Incurcaturi care te scot din minţi!

Vara asta s-a fãcut cã trebuia sã fiu în trei locuri, deodatã, în aceeaşi perioadã : între 4-8 iunie, la festivalul de neo-avangardã, din Iaşi(unde nu puteam lipsi, fiind co-organizator); la festivalul de la Praga, între 1-8 iunie, unde puteam lipsi, nefiind în juriu, ca anul trecut; iar pe 7 iunie, la Iaşi, deoarece fiul meu cel mic trebuia sã plece în Corfu, pentru patru luni. Cum sã mã-mpart? Am ales soluţia dublu Iaşi, fiind singura rezonabilã.
Dar tot vara asta mi s-a mai întîmplat ceva curios : dupã ce, timp de un an, n-am fost referent în vreo comisie de doctorat, m-am trezit cã fac parte, brusc, din trei comisii. Lucru bun, teoretic – prestigiu, un mic onorariu, o cupã de şampanie şi-un fursec, noi cunoştinţe…
Practic însã…nervi! Calcule afolante. Opţiuni imposibile etc.
Fiindcã termenul de susţinere doctoralã , amînat,în toate trei cazurile, de circa patru ori ( ba pe 22 mai, ba pe 29 mai, apoi pe 5 iunie, 7 iunie, 21 iunie) s-a fixat, pentru toate cele trei susţineri de teze, la 12 iunie. Fix. Bãtut în cuie. Imposibil de modificat.
Şi-asta n-ar fi nimic : dar una era în Iaşi, cealatã în Tîrgu Mureş, iar ultima…în Chişinãu! Ptiu! Cum sã te-mparţi? Mai ales cã eram interesat de toate trei, într-o mãsurã aproximativ egalã…
Am tras la sorţi , dar mi s-a pãrut cã nu-i normal şi am uitat imediat ce mi-a indicat hazardul. Apoi, am luat-o lucid : unde pot fi dispensabil. In fine, am hotarît sã fiu cavaler – şi deşi mi-era mai uşor sã rãmîn în Iaşi, am decis sã plec la Mureş, acolo fiind vorba despre o doamnã, autoarea unei teze excelente şi ,totodatã, bunã prietenã - cel de la Iaşi mi-era numai amic, iar pe cel din Republica Moldova nici nu-l cunoşteam direct (am vorbit doar la telefon).
Acum, treaba s-a simplificat puţin, în ultima sãptãmînã , teza de la Chişinãu amînîndu-se pentru toamnã. La Tîrgu am mers cu microbuzul, am ajuns seara şi a doua zi dimineaţa, am citit modestul meu referat.
La Iaşi nu mi-a dus nimeni lipsa, cuvintele mele fiind citite cu talent, de conducãtoarea de doctorat a amicului. Eu am bãtut oleacã ţara – 19 ore pe maşinã! – dar ãsta e , sã zicem, autoironic, avantajul cãlãreţului.
Cînd am revenit în Iaşi am aflat cã pierdusem şi o lansare de carte a unui amic, la care urma sã vorbesc : lansarea fusese fixatã, şi ea, tot pe 12 iunie (şi pe lîngã plãcerea de-a fi lîngã amic, am auzit cã am pierdut şi o masã de excepţie! Of!…
Lucrurile nu se opresc aici : pe 1 iulie am o problemã familialã la Cluj, tot atunci- o comisie de licenţã la Iaşi şi fix pe 1 iulie, încã o comisie Aracis la Constanţa. De data asta cum mã voi descurca, bre?!
Om muri şi om vedea…