Cehov, personajul lui Troyat (III)

Cehov şi femeile

Rar scriitor atît de discret, în viaţa intimă! Şi să nu uităm că au rămas de pe urma sa mii de scrisori ; şi iar să ne-amintim că o sumedenie de oameni care l-au cunoscut au relatat sute de secvenţe din scurta, dar tumultoasa & laborioasa sa existenţă!...
Şi totuşi, înafară de dragostea lui pătimaşă, declarată şi atipică, pentru Olga Knipper ( care i-a devenit nevastă), nu se ştie mai nimic despre iubirile lui efemere, ori de durată. Deşi cehovologii au căutat cu obstinaţie modele reale ale eroinelor lui din proză şi teatru, greu transpare, de vreo trei-patru ori, „documentul” din spatele ficţiunii! „Se spunea, în anturajul lui, că avusese legături cu o balerină şi, de asemenea, cu o actriţă franţuzoaică de la Teatrul Lentovski. Chiar el mărturisea că îi plăcea să frecventeze Salonul de Varietăţi,un şantan renumit al Moscovei în care, pe lîngă ofiţeri desfrînaţi, întîlnea şi multe femei uşoare”( ne aminteşte Troyat). Prudent şi pudic, scriitorul trata mereu în glumă subiectul, nimeni neştiind cu-adevărat care era adevărul...
Şi totuşi, au existat în viaţa lui Cehov şi nume concrete – chiar dacă relaţiile nu s-au ...concretizat : Dunia Efros, prietenă de-a sorei lui, tînără evreică pe care APC chiar a cerut-o în căsătorie ( şi noroc că avînd religii diferite, femeia a început un şir de certuri ce se anunţa nesfîrşit, iar scriitorul şi-a găsit salvarea în fugă)!




Cehov, necruţătorul apolitic

Anton Pavlovici nu avea aptitudini pentru politică: era dedicat medicinii şi literaturii, nu mai încăpea loc pentru pasiuni politice. În timpul studiilor, s-a detaşat de poziţia colegilor lui de facultate, care se revoltau împotriva politicii ţariste. Aşa cum bine punctează Troyat, „agitaţia studenţilor i se părea zadarnică şi teatrală.Din instinct detesta gloata, familiarismele şi vocaţia de turmă ale unei mulţimi în care spiritul critic individual dispare în vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii vreunei grupări, nu a aderat la nici una şi nu a semnat nici un manifest.[...] Duşman al violenţei, se întreba de ce un grup de iluminaţi socotise de cuviinţă să-l suprime pe acest suveran liberal [ Ţarul Alexandru al II-lea],care-i eliberase pe ţărani, instituise curţile cu juraţi pe lîngă tribunale, abolise pedepsele corporale şi promisese Rusiei o Constituţie” iar despre rus credea, pe bună dreptate, că „înainte de-a se plînge, trebuia să încerce să-şi depăşească prin muncă propria condiţie”

Cehov şi boala

Primul mesaj îngrijorător, din partea cumplitei maladii de care avea să moară, a apărut devreme, pe 7 decembrie 1884 – cînd dramaturgul avea numai 24 de ani : o tuse seacă, urmată de cheaguri de sînge. Se va repeta, din ce în ce mai des, timp de... douăzeci de ani!...Soartă ciudată, pentru un doctor. Chiar dacă aici e vorba despre unul imprudent...
Şi ca tacîmul să fie complet, doctorul-bolnav mai suferea, cam din aceeaşi perioadă, de alte maladii neelegante, precum diareea, bronşita, flebita şi hemoroizii.


Cehov şi teatrul

„Nu e deajuns să fii artist; un actor trebuie să aibă o vastă formaţie intelectuală; ca să joci Hamlet, trebuie să-ţi dai osteneala să te cultivi”( a scris în revista Moskva, după ce l-a văzut pe celebrul Ivanov-Kozelski în rolul prinţului danez).

Cehov şi gastronomia

După ce a mîncat stridii, într-un local select, a declarat sincer :”Nu sunt cine ştie ce! Iar fără vin alb şi lămîie ar fi de-a dreptul scîrboase!”(scrisoare din septembrie 1986).