentru generaţia băiatului meu cel mic, o deplasare acolo înseamnă un drept cîştigat prin democraţie. Mie, încă traumatizat de ceea ce-a fost aici pînă-n ’89, mi se pare un privilegiu. Şi am realizat că Parisul poate deveni un viciu : ce vice impuni, dit Paris! Parisul creează dependenţă, deci; creează complexe; creează suspine interminabile. Din multe puncte de vedere...
Am fost, printre altele, pe acoperişul oraşului , în Turnul Montparnasse, la etajul 59 : de-acolo am văzut tot ce n-am putut vizita, cu piciorul, în clipa tardivă a deplasării. Ascensorul cel mai rapid din Europa te duce-n numai 38 de secunde sus, aproape de cer.
Am mai văzut, de-aproape, Turnul Eiffel – care seara este impresionant (păcat că acolo eşti agresat de negrii care vînd brelocuri cu monumentul şi machete luminoase, şi care uneori, chiar te-njură fiindcă nu vrei să le cumperi!); am fost încîntat de Montmartre ( cartier încă boem, cu pictori care te acostează, sperînd că-ţi vor face portretul, cu multe restaurante mici şi cu suveniruri delectabile); mi-a mai plăcut catedrala Notre Dame şi, în egală măsură, împrejurimile; m-au încîntat Luvrul şi piramida, Defense şi Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepţie!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepţie, Moulin Rouge – plus împrejurimile.
Am mers mult cu metroul ( într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de staţii, numai la-ntoarcerea spre hotel!) şi, sincer să fiu, am rămas uimit de cîţi negri şi asiatici vezi aici – peste 70% din numărul călătorilor. Noroc că staţiile sunt mici; şi, se pare, am nimerit într-un moment în care metroul era în renovare, peroanele arătînd mult mai rău ca la Bucureşti ( de altfel, nici la Roma sau Barcelona nu arătau grozav!)!
Arcul de Triumf – fără surprize. Am băut un vin pe Sena, pe un vaporaş-restaurant. E momentul să spun cîteva cuvinte şi despre restaurantele Parisului. Ele sunt foarte multe, evident, şi particularizate. Găseşti, cum e firesc, tot ce vrei, la preţuri pentru toate buzunarele : de la 5 euro , la 500 de euro; nu am vrut nimic din ce găsesc şi-n ţară, dar, recunosc cu ruşine, nu am avut destui bani (& destul timp) să-mi satisfac plăcerile de gourmet: am gustat puţin camembert, avocado cu crabi, mezeluri tipice, crepes cu de toate, lasagnia cu somon, ouă cu maioneză de-a lor – excelentă!, fileuri anchois, pastramă de raţă, deserturi din ciocolată topită, dulciuri diverse, printre care un ghimbir zaharat interesant, la un local chinezesc ; am vrut să mîncăm, într-o zi, la un restaurant cu specific românesc – Chez Christina – dar tocmai la ora în care ne nimeriserăm, acesta era în curăţenie... am băut pastis, cidru în trei variante (una din ele, excelentă!), vin, bere, ceaiuri, apă minerală. M-a surprins să constat că berea e cam la acelaşi preţ cu vinul şi sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat nişte băuturi reci pe bază de cafea, dar mai ales am rămas cu ochii la pungile atît de diverse ca aromă şi tărie, ale boabelor cu pricina...
Clipa mea franceză a fost inuman de scurtă : n-am decît o soluţie – s-o repet...Pentru că, repet, Parisul creează dependenţă...

Aveti, prin absurd, cultura generala? Hm, ma mir! ...

Omul mileniului trei va fi bine informat, ori nu va fi deloc, cum ar fi vrut să zică Malraux.Vă ajut dezinteresat să vă verificaţi cunoştinţele, căci la altceva, nu văd la ce-aş mai putea fi folositor...

