Puşca (expirată) şi cureaua (exagerat de) lată…

Au dreptate să se dea în judecată reciproc interpreţii celebrului hit Puşca & cureaua lată ! Păi un text ca ăsta se scrie o dată la o sută de ani!
Cît adevăr de viaţă în el! Şi-n acelaşi timp,cîtă candoare! Rar în cinicul şi depravatul secol XXI, atîta puritate a aspiraţiilor & trăirilor!
S-o luăm metodic : un om matur, cu mustaţă şi nevastă planturoasă (fomeia cîntă şi ea, odată cu guristul, deşi versurile sunt scrise pentru parte bărbătească! Că e ciudat să mărturisească o femeie sănătoasă, “cînd eram tînăr fecior!”; mai ales că doamna din clip nu arată deloc a trans-sexual!), regretă vremea tinereţii, timpul în care era “fala munţilor” şi era fal(n)ic precum puşca din titlu.
Sănătoase vremuri! Ziua umbla la vînat, prin ozonificaţi codrii strămoşeşti, alături de ortaci de nădejde; seara, făceau focuri de tabără, beau trăscău aborigen, depănau amintiri cinegetice şi îngînau, cu voci timbrate, doine de cătănie şi lamentouri de bejanie...Eheu, fugaces, cum zice mioriticul!
Azi, puşca îi e confiscată (pesemne a fost prins braconînd), iar din curea a mai rămas o ...cureluşă umilitoare, creatoare de complexe sexuale. Geaba pornea cîndva, ex-voinicul, cu roua-n picioare, pe uşor recognoscibile urme de căprioare ; unde-s vremurile cînd se putea opri în ospitaliera poieniţă şi sorbea cu nesaţ apă limpede şi rece, din aferenta fîntîniţă!?
Dar şi condiţia fizică a doinaşului era remarcabilă, deoarece cînd avea chef, citez, “lua mistreţii la goană!” (nu-i de colea! Eu nu reuşesc să gonesc nici măcar cerşetorii din parcare de la Billa! Şi avînd cetină verde-n clop, gonaciul nici nu obosea deloc! – mi se pare, ori e o reclamă mascată la produsele farmaciei naturiste?). Mă rog...
Dar viaţa, dragi flăcăi, nu iartă pe nimeni, şi acest Rege Lear balcanic nu mai are putere nici să meargă pînă-n pridvor, d-apăi să amuşine urma cerbului! Se uită, cu ochii-n lacrimi, la puşca din cui şi, pesemne, se lasă asistat medical de doamna trupeşă cu care cîntă , de-ţi merge la inimă...
De la Oooooooooo, viaaaaaţaaaaa meeeeeeaaaaa!!!! – cu Adi Minune şi Costi Costiţă, nu am mai auzit o melodie atît de duioasă, compusă cu simţire, pe un text scurt şi cuprinzător, care pune-n valoare...valorile neamului. Celebrului citat Vom fi iarăşi ce-am fost şi chiar mai mult, lucidul bărbat îi opune realistul Ce frumoşi şi tineri eram, mai ales eu!
De ajuns. Mă duc să văd dacă am vreo puşcă-n perete (căprioare şi mistreţi, sigur n-am!). Apoi mă pun pe băut, ascultînd dezesperantul song Puşca & cingătoarea auxiliară...adică Flinta şi brăcinarul...ba nu, Bazooka & breteaua...Ptiu!
Pesemne am început să beau dinainte de-a-mi propune asta...