La magazin

Problema cumpărăturilor pe mine, unul, mă complexează : fiindcă nu am niciodată atîţia bani cîţi aş vrea, să-mi satisfac toate poftele! De aceea, îi invidiez pe ciobani, laponi şi locuitorii Deşertului, deoarece au mai, categoric, puţine tentaţii. Nici epoca lui Ceaşcă, nu era mai prejos : ştiţi bancul cu numele magazinului şi produsele din el ( în 1935 scria La Gogu şi înăuntru, era carne; în 1980 scria Carne şi înăuntru era numai Gogu!). Azi situaţia nu-i prea roză deoarece scrie pe firmă La Mişu, înăuntru e carne, dar degeaba : clienţii intră, privesc, plîng isteric şi ies. Cei înstăriţi iau, totuşi, trei coaste de miel, să aibă de Paşte. Iar cei „demni” cumpără şlung de vită, oase şi splină, chipurile pentru mîţ...Of!
Da’ şi românul e greu de mulţumit, bre! Iote, io ca să dau o masă de neuitat la împlinirea unei vîrste rotunde ( sper s-o mai apuc!) mi-am făcut o listă lungă, dar nu scumpă, de produse: nu vă vine să credeţi? Mde, există un geniu al shoppingului, pe care nu orice prostovan îl are; şi-apoi, trebuie să fii şi un ipochimen generos, pentru a asigura invitaţilor un meniu cu-adevărat epatant...Cu doar 100 de lei (sic!), dacă ştiţi secretul, uluiţi o asistenţă pretenţioasă, compusă din şase persoane!
Ergo, notaţi : 30 gr. Somon fume, 25 gr. Fromage bleu, 30 gr. Salam de Sibiu, 30 gr. Caşcaval. 6 măsline (pot fi tăiate pe din trei), 50 gr. Hamsii prăjiţi, sparanghel (un baton), o juma’ de avocado, o juma’ de papaya, o baghetă, un pacheţel de unt de 50 gr., 200 gr. Jumări de porc, un borcănel de muştar – cel mai mic, să nu stricăm proporţia!, o cutie de icre de 50 gr., 3 aripi de pui, tăiate pe din două, un compot de la promoţie (să-l asortăm la caşcaval), o sticluţă de whisky de numai 200 ml., un pet de apă la 5 l. (că-i mai rentabil!), o sticlă de vin la ofertă, de doi litri, 6 pliculeţe de ness, 3 de zahăr (că zahărul dăunează grav sănătăţii!),10 scobitori (le scoateţi dintr-o cutie cu 100 de scobitori şi le palmaţi cu abilitate), 6 şerveţele (idem) şi...cam atît. Aceaste cantităţi, recomandate de nutriţionist, împacă varza finanţelor, cu capra voluptăţii, şi cu căprarul sănătăţii, oferind musafirilor o seară de neuitat. În plus, aceştia vor pleca spre casă treji şi uşori precum fulgul, dimineaţa părîndu-li-se apoi incredibil de prie tenoasă...
Dar vă mai dau şi sfaturi legate de alte aspecte ale drumului prin ospitalierele noastre magazine alimentare : nu intraţi cu mărfuri similare ; băgaţi moneda de 50 de bani în locul indicat, nu-n buzunarul vînzătoarei; nu gustaţi din boabele strugurilor, sub pretextul jurizării, căci dacă 100 de clienţi ar proceda identic, în market nu se vor mai aduce struguri...În magazinele de pantofi abţineţi-vă să probaţi toate perechile, mai ales că oricum n-aveţi cu ce să cumpăraţi măcar una. La fel, la raioanele de lenjerie intimă.
În magazinele de lux...dar cine mai intră, azi, în magazinele de lux? Sau cînd o fac, iau avionul şi dau o fugă pîn’ la Paris, ori Londra. Cînd aud pe micul ecran macioalfe care se laudă că-şi fac cumpărăturile în marile capitale ale Europei, îmi vine să le spun :”Păcat de banii daţi pe avion! Aceleaşi produse le găseşti şi acilea, fă!”.
Dar să vorbim şi despre cei care vînd produsele. Din fericire, au dispărut măcelarii din anii 80-90, care nici nu-ţi răspundeau la salut, de mari şi tari ce erau; azi, bieţii vînzători de carne se roagă să intre-n prăvălie şi unul care chiar vrea să cumpere...De asemenea, au apărut mulţi vînzători politicoşi, pesemne, şcoliţi la Istanbul ( că acolo am simţit pentru prima oară – culmea, cu neplăcere! – ce-nseamnă politeţea ... agresivă: dacă făceam prostia să mă uit trei secunde în vitrina magazinului, patronul ieşea în goană din prăvălie şi mă trăgea cu forţă, înăuntru, dînd senzaţia că vrea să mă buzunărească direct, fără să mai apuc şi forma pardonabilă a buzunărelii - cumpăratul!).
Oricum, închei aceste sfaturi complet inutile, cu observaţia : trăim într-un cerc vicios, draci lectori! Oferta e mîhnită că nu există cerere, iar cererea e timidă fiindcă nu există finanţe. Poate o veni şi vremea echilibrului, că doar abia ne - mprumutarăm de la Banca Mondială, nu?...(va urma).