1. Cum ajung strugurii, stafide?
a) prin presare ; b) prin mîncare; c) prin supunere la ultraviolete; d) prin bombardare cu ioni etilici ( a nu se confunda cu machitorii care poartă numele de Nelu!) ;

2. Ce fel de animal este pisica?
a) de apartament mic; b) al naibii de viclean; c) oarecum pufos ; d) cvasi-comestibil;

3. Cît de lungă este limba ursului furnicar?
a) 30 cm.; b) ...”cît un fagure de miere” ; c) ...cu măsline ; d) cam cît vrea Laura Andreşan ;

4. De cîte ori , pe an, întreţine ursul Panda relaţii sexuale?
a) de douăsutecincizeci de ori; b) niciodată ; c) o dată, şi-atunci, greu, tată! ; d) ce te priveşte bre, libidinosule?!...;

5) Pentru ce au nevoie peştii, de branhii?
a) pentru a trăi fără stres; b) pentru a putea bea liniştiţi; c) pentru a fuma sub apă ; d) pentru a dormi, în timp ce respiră...;

6) Într-o ecuaţie, care este operaţia opusă înmulţirii?
a) despărţirea; b) sterilitatea; c) „...am rămas numai noi doi!”; d)chiuretarea;

7) Din ce îşi construiesc cuibul furnicile ?
a) din melci; b) din coji de ouă de bibilică; c) din cofraje : d) din ciuperci ratate;

8) Ce ingredient este indispensabil ciorbei de burtă?
a) burta ; b) ciorba ; c ) ardeiul iute; d) ospătarul;

9) Cine a compus opera Aida de Verdi?
a) chiar Verdi ; b) Puccini ; c) Mozart ; d) Marius Moga.

Comentarea ipoteticelor răspunsuri :

...Da’ ce, parcă se poate răspunde la asemenea întrebări tendenţioase?! Noi nu ne vindem ţara! Nici demnitatea & logica!

Asomari precoce si turbane cu vechime...

Cîrcotaşi cum vă ştiu, o să vreţi imediat să vă explic ce-i cu titlul foiletonului meu de azi. Simplu : inspirîndu-mă, ca de-obicei, din suculenta noastră realitate, vă aduc la cunoştinţă că, de anul acesta, a-nţărcat tăiatul mieilor (şi al porcilor) diletant & crud. Se va merge numai pe asomare! E lege! ¤ Iar ustensilele necesare vin moca, din fonduri etranjere. ¤ Cum ţăranul nostru habar n-are ce-i aia asomare, nici care-s ustensilele necesare, vă daţi seama ce comicării involuntare vor ieşi...¤ De-acu’, o să vezi prin satele României consilieri în probleme de expiat behăitori, şi specialişti în alegerea uneltelor de dat cotu’...¤ E o idee, pentru şomeri : se documentează şi se aleg apoi cu un sfert de miel, contra consilierii. M-aş băga şi eu, mai ales că spectacolul de-acu’ încolo, va fi unul blajin şi înduioşător...¤ Cît despre turbane, iată dezlegarea misterului : un profesor din Călăraşi ne-a explicat zilele trecute că nu-i mumos să zicem r(r)om, ci musai ţigan! Că ţigan înseamnă „purtător de turban de la Gange”.¤ Nu-l contrazic, dar tuciuriii noştri nu cred că trecură, recent, p’acolo; şi-apoi, aceştia nu mă deranjează filologic, ci infracţional...¤ Dar nu mai comentez subiectul acesta, deoarece mi-e teamă că o să păţesc precum doctoriţa de origine română din Anglia, care i-s făcut pe colegii ei cu ochişori mijiţi urangutani, şi a fost suspendată 6 luni. Nu că-i iau apărarea, dar şi ăia o făceau albinoasă, şi n-au păţit nimic. Unde-i dreptatea? ¤ În cărţi, poate...şi-n unele filme.¤ Apropos de filme : a murit joi marea actriţă Natasha Richardson, fiica Vanessei Redgrave şi soţia lui Liam Neeson. Ghinionul ei - tragedia s-a întîmplat odată cu... dispariţia lui Ion Dolănescu, deci cine se mai gîndea la englezoaică, cînd rapsodul şi ex-parlamentarul nu mai era printre noi?... ¤ Ca de-obicei însă, unele televiziuni (vezi OTV) transformă decesele în prilej de bîrfe : pe postul piticului cărunt, pe care nimerii din greşeală, văzui titrat „Maria Ciobanu nu va veni la înmormîntare”. Ei şi? Unde-i senzaţionalul, găozare? ¤ Şi chiar imediat după ce omu’ dădu’ cotu’, simţi nevoia să arunci cu dejecţii în telemanii curioşi?! ¤ Silă mi-e, zău! ¤ Altă blasfemie văzui sîmbătă la ştiri (nu ştiu cine a reuşit s-o filmeze): un şofer, în timp ce asculta, în cabina TIRului, slujba religioasă, gonea cu peste 200 la oră, şi-njura şoferii care nu-i făceau loc pe autostradă! ¤ Ptiu! ¤ Mi-e greu să înţeleg dacă se grăbea spre Rai, ori spre Iad; oricum, slujba aia nu-i folosea la nimic...¤ Tot aşa cum nu mă bucură faptul că la Naţional TV, pe banda ştirilor, trece uneori, rapid, un... şobolan animat. Buăăăh! (iertaţi-mi interjecţiile, dar viaţa mi le impune, zău! Cînd scriu despre Cehov, ori Faifer, nu fac aşa) ...¤ PNL şi-a ales noua conducere; Crin Antonescu, în locul lui Călin. Orban, prim vice. Felicitări! ¤ Dar s-au ales şi 14 vicepreşedinţi, apoi încă 25 de membri în staff. ¤ Personal, fiind un om frigid în faţa ideii de lider politic, îmi amintesc de înfiinţarea AUR (Asociaţia Umoriştilor Români) :acolo, în semn de băşcălie, au fost aleşi 3 preşedinţi, 15 vicepreşedinţi, 25 de secretari şi... un membru. Nu mai avea mult nici PNL...¤ Problema partidului însă nu e cea a numărului de liberali cu funcţii, ci de refacere a imaginii şi de revenire la putere. Succes, bre! ¤ Da’ să trecem şi la veşti oarecum bunuţe ( că de-alea sută la sută bune, de unde?!) : suntem abia pe locul 64 în lume la proteste sociale. Încă-i bine, că dacă mai erau la putere Ilici şi cu Miron Cozma, treceam pe doi...¤ Şi alta : în Iaşi, raportat la celelalte oraşe mari, sunt cele mai ieftine apartamente. Acu’ e momentul, fraţi căuzaşi! Cumpăraţi fo’ cinci-şase şi peste decenii, nepoţii vă vor fi recunoscători...¤ Hai, pa, ca m-am plictisit!...

