Spinoasa problemă a Revelionului

De ce spinoasă? De-aia, fiindcă Revelionul rămîne, pentru mine, eterna şi repetata aşteptare frustată. Nu ţin minte să fii avut un Revelion impecabil (şi am trăit destule!). Revelionul dezamăgeşte, dacă eşti exigent şi sincer, prin raportul dintre cerere şi ofertă. Ultima este, de cele mai multe ori, sub pretenţia primei.
Da’ nu vă luaţi după mine : poate-s eu cîrcotaş şi nerealist, visez nămeţi pufoşi, trăsuri cu cai, foc în sobă cu lemne trosnind, vin bun , băut cu o parteneră de vis... bătăi cu bulgări, dimineaţa, linişte edenică, sufletul prea plin de frumuseţea lumii înconjurătoare...
Şi ce obţii, de multe ori? O noapte anostă, undeva într-o casă sau crîşmă second hand, lume care la-nceput e timidă, apoi, dimpotrivă, tupeistă şi de prost-gust, dansuri deşănţate, chiote afolante, glume tîmpite, mîncare prost gătită, băutură inferioară...pînă şi sonorul televizorului e luat...partenera nu prezintă interes...şi-ţi vine să fugi unde vezi cu ochii, înciudat (chiar disperat!) că ai mai ratat un Revelion.
O să mă-ntrebaţi de ce nu-l fac la Viena – Strauss, pomi de iarnă uriaşi, trăsuri cu vizitii/majordomi stilaţi?...Unu : e şi chestie de bani. Doi - am fost odată şi m-am simţit cumplit de singur, iar grupul din care făceam parte mă crispa non-stop.
Sunt şi unii cu mentalitate ...nemţească : ne-am propus să petrecem? Apăi, petrecem, tată! Ce contează unde, cu cine, cum? Am dat 600 de euroi de persoană, nu-mi permit să nu mă simt bine, că-s la Sinaia, nu în bătătură la socrii! Mănînc, beau, dansez, socializez la maximum, dansez paţachine pe ritm de manea, pup paceaure la Periniţa, dansez fund în fund cu mitocanii, lipesc dolari pe fruntea lăutarilor, frec cu zăpadă casnice , pînă la apoplexie vomat dimineaţa, apoi colebil, dres cu ciorbă de potroace, şi luat cu o bere, să ne dregem; punct şi de la capăt – life, teteo!...Îi invidiez pe aceşti plezirişti, frumoşii copii ai compromisului.
Dar, mai ştii, poate anul viitor va fi altfel şi pentru mine.
Sau, mai ştii, unde scrie că Revelionul trebuie să fie o reuşită? În fond, te simţi bine de atîtea ori în timpul anului, încît e recomandat să te odihneşti măcar pe 31 decembrie şi 1 ianuarie. Că şi-aşa, abia ieşit din Crăciun & Sf. Ştefan, intri-n Sfinţii Vasile şi Ion, şi Revelionul ar putea fi un binevenit respiro , în sarabanda sărbătorilor astea care, sub pretextul că te fac fericit, îţi creează probleme de toate felurile – de la financiare & medicale, la sentimentale & filosofice.
(Altfel, desigur, La mulţi ani!)...