Sentiment cvasi/sarbatoresc

...De ce cvasi? ¤ Da’ de ce sărbătoresc?! ¤ Sigur că e o zi mare azi, sîmbătă, cînd scriu aceste rînduri ; sigur că trebuie să ne sfinţim, luînd lumină din lumină; evident că vom stau uniţi, toată familia, în jurul lumînării care arde încă de la biserică, ciocnim ouă roşii, sorbim vin liturgic, gustăm pască...dar...¤ Mai e un dar, greu de exprimat, delicat de punctat.¤ Un vecin îmi spunea că nu are nici o secundă sentimentul sărbătorii; pesemne, m-a influenţat. ¤ Nici eu nu-l mai am, of! ¤ Şi cum să-l am, Dumnezeule Mare, cînd am asistat la agitaţia dementă a lumii din jur, îngrozit?! Oamenii la cozi, oameni disperaţi, oameni care se isterizau în maşini bară la bară, alţi oameni care au pus preţul la ulei 8 lei (ptiu!) şi la miel 20 (huo!), ţărani care cereau 20 de lei pe kilu’ de caş, zarzavagii care te escrocau, vinari care săreau şi ei calul, lume deprimată, pensionari frustraţi, copii plîngînd, Înalt Prea Sfîntul încă nerecuperat...¤ Ce fel de sărbătoare mai e şi asta?! ¤ Unde e sfinţenia cutumiară cerută de Marele Eveniment? ¤ Şi, colac peste pupăză, decesele unor personalităţi autentice ale culturii naţionale. ¤ Au plecat într-o lume mai bună, chiar înainte de Paşte, marele istoric al artei Dan Grigorescu, doamna dizidenţei din perioada ceauşistă Monica Lovinescu, graficianul de geniu Marcel Chirnoagă, formidabilul sculptor Nicăpetre, poetul de sensibilitate acroşantă Adi Cusin , academicianul de mare nobleţe Paul Miron, intelectualul renascentist Cezar Ivănescu...¤ Cum poţi uita, în clipele pe care le vrei festive, dispariţia lor?! ¤ Mi se pare ciudat şi faptul că mulţi concetăţeni pleacă, de Paşte, în Bulgaria – cînd şi aici, hotelurile s-au pregătit de oaspeţi.¤ Dar cînd afli, de la televizor, că trei zile în Albena, masă plus casă, costă doar 100 de euro, începi să-i înţelegi. ¤ Mi se pare, iarăşi, anormal, circul iscat în jurul candidaturii lui Sorin Oprescu : ba n-are voie, ba are...¤ Vezi, dacă-i intelectual? Vanghele are voie dintotdeauna! ¤ Şi, în fine, nu mă mai pot abţine şi întreb : ce legătură au copiii, cu performanţa celor care evoluează pe scena emisiunii Dansez pentru tine? O crainică spunea „ce-o fi în sufletul micuţului acum, cînd cei care-au dansat pentru însănătoşirea lui, au fost descalificaţi?” ¤ Da’ ce-o fi în mintea celor care fac asemenea asocieri? Ce-are calitatea dansului unor concurenţi, cu problema medical/financiară a unora din cei pentru care dansează? ¤ Ce gogoman poate face asemenea asocieri mîrlăneşti? ¤ Păi băi, frînari dvs., io zic să vă hotărîţi : ori daţi note pentru coregrafie (şi iau premiu 4 concurenţi!), ori faceţi acţiuni caritabile – şi sunt premiaţi toţi, ca să poată susţine suferinzii în cauză. ¤ Dar nu-i normal să condiţionăm viaţa cuiva de talentul coregrafic. ¤ Tot aşa cum mă crucesc văzînd – atunci cînd fac prostia să nimeresc, din greşeală, la ţigănia cu pricina – cherela familiei Moculescu. Cît o mai lungiţi, bre, chivuţe teleaste? Păi ce, Moculescu chiar nu mai are cu ce se lăuda, pe lumea asta, decît cu scandalurile făcute fostei soţii? Ce suflet mic tre’ să ai să te arăţi pe sticlă ca să o bălăcăreşti pe mama copiilor tăi!? ¤ Sau invers. ¤ Jenant! Şi mai a fost şi Săptămîna Mare! ¤ Un sentiment ciudat am şi faţă de ideea lui Berlusconi de-a filtra fluxul de emigranţi români, în scopul reducerii criminalităţii din Italia. ¤ Sigur că unii au zis că ăsta e fascism curat. Dar şi io zic că la cîte blăstămăţii comit tuciuriii mioritici, şi ăia de-acolo au dreptul să-şi ia măsuri de precauţie...¤ Deci, nu e fascism, ci prudenţă, teteo!...¤ Hai, petrecere frumoasă în continuare, boieri dvs. şi boieroaice treimiiste! Că după Sfintele Paşte, vine 1 Mai , apoi Ziua Bărbatului, deci nu e cazul să mai punem problema utilităţii sociale... ¤ Vă ţuc, plezirişti de mai !

Votul, piscotul, ouale & botul...

Domne’, politica mioritică, în criză de popularitate, apelează la nume cunoscute din varii domenii, inclusiv artă sau sport. După succesul politic al guriştilor Dolănescu, Loghin, Angela Buciu, al actriţei Stana Ionescu, al actorului Mălaimare şi al antrenorului Iordănescu, iată că lumea mediatizaţilor este din nou solicitată, în avans.¤ Nu credeam că Bittman şi Piţurcă, Guţă şi Adi de Vito, Irina Shrotter şi Mihai Leu, Teo Peter jr. şi Carmen Şerban se vor întruni sub generoasa cupolă a candidaturii pentru primării sau consilii locale. ¤ Om muri & om vedea...¤ Ca să se întărească, Călin al nostru se alie cu Miluş Constantinescu, ex-preşedintele din partea Dreptei. ¤ Nu cred că Emil îl va ajuta pe Călin, dimpotrivă ; şi, cu durere o spun, nu cred că dreapta pură mai există, azi, în România. ¤ Dacă Dreapta va ocupa un post în Parlament şi altul de primar al Timişoarei, cred că victoria ei va fi nesperată...¤ Oricum, faptul că PDL are, într-un sondaj recent, 40% şanse de cîştig, uimeşte ; e infinit mai bine decît să le fi avut PSD...¤ Da’ hai s-o lăsăm naibii de politichie, că vi s.o fi strepezit gura de ea! Ce, depitaţii vorbesc despre alegători? Poate doar înainte de alegeri, cînd aruncă-n populaţie cu parai şi promisiuni ; apoi, patru ani, silence! ¤ Ptiu! ¤ Să trecem la masa de Paşte : cică mielul ar fi 20 de lei kilu’, la hipermarket. Oul ar ajunge la peste 1 leu, cozonacul la 11, vinul bun la 12...Drobul e scumpuţ – 22! Hasmaţuchi se găseşte greu şi, atunci, costă cît andivele... Hm...¤ acu’, tradiţia-i tradiţie, dar io cred că trebuie găsiţi înlocuitori, cum ar fi : puiul de paşte, iarba de curte rituală, oţetul de mere pascal, chifla cu nucă de Înviere...Am ieşi la numai 20% din vechiul stil...¤ Fiindcă pe cîini nu ne mai putem baza, ca-n alţi ani : nu vedeţi pe cîtă lume nevinovată muşcă? ¤ Unul dintre cei compostaţi de cotarle chiar a dat în judecată primăria Capitalei. Sigur, repet, fraţi căuzaşi, nu-i frumos să muşti cîinii, da’ nici oamenii! Că omul doar e doar cel mai bun prieten al cîinelui, nu?!( după Pedigree, fireşte!) ¤ Altă veste bună pe care v-o dau : în 2020, România ar putea depăşi Italia, din punct de vedere economic – zice The Economist. ¤ Vestea proastă e că nu o va depăşi. ¤ Altă veste bună e că românii nici nu vor fi luaţi ostatici la Olimpiadă – a declarat preşedintele COSR (nu ştiu ce înseamnă COSR, dar acum nici nu are importanţă). Important e că, pentru asta, sportivii noştri nu trebuie să participe la manifestări Pro-Tibet.¤ Nu văd de ce ar participa – exceptîndu-i pe cei care sunt simpatizanţi Bivolaru. ¤ Dar cred că-n China nu pleacă d’ăştia...¤ S-ar putea însă să ajungă la Beiuş, unde iluzionistul Serafiny a deschis o şcoală de magie. Nu l-am văzut pe Serafiny iluzionînd, dar, dacă exersatul cere, cum zice el, 10 ore pe zi, io zic că sîrguincioşii mai bine s-ar apuca de vioară, că perspectivele-s mai roze : una-i Yehudi Menuhim, şi-alta Serafiny...¤ Ne-a mai liniştit şi Putin : nu-şi lasă nevasta pentru gimnasta...Poate unde Putin nu e Nicu Ceauşescu.¤ Sau poate unde doamna Putina are cu ce-l şantaja.¤ În fine, unul de valoarea lui Putin n-are nevoie de babe de-astea de 25 de cotolani – cînd sunt atîtea prospături de 18 împliniţi...