TEST de stiinta & (oarece) cultura: Unde mergeti la iarba verde ?

E primăvară, natura se redeşteaptă, pe cît mai poate, la ( un fel de) viaţă, păsărele se-ntorc din ţările exagerat de calde, cu trenul n-ai cum merge că e scump (şi, oricum, poate fi şi gre vă), aşa că-n week-end iei o pătură din păr de cămilă, un coş cu merinde diversificate (ca Scufiţa aia Roşie), iei şi familia , apoi ieşi să-ţi umpli plămînii cu oxigen, azot, fum de cocs, fîn ars, stronţiu şi ce - o mai fi prin smogul treimiist.
Răspundeţi sincer la întrebarea de mai sus, apoi verificaţi-vă inspiraţia :

a) eu merg în pădurice, cu toată familia, frigem mici, bem bere răcită în apa caldă de pe malul luminişului ( deşi în luminiş, de obicei, nu curge nici o apă!), jucăm volei cu piciorul, moţăim pe iarba reavănă , aruncăm cutiile goale de fasole cu costiţă în apă, apoi rîgîim fericiţi, cu toţii;
b) nu merg la iarbă verde că e – sigur! - poluată;
c) nu merg la iarbă fiindcă nu mai e verde – vorba melodiei „ ce fu green s-o uscat / ce iubii s-a demolat, mă !”;
d) merg la barul IARBA VERDE, deschis recent în cartier, unde joc biliard pe bani şi apoi mă bat cu ciumecii pe motiv că ambele echipe au trişat;
e) eu nu mă-nghesui cu toţi ghiolbanii, duminica, la iarbă verde, pentru că sunt şomer, soţia e casnică, copiii nu merg la şcoală (fiindca s-a dărîmat, a venit apa şi a o luat!), soacră-mea-i pensionară CAP şi, deci, putem să mergem marţea, miercurea şi joia ;
f) la iarbă verde nu am mai ieşit din aprilie 1989 – că acum avem cablu şi mă uit la programul tv Etno, în care cîntă Sorinel Puştiul, Viorica cu Ionică din Clejani, Angelica Stoican, Liviu Vasilică, Gheorghe Turda din Bucureşti şi deputata Irinuca Loghin;
g) la iarbă verde mă gîndesc dacă o să mă mai duc, fiindcă ultima oară am găsit în iarbă un guşter cam dezvoltat şi soacră-mea a făcut un pre-infarct, iar copiii – pipi pe ei( şi nu au alt spiel hosen!) ;
h) cu ce bani, mă ?!
i) de iarbă verde-mi arde, acum, cînd nu vor să ne primească în UE nici în 2007?!…

Comentarea răspunsurilor :
a) Sunteţi un idealist incorigibil!;
b) Sunteţi un pesimist incurabil;
c) Aveţi nostalgii păguboase;
d) Nu mai fiţi aşa pragmatic!
e) Vă bucuraţi de invidia noastră!…
f) Admirăm patriotismul dvs.!
g) Ghinionistule!
h) Vorbiţi frumos!
i) În fine, un om cu simţul realităţii! Felicitări!

Alt dusman pervers : luna plina!...

...De parcă n-am fi avut şi-aşa, destui! ¤ Văd la ştiri, zilele trecute, un doctor care, resemnat, povestea că într-o singură zi au tăbărît pe Urgenţe 180 de pacienţi care vorbeau stins şi singuri, pe motiv că luna plină, pîrdalnica, le distruge viaţa, de cîteva ore lungi , interminabile...Of! ¤ Am mai zis-o, nu e un veac pentru sensibiloşi, tată : păi, în ritmul ăsta, cum opina doctorul cu pricina, se aşteaptă o invazie de ameţiţi şi cu ocazia asteniei de primăvară ! Iar teamă mi-e că vor urma, într-o logică firească, nostalgia defilatului de 1 Mai, canicula estivală, disperarea scumpirii concediului, stresul autumnal al punerii murăturilor, costul terifiant al rechizitelor şcolare, lupta severă cu perfidul tulburel, insuportabilul ger de iarnă, spectacolul sîngeros al tăierii godacului...¤ Nici moartea nu pare, acum, mai rea decît viaţa! ¤ Căci, iaca, o nouă tărăşenie : o băcăuancă de 67 de ani s-a trezit cu dosar penal deoarece are în casă arme nedeclarate. Fomeia recunoaşte că erau ceva puşcoace prin debara, dar nu-i aparţin, fiindcă soţul decedat se juca cu ele în timpul vieţii. Iar ea nu le-a aruncat, sperînd că-i vor folosi cînd se va decide să-şi pună capăt zilelor.¤ Dacă nu s-a grăbit, acu’ speră să scape cu suspendare.¤ Iar armata mai completează efectivul de la Ciorogîrla, nu?...¤ Că tot ajunserăm în zona sepulcrală : ce credeţi că se mai întîmplă în Moldova? Într-o comună s-au inversat morţii şi, la înmormîntare, fata răposatei bocea o străină, mirîndu-se şi ea, între două sughiţuri pioase, cum de maică-sa era mai mică de înălţime cam cu 40 de cm. şi avea fo’ 50 de kile mai mult. Cică au greşit ăia de la morgă.¤ Io nu zic că ăia erau treji, că la morgă nu rezistă nimeni fără 20 de votci pe zi: da’ ce fel de fiică normală poţi fi tu, plîngînd o străină care nu semăna deloc cu propia-ţi mamă?! ¤ Cum întîmplarea se petrecu taman la Tanacu (localitate demonizată, care pătrunse şi-ntr-un spectacol de teatru!), ce să ne mai mirăm?!...¤ Cică Băncile au raportat că 14% dintre deţinătorii de credite, nu-şi mai achită ratele. Doar atît? ¤ Da’ io cred şi că mulţi speră că fiind criză, Bancile astea arghirofile îi vor păsui cu scadenţa pînă cînd titularii vor da cotu’, iar urmaşii vor scăpa de rate, pe motiv că nu le-au făcut ei. ¤ Aha, acu-nţeleg şi io de ce la 6000 de euro împrumutaţi, Banca-ţi ia 9000 – ca să recupereze şi din datoriile ălora care nu mai apucă să dea-napoi!...Milostivă instituţie! ¤ Cu unii; mai precis, cu ăia care nu cuvîntă, cum ar zice Emil Gîrleanu...¤ Şi ca să rămînem în planul bramburelii generale : după ce, cu fo’ două luni în urmă, au fost retrase sute de doze de bere, fiindcă un bîrlădean bău una şi-ncepu să recite-n limba etruscă, acu’ se mai retraseră de pe piaţă şi 220 de conserve din Thailanda, deoarece nişte argeşeni păpară şi se treziră cu boturile alungite şi behăind lugubru.¤ Domne’, io nu mai înţeleg : chiar fac farse ăia care-mbuteliază varii alimente, ori e mîna mîrşavă a concurenţei? Că parcă nu-mi vine să cred că apar fel de fel de accidente alimentare de la produse diverse, din spaţii diferite (că berea cu pricina era din România).¤ Am mai văzut, acu’ fo zece ani, un şoricel pe fundul unei sticle de Pepsi pus, pesemne, de un fan Coca Cola; şi acu’ f’un an, se stîrni tă răboi în jurul iaurtului Danone, care retrase de pe piaţă mii de cutii – în timpul ăsta, concurenţa jubilînd; dar parcă nu-mi vine să cred că treburile astea-s aşa de clare...¤ Hai să-nchei cu veşti plăcute : Mihaela Rădulescu, mama lui Dani ăla matinalu’, mai scoase o carte: şi declară că ea în scris n-are timidităţi. ¤ Da’ unde are? Că o văzui pe un benner lungită numa-n chiloţei! Deci, în concluzie, macioalfa n-are timidităţi în scris, vorbit şi pozat.¤ Şi o veste serioasă : Abramburica, deşi a scos o oră de sport şi una de limbi străine, din programă, făcu şi ceva bun – înlocui laptele şi cornul, cu o masă caldă, pentru elevi.¤ Numai să nu le dea conserve calde din Thailanda şi bere caldă de la Silva...¤ Vă pup, supravieţuitori ai crizei economice mondiale!

