A fi părinte e lucru mare! Ne trebuie şcoli pentru condus motocicleta, pentru dresat căţelul, pentru slăbit, dar pentru educat, nu! Ptiu!
Păi cîţi părinţi fără talent am cunoscut în viaţă...oho-ho! Şi nu mă gîndesc la talentul literar, ori muzical : ci la cel pedagogic, draci părinţi rataţi...Am auzit taţi şi mame care spuneau : „Fă-te marinar! A fost visul meu...Măcar tu să-l realizezi, băiete!” ; ori : „Am vrut să ajung balerină şi nu m-au lăsat părinţii...răzbună-mă, fata mamii!”.
Fals! Copilul trebuie lăsat să-şi descopere vocaţia (cînd o are!) şi nu trebuie folosit pe post de continuator al viselor eşuate, educatori rataţi! Iarăşi, nu trebuie să i se interzică orice opţiune care nu sună conformist : „Vreau să ajung spion!” – i-a spus un verişor, tatălui, şi a luat bătaie pe chestia asta doi ani, zi de zi, cu o bazooka...De ce? Spion nu e totuna cu vidanjor, prostituată, ori hingher! Şi trebuie să facă cineva şi meseriile murdare, nu?! Că România a fost plină de ţărani şi proletari, încă din perioada interbelică, şi nu cred că vreunul din ei îşi dorea să ajungă, cu ardoare, tractorist, plugar, sculer matriţer, primitor-distribuitor mosoraşe etc....
Cînd auziţi că progenitura vrea să devină şef de stat, senator, barman sau bancher, de ce nu vă indignaţi? Că nu-s îndeletniciri mai pline de demnitate...
Sau renunţaţi la ordine de tipul „neam de neamul meu am fost ceferişti! Tu o să ajungi tot ceferist, prostule!”. E-te, scîrţ! Păi nu vedeţi că s-au desfiinţat 400 de gări, şi au plecat în şomaj tehnic 8.000 de angajaţi de la Căile Ferate? Canalizaţi-vă, discret, copilul spre profesia pentru care dovedeşte aptitudini, fie aia chiar scafandru; şi o să vă mulţumească, la maturitate...
Altă dovadă de tact patern/matern : evitarea unor interogaţii jenante, de tipul „bă, tu n-ai nici o prietenă? Că eşti ditamai măgarul de 38 de ani!”...Sau :” Dacă te mai văd cu boschetarul ăla pe drum, Zoico, bag cuţitu’ de curăţat peşte-n el! Şi pe tine te duc imediat la ginecolog, stricata naibii! Că eu eram virgină şi la cinci ani după ce mă măritasem cu tac’tu!”...Lipsa de tact poate produce hohote de rîs, ori dezastre, curioşi dvs.!
Fiţi discret şi delicat, daţi sfaturi numai cînd vi se cer şi evitaţi cu eleganţă să vă băgaţi cu bocancii plini de cernoziom, în sufletele tinerilor...
Dar, de fapt, cum pot, în ziua de azi, doi tineri să se cunoască şi să înţeleagă că fiecare din ei este sufletul-pereche al celuilalt? Greu de spus! Greu şi de făcut!...Pe vremuri exista expresia a face curte; a badedowa ochi dulci; ori, a flirta. Au dispărut. Păcat! Păcat şi de dispariţia unor gesturi drăgălaşe şi nevinovate, cum ar fi a oferi o muşcată unei fete... nemuşcate; ori a o invita la film ( azi nu mai sunt cinematografe); e greu şi să o inviţi la cofetărie – că acolo mai intră doar preşcolarii, ghidonaţi de bunici. Cine mai oferă azi pechinezi afectuoşi, sau ciobăneşti mioritici care spun legenda vrînceană? În 2009 veţi primi, eventual, iguane şi sconcşi! Iar mărgele de sticlă colorate, cine mai are anacronismul asumat de-a le face cadou? Nici aborigenii din Pădurile Virgine nu mai vor de-astea!...
A apărut o carte utilă, pînă la un punct : ea a făcut senzaţie, acum fo’ cincisprezece ani – Femeile sunt de pe Venus, bărbaţii sunt de pe Marte. Cu ăştia de pe Venus şi Marte deci, ne-am lămuritără, ţaţo! Da’ ce ne facem cu ăilalţi, coborîţi de pe Jupiter, Neptun, Saturn, Olimp sau oricare altă planetă cu nume de localitate dobrogeană?!
Om muri şi om vedea: în episodul viitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu