Clovni & alţi ursuzi...

Nu mă miră că doi clovni au fost ucişi, nu de mult, în Columbia. O să rîdeţi, dar am ajuns la concluzia că printre impostorii cei mai detestabili ai lumii, se numără, la loc de frunte, clovnii. De ce sunt ei pe lume? Să înveselească. Pentru ce iau aceştia, bani? Pentru că ne fac, chipurile, să rîdem.
Şi-n realitate? Nimic! Zero umor! Zero haz! Zero spirit! Clovnii sunt jalnicele învelişuri ale unor imagini d’anţîrţ, din anii copilăriei , în care toţi mergeam la circ să ne-amuzăm, urmărind giumbuşlucurile bufonilor de manej.
Şi eu i-aş împuşca, fiindcă păcălesc naivii. În frunte cu mine...
¤
Citesc, cu aceeaşi bazedowiană privire de lup de ...teatru ( parafrază la lupul de mare!), că un cunoscut actor – pe deasupra, şi director de trupă bucureşteană – s-a dus în turneu în Edinburgh. Pînă aici, totul e o.k.!
Dar ce se-apucă să facă acolo, mioriticul? Îşi pocneşte soţia, cu sete, cu o lampă, în cap, pe motiv de gelozie. Ptiu! Iote de ce-i trimiţi ( să joace!) şi iote ce fac ei (măciuceli conjugale). Mai rău ca (,) clovnii, zău aşa!
Propun ca pe viitor actorii-directori să fie trimişi peste hotare fără soţii sau amante. Sau să nu mai fie trimişi. Că şi-aşa imaginea ţării în lume...
¤
Într-un ziar central citesc anunţul : „La tv, Hagi-Tudose, cu Draga Olteanu”. Nu uit un afiş mai vechi, ieşean, de la Baltagul, în care primul pe listă era...Teofil Vâlcu. Mda...
¤
La o facultate din Ardeal, o doamnă conferenţiar vorbeşte despre soţul ei, profesor universitar, astfel : „ Domnul Popescu nu e în localitate” ; sau „ O să-l anunţăm pe dl. Popescu, cînd vine!”. Mă rog...
Despre viaţă sexuală, în aceste condiţii, bănuiesc că nu mai poate fi vorba...
¤
La Sibiu, mă-ntîlnesc cu Aura Corbeanu. N-o recunosc! E cu 35 de kile mai slabă! Arată superb!
Vine Gala UNITER, peste o săptămînă : îl văd pe marele scenograf Radu Boruzescu . La fel! Nu-l recunosc! E cu 50% mai bătrîn şi i-a dispărut frumuseţea pe care o etala în filmele Felix şi Otilia sau Nunta de piatră...
¤
Într-un ziar, la moartea marelui actor Adrian Pintea, se selectează cîteva dintre opiniile lui artistice. Într-una din ele, regretatul actor şi regizor, spune „Nu cred că se merită să faci compromisuri în artă, acestea însemnînd cinism îngrozitor şi totală lipsă de respect pentru meserie”. Just!
Dar, oare, poţi asta? Faptul că Pintea a jucat în Iancu Jianu ( un film mediocru) nu aducea a vag/compromis? Faptul că Purcărete a montat vreo trei texte cu comunişti, ce-nsemna? Marele Cozorici recita versuri cu Ceauşescu...Ion Marinescu sau Albulescu băgau la greu, poezii cu partidul comunist...Popescu Gopo scria mereu în revista Cinema despre secretarii de partid ai Uniunilor de Creaţie...Tiberiu Olah şi-a intitulat o creaţie superbă Spre comunism, în zbor! Brrrr!!!!