¤ De altfel, s-a hotărît că femeia ideală ar avea următoarea reţetă : un sfert Jennifer Lopez, un sfert Angelina Jolie şi juma’ Kelly Brooke – în rochia purtată de Marilyn, deasupra gurii de aerisire. ¤ Personal, aş fi înlocuit-o pe Kelly, cu Nicole Kidman, dar nu vă luaţi după mine, că-s cîrcotaş : voi primiţi-o-n casă şi pe asta alcătuită de nu ştiu ce sondaj american...¤ Şi ca să-nchei chiar comic, aflaţi că pe 19 aprilie am ascultat de îndemnul ministrului Mediului şi am scos şi eu în stradă aparate electrocasnice de care nu mai aveam nevoie. Am înţeles că e o chestie ecologică.¤ Bine, io-s mai sărăcuţ de felul meu – scosei un foen şi-un prăjitor de pîine. Alţii însă, baştani, au scos frigidere, maşini de spălat, televizoare...¤ Cînd au sosit camioanele Salubrităţii, spre-a le ridica, nu le-au mai găsit : nişte tuciurii care locuiesc lîngă containere, de ani de zile, au făcut curăţenie de Peşte. ¤ Altfel, acţiunea a avut succes.¤ Sănătate parţială la unele neamuri şi apă plată la găini...

Nuditatea – intre arta si topirlanie

Foarte des auzi, în ultimii 18 ani, fraze de tipul „X apare goală-n film!” sau „Y nu acceptă să pozeze pentru Playboy”, ori „Cutare a cerut 20.000 de euro să filmeze o scenă hot cu Cutărică”. Ei şi? Ce o fi aşa senzaţional în aceste ştiri de falsă senzaţie? Mi se par aceste dezvăluiri şocante ale unei prese debile, la fel de captivante ca şi ştirile tip „la nudişti vezi zeci de oameni în pielea goală!”, ori „cînd a născut , vedeta a desfăcut larg picioarele”!
Aceste vechi mîhniri mi-au fost revitalizate de interviurile, ştirile...culturale şi clipurile cu Ileana Lazariuc care a filmat dezbrăcată, cîteva secunde, în noua peliculă a lui Sergiu Nicolaescu. Toţi reporterii tv vindeau informaţia cu frenezia cu care ar fi descoperit un subiect gras, demn de premiul Pulitzer.
De ce? Doar de imediat după decembrie ’89 cam toate filmele noastre conţineau asemenea secvenţe. Ziarele mioritice se întreceau – şi unele chiar se mai întrec! – în a etala poze cu văcuţe pempante, în chiloţei. CNA chiar a sancţionat, în numeroase rînduri, emisiuni tip Big Brother, Monica Columbeanu, sau Interzis cu Laura Andreşan, fiindcă se întîmplau porcărele, în timpul lor. Filmele şi spectacolele tv conţin scene & replici pornografice. Seara, după ora 22, sau chiar după ora 0, se difuzează pelicule interzise sub 18 ani, în care imaginile cele mai cuminţi sunt cele în care pornostarurile sunt numai dezbrăcate. Şi-atunci? De ce ne mai frisonăm la auzul cuvîntului nuditate, cînd el a devenit ceva obişnuit, în mass-media, în experienţa noastră cotidiană.
Cu toate acestea, întîlnim, cînd avem bunul-simţ să-l percepem, un paradox : femeile delicate, dezbrăcate, au o castitate superioară ; cele triviale, încopciate pînă-n gît, tot vulgare rămîn... O prietenă recentă, codindu-se, mi-a arătat o revistă cu fotografii ale fetei ei, dintr-o revistă pentru bărbaţi. Erau de-o inimaginabilă pudoare! De asemenea, un spectacol ieşean, cu o actriţă care se dezbrăca, la un moment dat, nu stîrnea pasiuni & pulsiuni; la fel, într-o reprezentaţie băcăuană, finalul, care conţinea o defilare a întregii distribuţii, nud, n-avea nimic afrodisiac – dimpotrivă (acolo, în text, în momentul morţii, personajele erau dezbrăcate : deci, finalul spunea, prin ricoşeu, că eroii piesei muriseră...). Pe cînd anumite „vedete” tv care violentează micul ecran, seral, chipurile, îmbrăcate, inspiră o lubricitate la fel de neimaginabilă...
