Ziua Barbatului & noaptea natiunii...

Domne’, mie-mi place că pe 5 mai se decretă să se serbeze Ziua Bărbatului. Un poncif pe care-l aud...de cînd aud, spune că Ziua Bărbatului e în fiecare zi. ¤ Sîc, că acum avem şi o zi oficială! ¤ Pe mine însă, sincer vorbind, nu mă bucură motivaţia sărbătorii : cică aveam cele mai puţine sărbători legale din UE – doar 8; slovenii au 18, slovacii, 15, pînă şi Malta are 14! ¤ Acum avem şi noi 9, na! ¤ Partea proastă e că nu de pretexte de nemuncă au nevoie românii, ci de o aplecare spre trudă, hărnicie, eficacitate a lucrului. Toţi se plîng că nu cîştigă destul ; nimeni nu se vaită însă că nu munceşte destul. ¤ Spunea cîndva un foiletonist că există o groază de cărţi despre sărbătorile la români, dar nici una despre munca la români. Corect! ¤ Dacă te uiţi la o echipă care asfaltează strada, te apucă sila : din 5 lucrători, doar unul munceşte efectiv ; patru stau şi beau, mănîncă, joacă table sau dorm – la alegere. Aşa că, pe lucizi, propunerea cu Ziua Bărbatului ar trebui să-i lase rece. Dar or mai fi rămas lucizi pe plaiurile mioritice?...¤ Să trecem la alte ştiri triste : decesul connaţionalului nostru Crulic, în Polonia. Revoltător e nu numai c-a murit în în chisoare, dar nici nu e sigur că era vinovat! ¤ Şi cum să laşi un om (fie el deţinut) să ajungă la incredibila greutate de 26 de kilograme? Nu era clar că merge, rapid, spre deces? ¤ Acum, anchete-s tardive : a demisionat Cioroianu (în fine! şi cu cuvinte demne de un mare istoric :”O viaţă de om e mai importantă decît un mandat de ministru!”- nici Iorga nu s-ar fi retras mai bine!), a fost sancţionat consulul din Varşovia...ei şi? Omul nu mai poate fi readus la viaţă.¤ Măsurile, în cazurile grave, se iau înainte, din cîte ştiu. Noi însă ne trezim mereu, după. E ca-n cazul răpirii ziariştilor, în Irak : SRI ştia că Omar şi Munaf sunt dubioşi. Dar a anunţat asta, după. ¤ Noi ştiam că-s terorişti în ţară, dar am declarat asta în ceasul al treişpelea. Noi presimţeam că va exista corupţie, dar nu reuşim s-o stîrpim ş.a.m.d. ¤ De altfel, şi Fidel Castro şi-a ameninţat poporul dornic de progres şi civilizaţie treimiistă, că va ajunge ca-n România, dacă va mai visa la calculatoare şi DVD-playere. Scîrţ! ¤ Totuşi, deşi senil, trebuie respectat dinozaurul comunist pentru faptul că a supravieţuit celor 65 de atentate care l-au avut în centru. L-a luat pe Rasputin, teteo!...¤ Eu mai am ciudă şi că asemenea bolşevici anacronici fumează trabucuri de-alea, ţapene, tată, nu ţigări de foi făcute de chinezoaice la Balaton, ca mine...Of! ¤ A ieşit şi doamna Vlas. Era şi timpul! Că biata femeie făcu pîrnaie şi-n locul celorlalţi capi ai FNA/FNI. ¤ Mie-mi place de dl. Vîntu : e chemat mereu în justiţie, dar fie că nu se duce, fie scapă întotdeauna („Nu vă puteţi imagina ce privire ucigătoare, de Vasilisc, are!” spune despre el Mama FNI). ¤ Vasilisc sau Aspidă, să fii mai şmecher & hoţ ca Statul, nu e de colo! Brava! ¤ Dar să trecem la chestii mai plăcute : iote, Dan Diaconescu a mai primit o amendă, de numai 10.000 de lei. Domne’, şi le-o plăti, piticul cărunt? Dacă da, înseamnă că e bazat! ¤ Se-ntorc spaniolii : cică acolo a-nţărcat Bălaia construcţiilor; iar aici sunt peste 20.000 de slujbe pentru ei! ¤ Şi , decît cu 1.000 de euro în Spania, departe de familie, mai bine iei 700 în România şi vii seara acasă, la muiere şi ţînci, care-ţi înveselesc viaţa...Părerea mea. ¤ Încă un român a cucerit un premiu internaţional important : Steve Făinaru, Pulitzer pentru reportaj internaţional. Bravo! Încet, încet, ne mai cîrpim lookul în lume...¤ Mă bucur şi că n-a mai ieşit Vanghele candidat PSD la primăria Bucureştiului. Domnul Diaconescu măcar vorbeşte corect şi are o faţă civilizată.¤ Închei cu o chestie nostimă : Popeye a constatat că armata noastră duce lipsă de soldaţi, în schimb are prea mulţi generali. Just! ¤ Mai ales că toţi generalii ăştia, poate cu excepţia a doi - trei ghinionişti, n-au cunoscut o zi de război! ¤ Soluţia ar fi să se procedeze ca la Academie : dispare un general, îi ia locul altul. Nu aşa, cîte zece odată, la apelul de seară...¤ Ce, la noi în teatru se fac cincizeci de artişti ai poporului pe an? Mai avem doar unul, vivant. ¤ Cînd moare, mă autopropun cu modestie netrucată. Ţineţi-mi pumnii, jupîni & jupînese, că dau de băut!...Pa!