Chiar e nevoie de camera ascunsa ?!...

Citeam, undeva, că societatea respinge prost-crescuţii. Ar fi bine! Sau poate că e vorba de alte societăţi ( Societatea de Radiodifuziune, Societatea Scafandrilor de foarte joasă altitudine, ori BRD - Societe General).
Mie mi se pare însă că, dimpotrivă, la tv, spre exemplu, nu-s lansaţi (susţinuţi), decît prost-crescuţii! Dar ce, Pro tv-ul, OTVul ,ori Antena, sunt etalonul societăţii civile? Dimpotrivă! Cine vrea ceva cît de cît decent, să treacă pe TV Cultural, unde se cîntă la pian Ceaikovski, şi nu predau lecţii de bună-purtare Laura Andreşan, Daniela Gyorffy sau Gina Pistol...
Noi, cetăţenii, cei care făurim România de azi (că pe-aia de mîine...Dumnezeu cu mila!), mai ales pensionarii – că au timp – şi poliţiştii – că au sarcină , tre’ să ia atitudine, cînd un semen calcă strîmb...Şi, uneori (în 5% din cazuri), chiar iau. Faptul că nu-i vedem taman atunci, nu-nseamnă că-s ramoliţi sau corupţi...Ci că s-au aflat, cum zic americanii, într-un loc nepotrivit, într-un moment nepotrivit ( vorba lui Tudor Arghezi în cartea sa de specialitate Cuvinte potrivite).
Este ştiut, nu există o politeţe controlată ( la servici, la paşapoarte, la parastase, la viitorii socri, la urna de votare) şi o alta, lăsata la întîmplare pe motiv că ...nu ne vede nimeni...Trebuie să ştim să ne ştergem pe picioare, cînd intrăm într-o casă (fără a ne descălţa imediat); trebuie să cedăm locul, în autobuz, elevelor gravide şi bătrînilor sterili, trebuie să stăm civilizat la coadă la fisc, fără a-njura mărunţel, printre buziţe, ori la Pompe funebre, fără a plînge fals; musai să ducem flori, cînd mergem în vizită la necunoscute şi, evident, nu e rău să primim musafirii în haine decente, chiar dacă am ieşit din baie, dintr-o partidă de sex eşuat, ori de la dezalcolizare...
Nu aruncaţi resturi pe fereastră şi nu furaţi frapiere (scrumiere) de la restaurante. Cînd plecaţi dintr-un hotel, nu luaţi cu voi toate şampoanele din baie, ori sticluţele cu whisky, din mini-bar; dacă mergeţi să luaţi o pîine, o samahoncă, ori o conopidă, de la magazinele aflate la parterul blocului, nu-i frumos să ieşiţi în capot şi papuci, cu moaţe-n păr, pe motiv că sunteţi de-a casei: am cunoscut un fel de doamnă care stătea într-o cabină a unui teatru de copii şi-şi gătea chiar acolo, în cabină, la un reşeu. De multe ori, în timp ce copilaşii intrau în sala, ciudata locatară le ieşes cu plin, alergînd cu strecurătoarea de macaroane pe culoarele instituţiei şi urlînd la micuţi „ferea, că opăreşte!”...Şi-acum există adolescenţi care refuză să meargă la teatru, pe motiv că-n copilărie au fost opăriţi de-o nebună cu turban, care galopa pe culoarele imstituţiei de spectacol, cu paste din care şuroia apa fiartă...
De asemenea, cînd plouă, să fim atenţi cum ţinem umbrela : în viaţă am fost lovit de zeci de ori de femei care se credeau în filmul Cîntînd în ploaie (adică, singure pe ditamai bulevardul). Din cavalerism, nu le-am răspuns cu aceeaşi monedă, ci doar le-am apostrofat elegant – „nu-i nimic, se mai întîmplă, distinsă cariatidă!” ( deşi-mi venea să urlu animalic „uită-te pe unde mergi, macioalfo şi paceauro ce eşti tu!”). Apoi, cînd vedeţi în jur persoane demne de privit ( femei superbe, casieriţe de Bancă, mătuşi bogate, Nicoleta Luciu, gravide jucăuşe), nu le priviţi cu ochi basedowieni, timp îndelungat: prefăceţi-vă că nici nu le-aţi băgat în seamă – cel mult, vîrîţi-le discret în buzunar numărul dvs. de mobil şi plescăiţi echivoc-pofticos ; vor înţelege şi-aşa mesajul, vă asigur...
În fine, cînd două persoane discută fără să ne bage-n seamă, nu e indicat să intervenim în dialog, chiar dacă ,poate, am avea ce să spunem : ne prefacem că nici nu le-am auzit, privind enigmatic orizontul şi fredonînd Simfonia pentru fagot şi viola da gamba de Vali Vijelie. (va urma)