Unirea mica si dezbinarea …mascata

Oare mai are românul timp & emoţie, pentru festivisme, în 2009 ? Ceva mă face să cred că nu prea! ¤ Nu mă refer la puţinii oameni curaţi, care mai sunt capabili să lăcrimeze ascultînd Hora Unirii, ci la restul de 90% din populaţie, care vine la serbările de 1 decembrie sau 24 ianuarie, cam ca la bîlci: mai cască gura, mai primeşte o ţuică fiartă, se bagă-n horă cît mai aproape de primar, se pozează cu Preşedintele...¤ Fior naţional? Respect pentru eroii neamului? Canci! ¤ Păcat...Americanii duc inima la piept cînd se aude imnul ţării lor, noi rîdem, căscăm, ori mîncăm mici...¤ Dar hai să nu fiu patetic, că lumea are parte de patetism la serialele tv, de la mine se-aşteaptă măscări şi mucalitlîcuri. Aşadar, o să pun o întrebare, în continuarea ideii de mai sus : ce fu cu baba aia ţăcănită care s-a apropiat de Traian, de Ziua Unirii, şi i-a spus că are nişte duşmani care-i fac vrăji (s-a auzit conversaţia foarte clar, la tv)? Io’ nu-nţeleg : cum poate trece de paza unui preşedinte de stat o biată sclerozată de fo’ 75 de cotolani, să-i strice sărbătoarea? Ori oamenii plătiţi să asigure protecţia lui Băsescu sunt incompetenţi, ori a fost lăsată special, să se vadă că lui Traian nu-i e frică de oamenii din popor...¤ Oricum o fi, nu dă bine. ¤ Altă chestiune care stîrneşte nedumeriri : interceptările mesajelor telefonice şi de pe net, pe timp de şase luni, la toată lumea. Nu vreau să se creadă că am ceva de ascuns, dar la felul meu de-a glumi, nici nu stau relaxat! Dacă fac un banc, o dată, şi spun , într-un mail, că la ora 15 mă duc să-l ucid pe Bulibaşa din Strehaia; şi-n ziua aia, cineva chiar îi face de petrecanie. Ăia care au înregistrările, pot deduce că eu mis criminalul...¤ Sigur că pînă la urmă mă scot, cum zic tinerii de azi, dar stau pe la poliţie cîteva zile dînd declaraţii? E? ¤ De-aia repet, ele-s bune pentru cei aflaţi în vizorul caraliilor, pentru restul populaţiei însă, pare stînjenitor! Şi complet nedemocratic! Şi aduce aminte de 1984 a lui Orwell, nu?¤ Da aflai că unii baştani au început să caute aparatură împotriva interceptărilor. O fi ilegal, teteo, să-ţi aperi intimitatea? Eu zic că nu! ¤ Dar parcă a contat vreodată ce zic eu?! ¤ Eu nu-nţeleg nici cazul lui Alin Totorean, românul care-a luat-o de nebun prin deşertul australian, să facă 1.500 de km., la 47 de grade! După ce trei zile a stat fără apă şi hrană, a avut noroc că a putut suna un prieten din România, care i-a trimis un elicopeter al poliţiei de-acolo, să-l salveze...¤ Întrebarea mea timidă e : dacă nu mai avea baterii la mobil? ¤ Curajul e bun, cu condiţia să aibe un grăunte de luciditate. Fiindcă temeritatea nu e, întotdeauna, apanajul inconştienţilor; uneori, dimpotrivă, dragi canguri...¤ Penibil a fost şi episodul, intens mediatizat, al divorţului Briannei Caradja : nu e rău că păguboasa doamnă a mai scăpat de-un soţ nepotrivit , dar era neapărat nevoie să se intre-n detalii jegoase de alcov? E vorba de-o prinţesă autentică, totuşi, nu de una din regatul Cioabă...¤ Şi încă o chestie de logică : toată lumea ştie că trăim o criză economică mondială, nu doar naţională. E normal ca şi Becali să aibă probleme. Dar de-aici, pînă la a anunţa că la 1 ianuarie 2010 „închizi prăvălia” (adică desfiinţezi echipa de fotbal Steaua), mi se pare cam mult : că brandul Steaua nu-i aparţine lui Gigi, de-acasă, şi face ce vrea cu el. Şi după o asemenea discuţie, televizată pe toate posturile, ce pretenţii mai poţi avea de la mingicari? ¤ Nu e diplomatic, zău aşa! ¤ Dar ce, parcă diplomaţia a fost vreodată calitatea lui Becali?! Ha! ¤ Să-ncheiem, cum ne e felul, optimist : Boc face un prim pas spre reduceri de costuri – vor pleca 2.000 de oameni din ministere şi agenţiile guvernamentale. Să sperăm că oamenii ăia vor găsi de lucru, mai ales că, anunţ şi pe această cale puturoşii & ghinioniştii, există peste 11.000 de locuri de muncă neocupate, la această oră, în România.¤ Şi una chiar nostimă, de încheiere : planul anticriză prezentat la Finanţe ar costa...7 miliarde de euro. Deci, nu trebuie aplicat sub nici un chip! ¤ Cu banii ăştia, eu plus cititorii-mi fideli, bem (cel puţin) o viaţă, nu?! ¤ Hai, pa!