Minutul 73

Multe am văzut în viaţa-mi de cvasi/microbist. Ştiam că Rapid-Steaua va fi un meci cu scandal. Mă aşteptam ca suporterii să facă urît, în stilul lor, iar fotbaliştii să aibă ieşiri nesportive, căci miza era mare. Mi-era clar că şi arbitrii aveau o sarcină dificilă. Eram sigur că antrenorii vor da-n bîlbîială.I-am văzut pe antrenori nervoşi şi pe patroni, agitaţi.
Am observat publicul în priză, flancat de jerbe de artificii, rar vizibile pe stadioanele noastre. Am depistat cîteva accidentări. Am simţit o anume emoţie în inflexiunile vocale ale comentatorilor tv. Şi totuşi, repet, nimeni nu putea prevedea finalul meciului. Era un derby şi trebuia respectat, ca pe un derby...
Cu toate astea, după ce Rapidul a marcat şi portarul Coman n-a mai apărut, după pauză, s-a întîmplat neîntîmplabilul : arbitrul a fost lovit, dur – dacă apreciem grimasele lui – şi comentatorul stadionului a avertizat huliganii giuleşteni că, la primul obiect aruncat pe teren, s-ar putea întrerupe partida. Şi ar fi fost păcat, fiindcă Rapidul conducea.
Ei bine, oligofrenia spectatorilor n-are margini, nici frică de ceva, de vreo instanţă, de vreo lege, de vreo morală – măcar de vreo logică : după avertizarea nesimţiţilor din tribune, s-a mai aruncat cu un obiect, filmat de camerele tv, şi arbitrul, corect, a anunţat încheierea partidei, în minutul 73. Victoriosul Rapid a devenit înfrîntul Rapid, fără contribuţia steliştilor. Cine-i de vină? Evident, suporterii rapidişti. Dar numai ei? Cine i-a controlat, la intrare? Cine i-a educat, în ani? Cine i-a acceptat, pe teren – căci era în avantajul gazdelor ca derbyul să se fi jucat fără public?! Nu fac parte din stafful Rapidului, deci nu pot lua decizii.
Ce s-a întîmplat, e regretabil. Imaginea filmată în seara de joi, pe Giuleşti, va face ocolul lumii, ca toate imaginile care denigrează poporul român.
Cei care răspund de normalitatea fotbalului românesc însă, vor trebui să ia o decizie inteligentă. Nu dură, nu punitivă, nu populistă, ci inteligentă.
Ca să transforme regretabilul accident, în fine, într-unul irepetabil.