Mai stim sa scriem epistole?...

...Evident că nu! Da’ ce, parcă bunicii generaţiei mele le aveau cu e-mailul?!
Oricum, scrisori poţi emite şi pe blog, şi pe mess, nu-i nevoie, neapărat, de hîrtie & călimară!...(a propos : cîţi mai ştiu, azi, ce-nseamnă călimară? sau toc cu peniţă? ori sugativă – la propriu, nu...).
Oricum, corespondenţă se face în prostie, chiar şi fără ajutorul poştei : dacă-n 1980, spre exemplu, de Crăciun & Paşte gemeau cutiile poştale de felicitări, azi ele-s aproape goale, deoarece toţi trimit urări pe net. Eu primesc, de fiecare sărbătoare, şi felicitări emoţionante (cu lumînări, cozonac, ouă pictate cu artă, oi, ciobani şi prunc în copaie), şi sms-uri tulburătoare, din care reiese că expeditorul s-a chinuit să compună un text...gata compus (ca dovadă că mi-l trimit 5 afoni, fără să se fii vorbit înainte!).
Totuşi, mai există nenorocite instituţii etatizate care ne scriu, bre! Fiscul. Poliţia. Pompele funebre. Asociaţia de bloc. Azilul de bătrîni. Loto-porno. Maternitatea. Liga vegetarienilor. Morga. Asociaţia pensionarilor viguroşi. Fundaţia „Salvaţi alcoolicii!”. Hipodromul. Sau Reader’s Digest. Notariatul. Pagini aurii. Billa. Orange. Kaufland. Salubris. Boom tv. RDS. Ministerele. Firmele care promit că te-mbogăţesc în fix o săptămînă. Candidaţii, în ajun de alegeri. Academia de babby-siter ETC...
Să fim atenţi însă, să nu scriem epistole compromiţătoare – pentru noi, ori pentru adrisant : aţi văzut că politica-i curvă (pardon de expresie, da’ nu-mi aparţine!). Ştiţi O scrisoare pierdută, nu? Sau Un bileţel de la Elena Udrea! În fine, Mircea, fă-te că lucrezi! Observaţi, sunt şi scrisori nemuritoare care totalizează...un rînd!
Dar să revenim la codul epistolar : ce pretinde el? Hîrtie! Dacă hărtia e bună, ar fi păcat s-o maculăm cu un scris idiot, lăbărţat şi oligoid. Trimiţi o coală albă, şi destinatarul pricepe că ai ajuns unde trebuie. Sau trimiţi unei paraşute o coală roză, şi ea înţelege ( prostituatele sunt mereu inteligente, nu ca măicuţele!), că ai chef de ... dat în bărci.
Să fim atenţi şi la plic : o epistolă optimistă, ar fi păcat să încapă într-un plic negru. Şi invers – testamentul unui suicidal, nu se potriveşte cu plicul orange...
Să nu uităm şi de timbre : să le lipim frumos, drept, elegant. Decît un timbru lipit prost, cîş, printr-un colţ, mai bine două aliniate sus, pe dreapta. Nici nu mai contează că nu se respectă valoarea – 1 leu, în locde 60 de bani : important e să arate bine mărcile, fiindcă dacă valoarea nu-i corectă, plăteşte diferenţa destinatarul! Ha-ha!...
Cine n-are bani de plic & timbru, poate trimite o frunză. Un langoş. Sau un bilet de tramvai. O chitanţă de amendă. Ori un poster, deslipit de pe un gard. O convocare la adventişti. Un afiş electoral. O asmuţire la stîrpit omizi. O chemare la oaste etc.
De cînd am intrat cu toţii pe e –mail, însă, corespondenţa a devenit mult mai simplă. Scrii o literă şi citeşti o frază. Scrii o frază şi citeşti un roman. Scrii un roman...adică, stai! Nu scrie nimeni un roman pe blog, că nu-i masochist!
Ştiţi care a fost norocul lui Dostoievski? Ca n-a apucat corespondenţa electronică. Altfel, era şi el un ratat, precum Gogol , Cehov sau Tolstoi...