Cei care fac tam-tam pe această temă, s-ar putea spune că au ei o minte obsedată sexual ; sau că sunt în criză de subiecte; ori de repere valorice.
Ca o concluzie a amărăciunii mele de azi, aş aminti o strofă din Topârceanu, veche de cîteva decenii bune :”...Căci e o profanare şi o enormitate/ S-arunci un văl impudic pe casta nuditate!/ Să-mbraci în cămeşuţă un înger de Murillo/ Şi-n rochie decentă pe Venera din Milo”...
Chiar!

Ziua Barbatului & noaptea natiunii...

Domne’, mie-mi place că pe 5 mai se decretă să se serbeze Ziua Bărbatului. Un poncif pe care-l aud...de cînd aud, spune că Ziua Bărbatului e în fiecare zi. ¤ Sîc, că acum avem şi o zi oficială! ¤ Pe mine însă, sincer vorbind, nu mă bucură motivaţia sărbătorii : cică aveam cele mai puţine sărbători legale din UE – doar 8; slovenii au 18, slovacii, 15, pînă şi Malta are 14! ¤ Acum avem şi noi 9, na! ¤ Partea proastă e că nu de pretexte de nemuncă au nevoie românii, ci de o aplecare spre trudă, hărnicie, eficacitate a lucrului. Toţi se plîng că nu cîştigă destul ; nimeni nu se vaită însă că nu munceşte destul. ¤ Spunea cîndva un foiletonist că există o groază de cărţi despre sărbătorile la români, dar nici una despre munca la români. Corect! ¤ Dacă te uiţi la o echipă care asfaltează strada, te apucă sila : din 5 lucrători, doar unul munceşte efectiv ; patru stau şi beau, mănîncă, joacă table sau dorm – la alegere. Aşa că, pe lucizi, propunerea cu Ziua Bărbatului ar trebui să-i lase rece. Dar or mai fi rămas lucizi pe plaiurile mioritice?...¤ Să trecem la alte ştiri triste : decesul connaţionalului nostru Crulic, în Polonia. Revoltător e nu numai c-a murit în în chisoare, dar nici nu e sigur că era vinovat! ¤ Şi cum să laşi un om (fie el deţinut) să ajungă la incredibila greutate de 26 de kilograme? Nu era clar că merge, rapid, spre deces? ¤ Acum, anchete-s tardive : a demisionat Cioroianu (în fine! şi cu cuvinte demne de un mare istoric :”O viaţă de om e mai importantă decît un mandat de ministru!”- nici Iorga nu s-ar fi retras mai bine!), a fost sancţionat consulul din Varşovia...ei şi? Omul nu mai poate fi readus la viaţă.¤ Măsurile, în cazurile grave, se iau înainte, din cîte ştiu. Noi însă ne trezim mereu, după. E ca-n cazul răpirii ziariştilor, în Irak : SRI ştia că Omar şi Munaf sunt dubioşi. Dar a anunţat asta, după. ¤ Noi ştiam că-s terorişti în ţară, dar am declarat asta în ceasul al treişpelea. Noi presimţeam că va exista corupţie, dar nu reuşim s-o stîrpim ş.a.m.d. ¤ De altfel, şi Fidel Castro şi-a ameninţat poporul dornic de progres şi civilizaţie treimiistă, că va ajunge ca-n România, dacă va mai visa la calculatoare şi DVD-playere. Scîrţ! ¤ Totuşi, deşi senil, trebuie respectat dinozaurul comunist pentru faptul că a supravieţuit celor 65 de atentate care l-au avut în centru. L-a luat pe Rasputin, teteo!...