File dintr-un jurnal teatral

Cînd confundăm liniştea, cu tăcerea, înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! Cît de greu reuşesc să tacă pe scenă, anumiţi actori! Şi ce rar se ascultă unul, pe celălalt, în anumite spectacole!
La început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-şi termine partenerul textul, şi-i taie cu replica lor! De-aici, dialoguri de involuntar absurd : „Aşa că împrumută-mi 100 de lei!” – trebuie să zică în finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s-a plictisit să-l asculte, de zece minute, şi-i taie finalul. Totuşi, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu împrumut, din principiu!”.
Nu-i voi uita toată viaţa pe Codrescu în Jocul ielelor( genial, într-o scenă în care asculta, douăzeci de minute!) şi pe Tudorel Popa în Preţul – care tăcea...o piesă întreagă!
Proba elocvenţei actorului – tăcerea sa...
¤
Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toţi creatorii sunt nişte privilegiaţi, din punct de vedere al longevităţii :”Sunt alcătuit din mai mulţi oameni – este imposibil să murim cu toţii, în aceeaşi clipă!”. Corect!
Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ştefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ş. a. sunt vii. Ca Beligan, Ion Cojar, ori Ion Lucian. Măcar unii din cei mulţi, care se adăpostesc în for(t)ul interior al unui artist...
¤
Citesc, periodic, despre deţinuţii care sunt actori, scriitori, pictori. E un subiect care place gazetarilor-găozari (cum i-a numit Preşedintele ţării).
Văd că Alina Herescu, celebra criminală, joacă într-o piesă la Iaşi ( la Penitenciar, nu la Naţional!) şi a anunţat că va scrie una, nu peste multă vreme. Fan-Fan, „rechinul puşcăriilor”, a publicat cîteva volume (deşi e analfabet!), unul din ele lansat cu tam-tam chiar de Mircea Dinescu! Cînd eram profesor de actorie la Timişoara, am avut un student cu nume sîrbesc, care nu a terminat anul I, fiind arestat. În pîrnaie însă, un asistent al meu a lucrat cu el un spectacol supra mediatizat, jucat şi pe scena Teatrului Nottara!
Recent, citesc într-o revistă literară, că poetul Valeriu Barbu, „aflat temporar în detenţie la Penitenciarul Galaţi, este îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu!
S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : eşti lipsit de publicitate. Şi nu eşti îngrijorat de arlechinul din trupul tău...
¤
„E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate”(Virginia Woolf). Aşa e...
¤
Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub aşteptări!
Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvenţe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Şi este tipărit DUPĂ 1989!
Ciudat! Cîte scene memorabile găsim în jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, şi tocmai jurnalul lui Silvestru să şocheze prin...cuminţenie? Hm...