Noi file dintr-un jurnal teatral

„La Boston, Shylock era un personaj scos din Commedia...,un fel de Pantalone cu perucă roşie şi nas acvilin, un clovn care se apără bătîndu-şi joc de creştini” – spune Andrei Şerban în Biografia sa.

Cum am mai repetat-o, timp de peste două decenii, de cînd ţin acest jurnal, totul se poate, în lumea din ce în ce mai permisibilă a teatrului românesc & universal. Important e să aibă şi noimă, reinterpretările cu pricina.

Asta n-are...

¤

Ca să vezi cum imită viaţa/moartea, arta : mega-starul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-şi dorea eroul lui Baum? Să aibă creier!

Ce-a păţit bietul muzician, după moarte? A rămas şi el fără...creier !(l-au scos autopsierii, ca să-l studieze, pentru a afla ce otrăvuri i s-au administrat decedatului, în ziua dispariţiei).

Q.e.d.

¤

Am urmărit, în sala Cub a Naţionalului ieşean, alături de multă „lume bună”, un documentar intitulat Măria Sa, Birlic (realizator – Carmen Olaru). Ideea filmului este excelentă, deoarece Birlic a fost unul dintre marii actori ai lumii. Dacă Ionesco spunea despre Caragiale că a fost „cel mai mare dintre dramaturgii necunoscuţi”, trebuie să declar că observaţie e valabilă şi pentru interpretul născut în Fălticeni. Fireşte, înlocuind autor, cu actor.

Printre alţi invitaţi, a apărut, de două ori, marele impresar al perioadei inter şi post belice, Gabi Michăilescu. Era insuportabil la privit şi ascultat! Era în ultima stare de degradare fizică, arăta cumplit şi vorbea ininteligibil! De altfel, după cîteva zile de la filmare a şi murit. Nu am înţeles de ce era nevoie de apariţia sa în acest film evocator...

¤

Într-unul dintre multele suplimente cu programul canalelor tv, găsesc o descriere scurtă a filmului Viaţa la ţară. Din docta prezentare, aflăm că filmul e „adaptarea romanului lui Cehov Unchiul Vania” şi că ferma i-ar aparţine „lui Alexander, un strălucit critic literar”.

În primul rînd, Unchiul Vanea nu e roman, ci piesă de teatru. În al doilea rînd, Alexander (Serebreakov, în piesă) nu e strălucit, ci ...dimpotrivă.

Dar ar fi absurd să cerem celor ce fac prezentări de filme – aici şi aiurea – să cunoască şi teatru : ei abia se descurcă cu filmele – fiindcă şi astea-s indecent de multe...

¤

Că tot vorovim de gafe culturale : într-o revistă care apare în America – Origini – Pavel Chihaia vorbeşte despre „Nicolae Kiriţescu, autorul piesei Gaiţele”. Numai că pe autorul celebrei comedii îl chema Alexandru; Nicolae era director de teatru şi de scenă.

¤

Delicios scrie Andrei Pleşu în Adevărul despre cineva care a făcut o comparaţie deplasată :” A-l compara pe Iorga, cu Puric, e ca şi cum l-am compara...pe Iorga, cu Puric”.

¤

Solomon Marcus, la TV, în dialog cu Patapievici, mărturiseşte cu mîhnire că actorii se mai şi laudă că au fost proşti la matematică...

Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de ştiinţă : şi eu am fost prost la matematică, dar mă ruşinez de această personală incapacitate. Punct.