¤ Eu mai am ciudă şi că asemenea bolşevici anacronici fumează trabucuri de-alea, ţapene, tată, nu ţigări de foi făcute de chinezoaice la Balaton, ca mine...Of! ¤ A ieşit şi doamna Vlas. Era şi timpul! Că biata femeie făcu pîrnaie şi-n locul celorlalţi capi ai FNA/FNI. ¤ Mie-mi place de dl. Vîntu : e chemat mereu în justiţie, dar fie că nu se duce, fie scapă întotdeauna („Nu vă puteţi imagina ce privire ucigătoare, de Vasilisc, are!” spune despre el Mama FNI). ¤ Vasilisc sau Aspidă, să fii mai şmecher & hoţ ca Statul, nu e de colo! Brava! ¤ Dar să trecem la chestii mai plăcute : iote, Dan Diaconescu a mai primit o amendă, de numai 10.000 de lei. Domne’, şi le-o plăti, piticul cărunt? Dacă da, înseamnă că e bazat! ¤ Se-ntorc spaniolii : cică acolo a-nţărcat Bălaia construcţiilor; iar aici sunt peste 20.000 de slujbe pentru ei! ¤ Şi , decît cu 1.000 de euro în Spania, departe de familie, mai bine iei 700 în România şi vii seara acasă, la muiere şi ţînci, care-ţi înveselesc viaţa...Părerea mea. ¤ Încă un român a cucerit un premiu internaţional important : Steve Făinaru, Pulitzer pentru reportaj internaţional. Bravo! Încet, încet, ne mai cîrpim lookul în lume...¤ Mă bucur şi că n-a mai ieşit Vanghele candidat PSD la primăria Bucureştiului. Domnul Diaconescu măcar vorbeşte corect şi are o faţă civilizată.¤ Închei cu o chestie nostimă : Popeye a constatat că armata noastră duce lipsă de soldaţi, în schimb are prea mulţi generali. Just! ¤ Mai ales că toţi generalii ăştia, poate cu excepţia a doi - trei ghinionişti, n-au cunoscut o zi de război! ¤ Soluţia ar fi să se procedeze ca la Academie : dispare un general, îi ia locul altul. Nu aşa, cîte zece odată, la apelul de seară...¤ Ce, la noi în teatru se fac cincizeci de artişti ai poporului pe an? Mai avem doar unul, vivant. ¤ Cînd moare, mă autopropun cu modestie netrucată. Ţineţi-mi pumnii, jupîni & jupînese, că dau de băut!...Pa!

Ticurile verbale – o pecingine sociala !

Toţi rîdem de Trahanache („ai puţintică răbdare!”), Văcăroiu („părerea mea!”) sau Vanghele („...care este”). Mai rîd unii de o crainică tv foarte drăguţă, care şi ea întreabă, anapoda, reporterii locali („dar, Iknur, bătrîna era atît de tentantă?”- Iknur, cum poate ştiţi deja, e prenumele unei corespondente Pro Tv din Constanţa ; iar interogaţia, cum iar poate vă imaginaţi, este legată de unul dintre cazurile zilnice de violare a octogenarelor, pe care posturile tv nu scapă ocazia să le mediatizeze, fiind – pesemne - teribil de educative ; cînd e vorba de politică, aceeaşi crainică descoase reportera de la Palatul Victoria „dar, Carmen, ce baston purta premierul?” ş.a.m.d.).
Cînd lucram la Chişinău, într-un teatru de limbă română (sic!), actorii spuneau, din 5 în 5 minute, „car’ vra’ zică...” Fie că vorbeam despre Ion Creangă, despre KGB, despre muieri, ori despre votcă, ei spuneau, senini, aberant, „car’ vra’ zică...”.
Dar, vedeţi dracii miei (zic miei, în loc de mei, şi fiindcă ne aflăm în preajma Sfintelor Paşte!) nu observăm taman bîrna din ochiul nostru : cîţi dintre cunoscuţi nu sunt sclavi pe viaţă ai ticurilor verbale? Am avut un socru care zicea , indiferent de context, mirat, „mă băiete!?”. Dacă afla că afară-s minus 5 grade, zicea „mă băiete!” ; dacă primea pensia, la fel; cînd o vecină-i dădea o colivă cu lumînare-i şoptea, comemorativ, idem ; dacă soacră-mea-i declara că e un decrepit arghirofil & scîrbavnic, omul replica, demn, contrazicînd-o, „mă băiete!”...Pînă şi-n clipa a din urmă, cînd l-a văzut pe popă apropiindu-se de pat, cu căldăruşa funestă şi busuiocul sepulcral, a îngînat un răguşit „mă băiete!”, care l-a pus pe preot într-o dilemă din care nu a mai reuşit să iasă...
Am mai cunoscut un oligoid care spunea, indiferent de ce auzea, „ţi-e banal!” ; altul, nici el cu un q.i. superior, spiritual foc, zicea „Un cal şi-un pui!” – chiar cînd era vorba de familia sa , de ornitorinci, ori de Marx şi Engels ; sunt bătrînei care ţipă, isteric, dimineţile, fără adecvare la situaţie, „Ceauşescu n-ar fi făcut asta!” ; sau pensionare care vor „la Sovata, prin sindicat!”, chiar dacă la televizor joacă Mioveni, cu Steaua...
Un actor etilizat, repeta obsesiv, în teatrul în care apărea doar la şedinţe, „şi iarăşi ne-ntoarcem la fişa postului!”...Sau, un redactor politruc, PSDist, ofta matinal, pe un post de radio local, „şi iar, şi iar, revenim la Basarabia!”(adevărul fiind că pe nimeni nu interesa propunerea).
Să nu mai enumerăm miile de repetitivi care aruncă, scurt, oricui, oriunde, oricînd, un „Alo!”, „Şefu’!”, „Corect!”, „Sanchi!”; sau mai lunguţ : „Plimbă ursu’, coană mare!”, „Ptiu, găozare!”, „Ce faci, o zgudui?”, „Hai, tuleo!”, „Of, viaţa mea!”, „Tataie, te caută una p-acasă!”, „Exclus, fă paceauro!”, „Lăsaţi, nu vă ambalaţi, domnu’ Frici!”, „O să-ţi treacă!...”, „Dai şi tu una mică, turcule?”, „Vrei pisică pe orez, puţică?”, „Nu-i problema mea, tanti!”, „Bine-ai venit în club!”, „ Ora închiderii, berbeci !” etc.
Tot la capitolul ticuri trebuie să includem, sastisiţi, şi adresările şpicheriţelor de la radio-tv, care pălăvrăgesc cu apelative jenante, de parcă s-ar afla în căminul de studenţi, nu la un microfon public : „Monica, bună seara!”, „Bună seara, Ovidiu!” ; „A fost cool!”; mai lipsesc „ce faci, fată?!”, ori „primişi bursa, fraiere?” „Mergem la pub, libelulo?”.
Nu e uşor să scapi de ticuri verbale. Dar, pentru unii, dacă ar trebui să renunţe la ele, ar fi cumplit : ce vocabular le-ar rămîne? Doar limbajul nearticulat, tip „îhî!”, „mmmmm!!!”, „offff!!!”, „brrrr!”, „psssstttt!” ş.a.m.d. Dar şi astea, pînă la urmă, tot ticuri verbale devin!...
Gata! Musai să trecem pe limbajul ...trupului! ...(va urma)

Puteti respira – a trecut...

...Fireşte, mă refer la summit. ¤ Bucureştenii se pot întoarce de la munte, ori din străinătate...aurolacii pot ieşi din canalele care au fost de-sudate...protestatarii anti-NATO vor fi eliberaţi din secţiile de poliţie...pensionarii pot ieşi liniştiţi la cumpărături...avioanele vor brăzda, din nou, semeţ, cerul patriei...şoferii pot circula, din nou, pe drumurile ştiute...¤ Doar angajaţii marilor hoteluri suspină, discret-trişti că întrunirea n-a durat măcar o lună, să-şi rezolve chestiunile financiare, pe viaţă...¤ E comic, într-un fel, dar răsuflă uşurat şi ministrul de externe, dl. Cioroianu, fiindcă îi dau iar voie să se afişeze, în public. Cică pe timpul summitului nu-l lăsau, de frică să nu facă, iar, vreo gafă. Hm...¤ Păi ce fel de ministru de externe e ăla care face gafe şi trebuie pitit? Schimbaţi-l,bre! ¤ Păcat, fiindcă înainte de-a fi-n guvern, Cioroianu era cineva. Vezi, politica nu-i pentru oricine....(uneori, îi face de rîs pe deştepţi; tot aşa cum îi saltă pe proşti!).¤ Oricum, ca bilanţ, evenimentul NATO fu un cîştig – zic eu, nefiind fan România Mare. O groază de lume veni şi ne cunoscu ţara ; furăm luaţi sub scut NATO şi rachetele inamice (sîc!) nu ne vor putea face ni’ca; Bush îl gratulă pe Băse, în mod repetat; tot el îl invită pe Ilie Năstase la Casa Albă, la cină ; Putin îl invită pe Popeye la Moscova, la o votcă; şi, culmea!, karatistul ieşi din sala şedinţei în aplauzele tuturor!; Tăriceanu se întreţinu şi el cu diverşi lideri ai lumii; doamnele de la domnii oaspeţi vizitară Muzeul Satului (s-a trecut peste faptul că Laurei. Bush i s-au arătat, de către un mitocan, gesturi obscene!); 3.500 de ziarişti respirară aer mioritic şi chiar scriseră despre noi (chiar dacă unii mai şi cîrmiră din năsoi); la Bucureşti, Albania & Croaţia aflară că au intrat şi ele în NATO ş.a.m.d. ¤ Tristă e Macedonia, că n-a intrat. Nu-i timpul pierdut.¤ Trist este şi destinul postum al marelui pictor Sabin Bălaşa : după ce sfîrşitul i-a fost umbrit de dispute penibile, nici după moarte nu are linişte : medicii legişti fac investigaţii suplimentare, să afle dacă nu cumva a fost otrăvit de soţie – fapt pe care OTV-ul, evident, nu-l putea rata. Ptiu! ¤ Dar să mai trecem şi la alte subiecte : Steaua e , din nou, pe primul loc în clasament, chiar dacă fără un avantaj confortabil. Şi chiar dacă scandalul Bricheta nu s-a încheiat. ¤ Am urmărit, de curiozitate, într-o seară, emisiunea Noră pentru mama : mi-a plăcut teribil... (...decolteul Gabrielei Cristea)! Da’ văd că mai apăru una : Aşa-s soacrele. ¤ Pe cînd emisiuni despre mătuşi, verişori, cumetrii, nepoţei, unchi prin alianţă, cuscrii ocazionali? Că văd că prind la te(mbe)lemani...¤ Şi iar mă cruceşte ştirea că emisiunea cu oligoizi Trăsniţi din NATO ajunse la episodul 500. Ptiu! ¤ Ca să ne mai amuzăm, vreau să vă informez că Adiţă Năstase (fostul meu coleg de cenaclu din anii liceului) se plînge că l-a atacat MISA cu...energie negativă. Doamna Corina Creţu e de acord, dînsa susţinînd că i-a şi văzut pe unii practicanţi ai magiei negre organizînd sabathuri anti-Năstase. ¤ Deh, toţi avem duşmani, Adriane tată : eu am noroc că ai mei practică doar fengh-shui şi-s mai puţin periculoşi...¤ Ce-i drept, eu nici nu am tablourile tale...¤ Şi tot ca să ne amuzăm : un deţinut de la Colibaşi a obţinut în Instanţă dreptul de-a locui în celule în care nu se fumează. Conducerea penitenciarului a amenajat locuri speciale pentru duhănit, cîteva chiar...înafara porţilor închisorii...¤ Şi primarul Mazăre a anunţat că se retrage în Brazilia, după alegeri. Drum bun & vînt din pupa! ¤ O fi clima apropiată de-a Constanţei, pe-acolo...Plus Carnavalul, care face toţi banii...¤ Şi ca să-nchei optimist, cum mi-e felul : ştiaţi că Guvernul vă dă fix 50 de euroi dacă daţi frigiderul vechi şi cumpăraţi unul nou? Hai, ce mai staţi, fuga la Altex cu hîrbul ăla consumator ticălos de curent...¤ Eu fug pîn’ la Bucium, să-mi iau un Rameros, că vremea asta ploioasă, coroborată cu relaxarea tipică post-summit, trage spre beţie, boieri dvs....

