Cum ne comportăm la hotel?

Presupunînd că mai mergeţi la hotel, pe vremurile astea de criză, vreau să vă previn că trebuie să fiţi la fel de civilizaţi şi respectuoşi, indiferent de numărul de stele/margarete al localului/pensiunii/motelului în care intraţi. Nu mai este de actualitate teoria că la un hotel de 5 stele trebuie să zîmbim misterios, dînd din cap cu eleganţă studiată, şi trăgînd din trabucul cubanez, cu distincţie, iar la o pensiune agrară musai să aruncăm un glumeţ „ mai aştept mult trăscăul ăla, tataie?”, să ciupim de fund gazda şi să rîgîim sonor, de bucurie că s-au ivit munţii. Nu, stimaţi ghiolbani şi fragile chivuţe, oaspetele tre’ să fie politicos în ambele hanuri.
Băiatului care vă va cără geamantanul în cameră daţi-i un bacşiş onorabil (minimum 50 de bani!) şi nu faceţi glume strepezite precum „bă, tu eşti boy, ori bou? Hă-hă-hăăăă!!!!”...Nu lăsaţi copiii să „se dea cu liftul” şi nu chemaţi room-service-ul dacă nu vreţi să comandaţi nimic – numai să vedeţi pentru ce-i butonul ăla. Cînd coborîţi la masă, n-o faceţi încălţat în papuci de plajă sau purtînd bermude; de asemenea, soţia să nu poarte bigudiuri, iar copilul să nu aducă în restaurant chiar toate jucăriile zgomotoase pe care le are cu el. Salutaţi vecinii de masă, discret, şi nu chiar pe toţi. Nu aşteptaţi să fiţi daţi afară din localul închis deja de o oră şi nu întrebaţi recepţionerul dacă vă poate livra o „fetiţă îndemînoasă”, pe 10 dolari.
În cameră, nu vă ştergeţi pantofii cu draperiile, nu devastaţi mini-barul fără să plătiţi (zicînd „am crezut că-i din partea casei!”), nu luaţi ca amintire pixul imprimat, becul de la veioză, săpunelele, şamponelul şi casca de duş. Nu daţi televizorul la maxim, crezînd că-n jur au fost cazaţi participanţii la Congresul surdo-muţilor din Banatul montan. Nu ardeţi parchetul cu fierul de călcat adus de-acasă şi nu daţi foc cearceafului cu ţigara pe care încă o mai aveaţi între buze în momentul adormirii.
Dacă vă-ntîlniţi, întîmplător, în hotel cu nişte amici din Basarabia, nu-i invitaţi în cameră pînă la ora 5 dimineaţa, la guleai, iar dacă tot aţi dat gata cinci sticle de votcă din Transnistria, nu e obligatoriu şi să urlaţi melodii simţite din spaţiul slav (Eei,uhne!, Kalinka, Oci ciornîie, Evenu şalom alehem – ultima nu-i rusească, dar parcă la patru dimineaţa vă mai arde să faceţi ordine-n muzica popoarelor?!).
Dimineaţa, nu lăsaţi camera-n dezordine totală – măcar patul să aibă un aspect decent – şi-n el să nu uitaţi o femeie de serviciu care vrea să-şi rotunjească veniturile cu oricine, iar sticlele goale şi cutiile goale de conserve să nu le aruncaţi în chiuvetă, cadă sau pe balcon. Dacă aţi pus lenjerie intimă la uscat, acoperiţi-o cu haine decente (frac, peste chiloţi, rochie cu malacov, peste sutien, haină de nurcă, peste izmene etc.).
Cînd cereţi cheia, de la recepţie, aveţi grijă să reţineţi numărul camerei dumneavoastră : un student de-al meu, care stătea la 69, zăbăuc, a solicitat cheia de la 96 : fiind ameţit, n-a observat că singla arăta diferit. A adormit repede, dar a avut o noapte zbuciumată, deoarece la 96 era planificată un party de gay. De-atunci, merge puţin mai încet şi, oricum, evită hotelurile...
Ceea ce nu vă urez şi dumneavoastră.
(va urma)