Sărbători cu iz de infarct

...Ca să vezi ce-i viaţa! Vineri dimineaţă citesc la gazetă că Becali va ciocni ouă cu colegii de celulă, fiindcă nu i s-a aprobat cererea de eliberare. Trec cîteva ore bune, şi seara-l văd în faţa vilei sale din Pipera, înconjurat de reporteri şi fani, vorbind despre justiţia română care, una peste alta, e bună.¤ Ca dovadă că totul se poate, atunci cînd se poate – vorba poetului. Gigi al meu era aşa de tolerant, în seara eliberării, ura fericire hoţilor, sănătate judecătorilor, pupa credincioşii adunaţi la poartă....Hm!¤ Se vede treaba că izolarea i-a priit, fiindcă era stăpînit de smerenie, nu ca în alte ocazii televizate, de violenţă verbală. A intrat pur, în sărbătoare şi e un exemplu (deocamdată) pentru transformarea ideală a infractorului ; Macarenko ar fi mîndru de acest caz...¤ Iar poliţiştii şi procurorii – satisfăcuţi, căci se demonstrează că arestul este, uneori, chiar o instituţie de reeducare...¤ Să vedem ce va urma, căci Gigi este imprevizibil şi, cînd o să i se pună pata, n-ar fi exclus să recidiveze. Acum, e un erou, căci prostimea are o permanentă nevoie de martiri : machidonul întruneşte toate condiţiile...¤ Da’ că tot vorovirăm de fotbal, prin reprezentantul său Becali : ce ziceţi de ăia din Piteşti, care intrară şi ei la ţuhaus, pe motiv de dare & luare de mită? Hm...Bine că n-are nevoie de mine nimeni, că te pomini că mai luam şi io 5.000 de euroi de la f’un Penescu, şi mă trezeam acu’ televizat pe gratis.¤ Amuzant e că pe unu’ din lot îl cheamă...Libertatu! Ptiu! ¤ Bre, caralii & procurori, daţi-i drumul rapid, că un Libertatu e păcat să fie închis! ¤ Nu v-am urat frazele folosite în zilele de Paşte, deoarece oricum le citiţi pe genericele televiziunilor şi în paginile gazetelor, deci nu-mi place să repet. Desigur, cei care iubesc filme cu tematică religioasă, au avut şi anul ăsta ce vedea. Ce-i drept, se cam repetă, de la an, la an, dar şi io am văzut recent ciclul Stan şi Bran pentru a cincisprezecea oară...¤Vreau să mărturisesc că m-am supărat pe Cîrcotaşi, deoarece în ultima emisiune s-au apucat să facă un „umor” jegos pe tema Monarhiei :sigur că ei nu ştiu ce e Regalitatea, că au trăit în alte medii şi nici n-au timp de stusiu – abia găsesc răgaz să privească Bebeluşele. Dar sunt subiecte de care nu faci mişto, dacă ai o brumă de bun-simţ. M-am convins, ei n-au. Păcat, fiindcă de obicei fac o emisiune reuşită.¤ Că tot am pomenit de onomastică : tot în arest, dar de data asta la Chişinău, e românul...Netanyahu Johnatan Jerusalym. Refac urarea de-a i se da drumul rapid, deoarece are un nume atît de românesc, încît e păcat să rămînă ascuns în beciurile sovietizate! ¤ E ca-n melodia aceea oşănească Bade-al meu de pe la munte/ se numeşte Kinta Kunte...¤ Abramburica propune săptămînal, cîte-o prostioară , iar presa sare iute pe ea, s-o mediatizeze. Nu-i mumos, mămăiţă! Unei doamne, mai ales cînd e ministră, nu-i dai la gioale! ¤ Şi-apoi, te aştepţi la ceva bun de la ea? Păi n-a mai fost o dată în Guvern, n-o cunoşti? ¤ Iar propunerea cu orele de sport sîmbăta, poate fi amuzantă :atunci lunea băgăm matematica, că-i a mai grea, marţi fizica şi chimia, miercuri geografia şi istoria, joi – româna şi limba etranjeră, vineri – muzică, desen, purtare, dirigenţie, iar sîmbăta, cine nu pleacă la munte, face sport.¤ Cu condiţia să fie-n localitate proful de sport...¤ Da’ dacă nu-i profesorul, ce, femeia de serviciu nu are o minge, prin debara, să le-o dea junilor să facă o miuţă?!...¤ Vedeţi, dracul nu-i atît de negru: trebuie doar să vezi jumătatea plină a paharului...¤ Cînd o mai vezi, fiindcă am citit cu stupoare ciclică (adică, în fiecare an, în perioada de Paşte sau Crăciun), că intrară buluc prin spitale mămăiţe şi casnice care păţiră grave accidente în timpul...curăţeniei de Sărbători. Naşpa’! ¤ Propun ori să nu se mai facă curăţenie, ori să fie angajaţi pentru asta cascadori, alpinişti şi sinucigaşi: aşa, vom avea gospodinele intacte, la ocazii, cînd trebuie să servească la masă rudele; cu mîna-n ghips, tîrînd un picior, e mai greu...¤ Să-nchei vesel, cu un citat din gînditorul Porumboiu (de filosoful Porumboiu a auzit toată lumea, spre deosebire de gînditori anonimi precum Kant, Hegel, Nietzsche) :”Fotbalul e ca o femeie care ştii că te înşeală, dar nu poţi s-o laşi”. Eu aş lăsa-o, bre! ¤ Să vă dea Dumnezeu, cititori dvs., femei...nefotbalistice!