Cum ne pregatim de 1 Aprilie ?

În mod eronat, sărbătoarea naţională fu pusă taman pe - ntîi decembre; de ce, bre? Doar o naţiune de păcălici & păcăliţi, normal e să se festivească pe 1 Aprilie, Ziua interna ţională a celor ce ţepuiesc – sub diverse forme ( de la şmenari tuciurii, baroni locali, miniş tri - plagiatori, parlamentari care iau diurna şi cînd votează alţii în locul lor, la nevinovaţi portari care primesc ciubuc , paraşute care deşi promit, nu-ţi fac” tot tacîmul” şi vedete tv care iau salariu de preşedinte de stat, nici ele nu ştiu pentru ce ). De aceea, ziua de 1 aprilie este, pentru mioritici, la fel de importantă ca 7 noiembrie, 23 august, 26 ianuarie, 1 mai, 11 septembrie etc. Practic : nu e indicat să nu o pregătim din vreme, căci e păcat să pierzi ocazia să te răzbuni pe viaţă & hidoşii ei reprezentanţi, la paravanul istoricei aniversări de 1 aprilie.
Răspundeţi la-ntrebarea din titlu, apoi vedeţi ce scrie la comentariul final : n-o faceţi degeaba, veţi vedea…
a) de 1 aprilie io imit tare „poooc!!!”( din gură) în spatele bunicii ; ea crede că a mai sărit în aer un tren la Madrid şi face pre-infarct ; asta-i bine, fiindcă o să-i ridic o vreme pensia, sîc! ;
b) nu mă pregătesc în nici un fel, deoarece-s un domn sobru şi nu agreez glumele proas te : propensiunea către haz pueril a adus România acolo unde este ea, azi! ;
c) pentru ziua cu pricina am pregătit tartine cu cretă şi săpun (pentru colegi), am pus marmeladă (că-i ieftină!) în pantofii vecinilor, am aruncat, în faţa uşii, coji de banane ( să cadă poştaşul) şi am umblat la tabloul electric – primul care pune degetul la comutator se zgîlţîie cîteva minute, înnegrindu-se treptat. Cred că o să fie taaaareeee amuzant! ;
d) de 1 aprilie eu dorm, aşa că nu mă interesează ce faceţi voi, futililor(pardon de expresie!) ce sunteţi! ;
e) da ’ ce-i, bre, la 1 aprilie?!…;
f) atunci, eu iau o carte de Ananie Gagniuc şi-i schimb coperta, cu una de-a lui Paolo Coehlo : să vezi ce-or să înjure ăi de-o primesc cadou, după ce citesc trei pagini!…;
g) de 1 aprilie ar fi nostim să vă trimiteţi socrii la mare, minţindu-i că e 1 mai ; o să le piară pofta de litoral, pe un deceniu de-acum încolo ( dacă-l vor mai apuca)! ;
h) în ziua cu pricina îmi invit soţia la un restaurant vegetarian : gustînd şniţelul de morcov , cotletul de conopidă, apoi maioneza din soia şi cataiful din alge marine, totul stropit cu şampanie fără alcool ( pentru copii!), femeia va declara că nu mai vrea vreo dată la restaurant, ceea ce va simplifica balanţa dvs. financiară…;

Comentarea răspunsurilor :
A & c & h : copilul din dvs. refuză să se maturizeze ; într-un fel, e bine! Dacă soţia nu vă reproşează asta, înseamnă că sunteţi un norocos!…
B & d & e : trăiţi degeaba pe lumea asta ! Măcar o zi pe an renunţaţi la luciditate! Car tezienii nu se bucură de longevitate, zău!…;
F : felicitări pentru ingenuitate! Cu oameni ca dvs. România nu va pieri cu una, cu două! ,,,;
G : există o limită pînă şi-n glumă, zău aşa!…

Cu un Floricel nu se face primavara, bre!...

...de-aia apărură doi! ¤ Io mă-ntreb, cum de-n aceeaşi săptămînă apăru horticolul onomastic, şi-ncă dublu – după ce ani întregi nu dai de un Floricel, în mass-media? ¤ Nu ştiu dacă spionajul e pentru mine – personal, nu m-aş băga în aşa ceva, de teama deconspirării inerente; sigur că e bine plătit, dar tot nu mă tentează. ¤ Am citit şi eu cărţi cu spioni, am văzut filme cu Mata Hari, Sorge & 007, cred că am avut şi o mătuşă spioancă( ieri i-am făcut de 40 de zile!), dar mereu mă simt inhibat de subiect. Mi se părea că ţine de ficţiune. Văd că nu...¤ Nu-nţeleg cum Floricel Achim a putut să spioneze, sub ochii exersaţi ai atîtor militari şi SRIşti. Nu-nţeleg cum nici bulgarii nu s-au prins că Zikolov a colaborat cu serviciile secrete mioritice. Nu pricep nici care-i rolul Ukrainei în sosul ăsta misterios.¤ În fine, un bine tot există : că printre calicie şi violuri, au mai apărut şi delincvenţi de rang, precum spionii. ¤ Şi , în plus, e măgulitor să ştii că există cineva care are nevoie de informaţii despre biata noastră ţărişoară...¤ Dar, cum spuneam, mai apăru un Floricel, în presă, cam în acelaşi timp : Floricel Vitan, la Cluj. Ăsta ănsă are mai puţin spectaculos – era vorba doar de trafic de influenţă.¤ Oricum, eu pe viitor, o să mă feresc de ăia pe care-i cheamă Floricel, fiindcă, în ciuda numelui, sunt dubioşi...¤ Cît priveşte atitudinea Kievului, în privinţa primului Floricel...ce mai contează? Cînd aud de Kiev sunt la fel de prudent ca atunci cînd aud de Floricel...¤ Am avut un masterand, la Universitatea Cuza, Floricică : era la fel de dubios, deşi bag mîna-n foc că nu era spion.¤ Alt subiect de belea :cică se mai pun nişte biruri. Că statul e sărac, fiindcă e criză.¤ Bine, bre, dar de ce să fie şi cetăţenii foarte săraci? Eu înţeleg că e nevoie de bani, am priceput că s-au făcut restructurări, pensionări, s-a luat cumulul, se scumpeşte – IAR!!!- alcoolul & tutunul, dar chiar să pui impozit pe celulare şi ...brichete, e o mare porcărie! Bine că am brichetă, că alta nu-mi mai iau, chit că mă las de fumat, recesiunea mamii ei de existenţă! ¤ de băut va fi mai greu, dar, orice sacrificiu are un început, oi mati – cum zic spionii ucrainieni! ¤ Fiindcă tot vorbim de criză economică : am văzut pe tembelizor nişte părinţi care se rugau de orfelinate să le ia copiii, că nu au cu ce-i creşte. E posibil. ¤ Dar mă-ntreb, dacă eşti calic şi puturos şi fără calificare, de ce faci cinci-şase copii, animalule? ¤ La fel, mai aflai că unii-şi vînd casele în rate, ca să aibă dince trăi : dai casa azi şi ţi se oferă 600 de euro pe lună, timp de nu ştiu cîţi ani. Nu mai întreb unde locuiesc cei ce-o dau în rate (pesemne, pe la rude pe la ţară!), dar ce garanţie ai că ăla care-o cumpără nu fuge-n Australia mîine şi rămîi cu ea neachitată? (observaţi, n-am mai zis Italia sau Spania, că acolo nu mai sunt primiţi românii; am zis Australia, dar puteam zice Noua Zeenlandă, fiindcă departe şi depopulate, deci acolo te angajează şi dacă eşti babuin!).¤ Fiindcă nu sunteţi la curent, aflaţi că un italian care s-a dat drept român s-a trezit cu un cuţit în gît! Deci, nu vă daţi drept români în Italia, că o păţiţi :spuneţi că sunteţi din Patagonia. Pînă caută macaronarii pe hartă Patagonia, voi aţi întins-o de mult, şi puteţi cerşi liniştiţi la Fontana dei Trevi...¤ Să închei cu veşti mai bune : un ieşean care a fost condamnat pentru crimă, după ce a făcut pîrnaie degeaba, a fost eliberat, după nouă ani. Omul e încă tînăr, poate îşi reface viaţa, deşi...¤ Şi pentru cei care au treabă, mai des, la aeroportul Otopeni : s-a băgat un tren, fraţilor, pe ruta Gara de Nord/Henri Coandă. Ce bine! ¤ Că nu te mai jupoaie taximetriştii, care-ţi cereau un milion (vechi) pe aceeaşi rută.Trenul costă numai 6 lei! Sîc! ¤ În concluzie : cumpăraţi repede băutură, ţigări şi brichete, în cantităţi industriale. Şi luaţi bilet pentru Noua Zeenlandă. Altă şansă nu mai aveţi, v-o spune moşu’!...

Un nou TEST ( de neştiinţă & incultură): Mîncărici de primăvară, imposibile, uşoare & sănătoase !

După cum, poate, prin absurd ( vorba lui Ionesco) aţi observat, veni primăvara, bre! Ergo – cum zice munteanul – e cazul să băgăm fibre & verdeţuri în noi, căci Baba Iarna taa aaareeee ne-a mai devitalizat, bestia! Tot cu şorici, slană şi caltaboşi, nu poţi intra în aprilie, vi tal, vigil & vivace. Bref – vorba lui Adrian Minune : cu ce ne hrănim acu’, cînd salariile nu s-or mîşcat ( vorba Leonidei Lari), dar sîngele musai să fie subţiat ( vorba lui Dracula) ?
Ce mînc io acu’, înainte de Paşte? La asta să-mi răspundeţi, fraţi căuzaşi (vorba lui Băl cescu). Vă ofer ocazia :
a) primăvara e anotimpul meu preferat, deoarece apare firu’ ierbii, ceapa verde, că măşile verzi, băncile vopsite ca brusturele, dolarii, spanacul, extratereştrii, ul terior urzicile, într-un tîrziu, ridichile, iar toxinele înmagazinate de Crăciun se vor duce…ca un fum! ;
b) io nu ţin post, fiindcă destul am ţinut înainte de 89 ( din motiv de Ceaşcă!) şi du pă, din motiv de Ilici ; în concluzie, mănînc ce apuc, fac vizite dese la rude, mă ni meresc adesea pe la recepţii la ambasade & vernisaje, lansări de carte, Ziua Na ţională a României, Ziua lui Sechelariu, noaptea Ginei Pistol, aniversarea lui Catalin Botezatu sau Zilele Cuvioasei Parascheva, unde se aruncă în populaţie cu 5.000 sarmale , 500 litri vin & cinci toalete ecologice;
c) eu înainte de Paşte sunt econom, fiindcă nu am servici, iar soţia e în Spania, la cules de căpşuni & resturi de tren, dar nu trimite nica’ acasă, ceara mamii ei de paraşută! Aşadar, io mînc iarbă (că e gratis!), sare (că o iau de pe mesele res taurantelor cu autoservire) şi biscuiţi (că-i fur din mîna copiilor mototoli care se dau „ uţa! „ prin parcuri);
d) eu ţin postu’ ăl negru, aşadar nu mă interesează subiectul;
e) eu ţin cu Dan Negru, aşa că nici pe mine nu mă interesează subiectul, deoarece Dan Negru n-o fi avînd el mare valoare, dar are 6.000 euro pe lună, deci dă de băut la fani, în prostie, tată! ;
f) Nu mănînc, dar beau, COMPENSATORIU, bă animalule ! ;
g) Suma viciilor e constantă, nu? Mănînc de post, dar fac sex în exces! Decît invers !

Comentarea îngăduitoare a răspunsurilor :
a) reuşiţi să îmbinaţi inutilul, cu neplăcutul ;
b) dovediţi un dezgustător oportunism!
c) puterea dvs. de adaptare este remarcabilă! ;
d) păcat! ;
e) aţi auzit de „ideal” , „verticalitate” , „demnitate” ? N-aţi auzit!
f) Bou eşti tu !
g) ah, eu de ce n-am norocul tău ?!…

Accidente cu capre, avioane şi politruci d’anţărţ...

Într-o după-amiază, emisiunea de cultură Ştirile de la ora 17, chiar mă dădu gata! Nu fiindcă ar fi devenit decentă, nu fiindcă ar fi descoperit ...nedescoperibilul, ci pentru că , în fine, a diversificat prezentarea infracţiunilor greţoase, trecînd şi la zoofilie.¤ Că, sincer să fiu, mă plictisisem de violuri, incesturi, tîlhării, sinucideri şi banale furturi etc. Acum ni s-a spus că un tînăr „dornic de afecţiune” (minunată perifrază!) şi-a pierdut virginitatea în braţele (copitele) a două...capre! Ptiu, maică! ¤ Ocazie cu care apăru pe micul ecran şi propietara animalelor, indignată de fapta zoofilului.¤ Dar dacă oligoidul nu se dădea la capre, mai se lăfăia peizana pe diagonala tembelizorului? ¤ Domne’, repet, personalităţile neamului nu apar cu anii la televizor, da’ babe anonime, care-s martore la diverse tîmpenii, zilnic, cîte zece-douăzeci! ¤ Şi iarăşi repet : pe lume se-ntîmplă milioane de fapte scîrboase, musai să le popularizăm pe toate? Nu mai avem deloc decenţă sau bun-simţ? ¤ Pesemne că nu. Sau, o pierdem cînd ne angajăm la un post tv.Of!...¤ Altă tărăşenie : pe Prima, intră, de la o vreme, în dreapta imaginii, într-un pătrat mic, secvenţe din emisiuni de divertisment, cu comici care se strîmbă „ademenitor”. Cînd filmul pe care-l urmăreşti e o comedie, să zicem că ar mai merge. Dar cînd priveşti o dramă, începe să te enerveze faptul că diverşi damblagii se scălămbăie pe acelaşi ecran, împotriva voinţei tale.¤ Că pe Dan Diaconescu nu te obligă nimeni să-l vezi. Dar aici... ¤ Da’ ce ziceţi de faptul că o sibiancă muri ucisă de un ...ornament de clădire? Vezi, de-aia-s bune blocurile tip făcute de Dej şi Ceauşescu: că-s fără stucaturi şi treci liniştit pe lîngă ele...¤ La astea însă, te poţi trezi că-ţi cade-n cap...un etaj întreg...¤ Oricum, e mai clară moartea, în cazul din urmă.¤ De Mărţişor, ni s-au prezentat, pe toate posturile tv, nu doar diferite variante ale simbolicului obiect, ci şi...machiaje tip şnur, ori produse de catering în alb şi roşu. Mda...¤ Oricum, anul ăsta cad bine şi 1 şi 8 Martie, adică duminica, deci se reduce numărul obligaţiilor.¤ Muriră, recent, politrucii Manea Mănescu (om de casă la Ceauşeşti) şi Eugen Florescu (fost redactorşef la Scînteia). Ultimul era o persoană relativ-decentă; dar despre Manea Pupăciosu’, nu vreau să remarc decît că a trăit destul de mult în libertate (cam 90 de ani!), pentru unul condamnat ...pe viaţă! ¤ S-a vorbit mult, pe drept, despre accidentul de avion de la Timişoara. Brava celor doi piloţi care au evitat catastrofa. ¤ Întrebarea e alta : nu vi se par cam (prea)dese accidentele aviatice, în ultima vreme? Mie,da! ¤ Şi să-nchei cu două subiecte fără rezolvare imediată : unu - americanii sunt avertizaţi (după scandalul din Mall Plaza) să evite magazinul din cartierul Militari. Asta poate fi de înţeles.¤ Partea proastă e că Mallul cu pricina a ajuns pe aceeaşi listă cu zone periculoase din...Iran, Irak şi Afganistan! Chiar aşa? ¤ Parcă nu ne ajungea publicitatea negativă făcută de italieni...¤ A doua obsesie de dată recentă : paşapoartele biometrice. Eu sunt de acord că pot fi o idee nefericită. Sigur că niciodată nu-i poţi mulţumi pe toţi.¤ Ce mă intrigă e : ce treabă are aici Biserica? Ce, cînd înalţii prelaţi decid ceva, sunt contestaţi de cei de la Paşapoarte?!...¤ Sigur că putem descoperi semne malefice , numere blestemate şi tentative de demonizare peste tot, dar cred că trebuie să avem şi simţul măsurii, nu? ¤ Vă las cu lăcrimile pe obraz, cum zicea Coana Chiriţa, primul nostru europarlamentar – pe care o iubesc, deoarece nu o plăteam din bani publici...