O tara de accidentabili

Domne’, de la o vreme, cum deschizi tembelizorul, cum te cruceşti! Nu e zi să n-auzi de un accidentat celebru (pe lîngă zecile de accidentaţi anonimi)! ¤ Şi nu mă refer numai la fotbalişti : ce, VIPurile sunt mai prejos? ¤ Maşina lui Ludovic Orban, apoi maşina ministrului David, recent - maşina lui Geoană, chiar şi-a lui Băsescu, se luatără la întrecere : care are cele mai multe accidente rutiere? ¤ Mă rog, n-am maşină, nici iq redus, dar presupun că nici un automobil de ştab n-are cum scăpa de infracţiuni/amenzi pe drumurile publice, poliţia fiind imparţială. ¤ Şi ca să ne-arate că-i obiectivă la culme, a-nceput să ridice şi carnetele...poliţiştilor care circulă cu alcoolemie 2%, accidentînd găini, beţivi şi babe ghinioniste. Bravo ei! ¤ Alt fel de accident avu Înalt Prea Sfîntul Daniel – a călcat strîmb : dar medicii l-au repus pe picioare. ¤ Ideală ar fi o perioadă de levitaţie...¤ Cît despre fotbal...ce să mai vorbim?! Aici accidentele sunt la ordinea zilei.¤ Repet, nu mă refer la datul la cotoaie, trasul de tricou, vîrîtul degetului în ochi sau intratul cu talpa, ci la peripeţiile inexplicabile, tip cîştigul Stelei la masa verde, cu 3:0 ; ori, decorarea arbitrului Deaconu, de către Popeye. Sau declaraţia lui Porumboiu :”cum a putut pierde Vasluiul, cînd jucătorii ar fi primit cîte 400 de milioane, dacă băteau Steaua? Ce altă motivaţie ar putea dori?” ¤ Să le iau pe rînd. ¤ Steaua nu cred că era corect să cîştige cu 3:0 ; ori trebuia realuată partida din minutul 70, fără public; ori să se fi dat un 0:0. Ori să se rejoace meciul. ¤ Pentru că aşa, s-a creat un precedent nedorit : pe viitor, orice psihopat, cînd vede că-i pierde echipa, aruncă o brichetă-n capul arbitrului şi, miracol, perdanţii devin victorioşi!...(sigur, e important să ţinteşti tărtăcuţa ăluia care fluieră, nu pe-a medicului echipei!).¤ Apoi : chiar dacă Băse avea convingerea că arbitrul Deaconu trebuia medaliat pentru curaj şi corectitudine, decorarea lui nu a fost un act diplomatic : cînd spiritele sunt încinse, nu torni gaz pe foc. Le laşi să se stingă, de la sine. Nu?...¤ Cît priveşte aserţiunea domnului Porumboiu...ce să mai zic? Păi ce, aici fu vorba de motivaţie, nene? Mai trebuie talent, (să fii în) formă, noroc...¤ E ca şi cum mi-ar promite Angelina Jolie o noapte hot, dacă-l bat pe Leonard Doroftei. Motivaţie, aş avea ; şanse, canci! ¤ Altă chestie ciudată se petrecu sîmbătă seară, între orele 20-21 : se hotărî, prin Australia, să se oprească curentul în toată ţara, ca să se mai răcească oleacă globul. Nişte oameni corecţi, prin Ardeal, opriră şi ei curentul, timp de o oră. ¤ Numai că-n timpul ăsta, nişte turişti englezi veniseră să cunoască frumuseţile Oradei : ghinion! O parte ajunseră-n gropi, alţii făcură crize de isterie, iar la reaprinderea luminii, o altă parte descoperiră că le dispăruseră genţile...¤ Globul s-o fi răcit puţin, între orele 20-21, dar şi relaţiile dintre România şi Anglia. Pentru mai multe ore...¤ Despre summit...numai de bine. Adică, toţi aşteptăm să treacă. ¤ Bătrînii şi-au făcut provizii şi şi-au sudat uşile, văzînd repetiţia de la televizor; boschetarii s-au axfisiat, sub capacele – şi ele sudate ; şoferii au rămas fără carnete şi maşini (cu portierele sudate) ; poliţiştii, jandarmii şi mascaţii şi-au luat adio de la familii (cîndva, şi ele sudate)...¤ Numai bucătarii şi recepţionerii marilor hoteluri se bucură, fiindcă vin la ei cîteva mii de străinezi bulimici & somnoroşi, doldora de euroi. ¤ Pe vremuri, în cazuri similare, se otrăveau apele din puţuri şi se dădea foc la holde. Se pare că am progresat. ¤ Păcat că nu s-a putut suda şi suprafaţa... Mării Negre, că şi de-acolo ar putea ieşi terorişti, nu?!...¤ Să-nchei vesel : aşa cum există o emisiune tv Noră pentru mama, am aflat că se pregăteşte înfiinţarea unei noi formaţiuni politice – Partidul Mamelor. Nu e rău. ¤ Totuşi, Partidul Soacrelor ar fi sunat mai atractiv. ¤ Vă las, dragi gineri...