De toate, pentru toti

Într-o revistă, cunoscuta teleastă Iuliana Marciuc ne oferă reţeta succesului în viaţă. Nu ne-ntrebăm cum de a ajuns dînsa să dea reţete, ci ne intrigă sursa acestei nesperate fericiri : Florin Piersic. Cică fiind entuziast, malacul a dovedit că toate-i merg strună...
Toate, mai puţin viaţa teatrală – ca şi inexistentă (două montări, în două decenii! Aferim, succes!). Dar de la Iuliana Marciuc, ce pretenţii poţi avea, tată?!...
¤
Cunoscutul teatrolog Mariana Constantinescu, în Adevărul literar & artistic, face o destăinuire paralizantă :”...Mi-am pierdut speranţa.Am crezut că voi reuşi şi eu să schimb ceva în ţara asta. Degeaba. Visez să fiu rentieră. Nu mai am nici o şansă.Nu mai avem nimic de recuperat din toată averea familiei, nimic de moştenit.Visez nu la tinereţe fără bătrîneţe, ci la viaţă fără de moarte”...
Păi dacă un critic realizat spune asta, cum o să încurajăm noi studenţii de la teatrologie?!...
¤
În Adevărul, de data aceasta, se scrie despre recent dispăruta Dina Cocea :” A fost discipolul unor mari talente precum Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie , Gh.Dinică şi Marin Moraru”...
Ceva-ceva, ştie semnatarul necrologului : numai că se face o confuzie între discipol şi profesor. În fond, cine se mai uită azi, la asemenea detalii? Că şi Tennessee Williams o fi fost mentorul lui Cehov...
¤
O colegă de facultate ridică, în timpul dezbaterii unui referat de doctorat, o chestiune aparent minoră, la care chiar nu mă gîndisem : cum de a ales M.Sebastian, pentru visătorul din Steaua fără nume, tocmai un nume de două ori, oltenesc (Marin Miroiu)? Chiar!...
¤
Şi tot în timpul discuţiilor doctorale, vorbind despre teatrul lui Dolfi Solomon, ridic o întrebare : marii eroi ai istoriei, deveniţi eroi de piese, au nevoie de interpreţi deosebiţi ( talentaţi şi culţi, plini de prestanţă şi farmec)?
Aşa credeam, pînă acum; dar, rememorînd unele spectacole cu texte de Solomon, am observat că actorii care dădeau viaţă unor coloşi ai istoriei, nu erau aleşi din rîndul...coloşilor scenei! Platon, spre exemplu, a fost jucat la Bîrlad ( singurul teatru care a optat pentru piesă!) de un azi necunoscut Mircea Ipate Mareş; Diogene era jucat la Ploieşti, acum 35 de ani, de către atunci modestul Costică Drăgănescu; Erasmus apărea la Timişoara (chiar în regia autorului acestor rînduri!) sub identitatea secundă a lui Josef Jochum ( un nume ignorat de critica anilor 80); în fine, Socrate era jucat excelent la Iaşi de un foarte bun actor, pe care premiile l-au ocolit în mod inxplicabil.
Dar cît din Eminescu (spre exemplu) au putut descoperi, pe scenă sau pe ecran, foarte cunoscuţii interpreţi Ion Caramitru, Adrian Pintea, Dan Puric?...Care ar fi o Veronica Micle perfectă? Cine-i actorul ideal pentru Hegel, ori Nietzsche?...Greu de spus!
Un an bun, dragi lectori!