Cinematografele de stat ale Iasului sunt o simpla amintire, noroc cu cele City de la mall unde merita sa urmaresti un film. Convingerea mi-a fost intarita si de articolul lui Calin Ciobotari pe care il public sperand ca cinefili vor ocoli cladirea iar edilii o vor darama in cazul in care nu vor baga deratizarea. Articolul l-am primit, mi-a placut si il public pe blogul meu ca sa fie citit de cat mai multa lume:
Autor: Calin CIOBOTARI
Data publicarii: 21/09/2009
Cand, zilele trecute, am auzit pe cineva spunand ca nu merge la Cinema "Republica" "din cauza sobolanilor", am crezut ca glumeste, sau ca da crezare unor zvonuri rautacioase. Inteleg sa nu mearga din cauza fotoliilor slinoase, a frigului de Pol Nord, sau a sentimentului de angoasa generat de cele aproape o mie de locuri goale. Asta da, puteam sa inteleg, insa, naiv, refuzam sa cred in scenarii atat de grotesti. Ce sa caute sobolanii la cinematograf?
Inca o data, insa, m-am convins ca totul este posibil si ca Iasul cultural ramane o penibila iluzie. Stiind ca sambata, la "Republica", ruleaza un film de Roman Polanski, anume "Oliver Twist", si, fiind un admirator al controversatului regizor polonez, m-am decis sa merg. De la bun inceput, totul mi s-a parut suspect. Bine, nu faptul ca in sala nu eram decat cinci persoane. Nu, asta nu mi se mai pare suspect; recent, am vizionat, tot aici, "Politist adjectiv", filmul lui Porumboiu, cu trei oameni in sala; doi au plecat pe la jumatatea filmului... Suspecta mi s-a parut mai intai atitudinea doamnei de la Casa de bilete, care, pe un ton oarecum mirat, inainte de a-mi taia biletul, mi-a atras atentia ca ruleaza "Oliver Twist". Ca si cum o prezumtie de retard s-ar fi citit pe figura mea, ca si cum as fi venit la film asa, pentru a ma afla in treaba. Dupa aceea s-a mai intamplat ceva. O alta doamna, cea care taie biletele la intrare, m-a intrebat, aproape in soapta si aproape implorandu-ma, daca n-as vrea sa merg la etaj. "Stiti, se vede mai bine!". Am privit-o uluit. I-am raspuns, iritat, ca nu, nu vreau la etaj, si, imediat, am simtit in privirea ei si mai mult regret. Mi-am cumparat, apoi, chipsuri. In ochii vanzatoarei, care asistase la discutie anterioara, acelasi regret, cu o nota profund compatimitoare. Incepusem sa ma simt precum orfanul lui Dickens, insa am trecut totul cu vederea cand primele imagini marca Polanski au invadat pustietatea salii de la "Republica". M-am cufundat treptat in atmosfera Londrei de veac XIX, in lumea mizera si cenusie, in universul hotilor de buzunare si a suferintei umane dusa la extrem.
Mai intai mi s-a parut ca-l vad, o umbra fulgeratoare traversand coridorul ce separa cele cateva segmente ale salii. Apoi, spre finalul filmului, l-am vazut clar, mult mai aproape, si m-am infiorat de dezgust: un sobolan masiv, cu o coada interminabila, ratacind printre fotoliile unui cinematograf european de secol XXI. Mi-au revenit in minte scenele de la intrare, compasiunea si ingrijorarea personalului, fara indoiala la curent cu existenta rozatorului. Mi-am amintit, desigur, de vorbele persoanei care ma avertizase despre "sobolanii de la Republica". Am plecat ca din pusca. N-am facut scandal, n-am cerut inapoi banii de bilet. N-am vrut decat sa ies la lumina, sa parasesc cat mai repede un spatiu care, brusc, mi-a aparut asa cum, de fapt, si este: o infecta, mizerabila, ordinara spelunca. M-am simtit murdar, umilit si aruncat dincolo de civilizatie, la cosurile de gunoi ale lumii a treia.
"Sobolanii de la Republica" poate fi lesne titlul unei realitati crunte, dezgustatoare, simptomatice pentru un anume tip de decadenta galopanta, o metafora a ruinarii cladirilor si mentalitatilor. In astfel de spatii insalubre am ajuns sa luam parte la evenimente precum "Calatoria lui Gruber" sau Festivalul International de Film? Care capitala culturala, care oras cultural, care europenitate, care politici culturale, care, care, care?
*sursa foto: http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:_YnU0zm4u42qbM:http://www.capachat.com/im/articles/GE11428lg.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu