Falimentul anunţat cu surle & tobe, al României!

...Da, draci concetăţeni, am aflat că gata, exit, fin, konieţ, the end, ţărişoara noastră dă cotu’! ¤ Aşteptam vestea cu oarecare îngrijorare, dar, în fine, bine că scăparăm de-o presimţire!...¤ De 20 de ani aud că e naşpa’ şi că nu mai e nici o salvare : aşa o fi, adio, te-am iubit viaţă, erecţie, te rog cu limbă grea, să nu mai baţi vreodat’ la poarta mea, „vine întunericu’!” – cum zicea un poet mare, donc, ultimul care pleacă-ntr-o lume mai bună, să stingă lumina!...¤ Asta e, am scăpat de cutremur, am prelungit sfîrşitu’ lumii, în schimb, de falimentul României, zic analiştii politici cei informaţi & bancherii crispaţi, n-avem cum scăpa! ¤ Păcat, că mă obişnuisem cu incertitudinea! Am profesat nesiguranţa două decenii, de ce naiba vor acum lucizii să mă complexeze? ¤ În fine, să trecem la subiecte oleacă mai roze, că existenţa nu-i (deocamdată) film horror, să nu mai dormim de teama vieţii care imită arta...¤ Dar cum să nu vrei să mori, după ce ai văzut meciul de sîmbătă seara, al Naţionalei?! Cum să supravieţuieşti unui atît de răsunătoe eşec? ¤ Repet, eu oi fi masochist fără voie, dar mingicarii nu-s profesionişti cu voie? Păi de ce să mă strîng de gît cu cele cinci mîini de avarie, cînd, în fond, doream iniţial să mă simt bine în week-end, pur şi simplu, urmărind un meci?! ¤ Apropos : cică, zic sociologii recenţi, din cauza meciurilor de fotbal, şi a shoppingului, cuplurile nu mai au chef de sex. E-te, scîrţ! ¤ La mine nu e valabil! ¤ Cheful e şi-n timpul şi după meci, dar partenera îmi lipseşte, cam cinci zile din săptămînă...¤ O să caut o tipă în cărucior, în alea cinci zile...că astea-s mereu la îndemînă...( iertaţi-mi cinismul, dar nu e acum vremea şerbetului cu apă rece!) ¤ Apropos de paceaure : mi-a făcut rău o emisiune cu Crina Matei, care se supunea testului cu aparatul de minciuni! Eu nu ştiu de ce fata asta insistă pe coarda perdiţiei, fiindcă orice s-o fi spunînd despre ea şi directorul Operetei, bine n-are cum ieşi.¤ În emisiunea lui Capatos cel puţin ( fiindcă hărţuita a trecut pe la mai multe posturi tv!) avea uneori o privire atît de tragică, încît îţi venea să închizi tembelizorul, să tragi un litru de votcă şi să cînţi Allelujah!, gîndindu-te că oricum, ţara intră-n faliment...¤ Nu înţeleg, ce fel de masochism e ăsta? Că te-a hărţuit, ori mai mult ; că eşti o castă, ori mai puţin : cînd tragi linie, iese rezultatul „jenant”! ¤ Ştiu că posturile tv sunt ahtiate după scîrboşenii, dar de ce unele macioalfe cad pradă şacalilor obsedaţi de rating?! ¤ Păcat, Crina e o fată frumoasă şi plăcută, dar nu văd un viitor decent pentru ea, cîtă vreme teatrul în care era angajată nu are cum s-o reprimească, pînă cînd nu cade directorul Dincă.¤ Să trecem la alt subiect delicat : care era visul literatului român? Să halească Nobelul! ¤ Ei bine, parţial s-a şi petrecut evenimentul. ¤ Numai că Herta Muller nu-i româncă sadea. ¤ Dar nici nemţoaică sadea. ¤ Totuşi, cum s-a zis la tembeliziuni, ea şi-a tras seva din epoca Ceauşescu. Ori Ceaşcă nu era neamţ. Sîc! ¤ Da’ nici ea nu-i mioritică, sîc - sîc! ¤ Ergo, prin ricoşeu, luarăm un sfert de Nobel, căci şi cînd Eli Wiesel căpătă premiul, ceva-ceva din copilăria lui aduse o boare suedeză şi asupra Carpaţilor ...¤ Cît priveşte pensiile, aflai cu bucurie că-s pensionari care au buzunarul mai mare decît laborioşii, cam de zece ori : aviatorii, magistraţii şi parlamentarii. Cinste lor! ¤ Dar parcă ţara e-n criză, bre?! Nu zic să le luaţi pensia – nici măcar lui Ristea Priboi, ori ăluia care se lăuda că-l trăgea pe Goma de barbă, în beciuri – dar mai adaptaţi-o, la vremuri!...¤ Dacă un om cinstit are, să zicem, 800 de lei pe lună, de ce ar primi un călău, triplu? ¤ Dar de ce mai bat io’ cîmpii?! Cînd o ţară-i în faliment , geaba chichirez zăbavă!...¤ Pa, cu un fel de lehamite mascată...!