Codul manelelor elegante: Cum se face o conversatie

Este ştiut că-n orice adunare – fie că este vorba de o simplă masă duminicală , a familiei; fie că e vorba de-o aniversare, cununie, botez, parastas, divorţ, partaj, majorat, minorat, anchetă penală, întrevedere cu peţitori, punere de repartitoare la calorifere, tras ţuică la cazan, sosirea mătuşii din Italia, redactare testament, masaj tailandez, pensionare abuzivă etc. – partea cea mai plăcută, antidotul deja-vu-ului, rămîne conversaţia. Dialogul colocvial. Întreţinerea ramificată a unei bune atmosfere ( da, da, chiar şi la pomană, cînd se-ncepe cu smiorcăieli sobre şi se încheie cu chirăieli etilice & geamparale).
În genere, aceste adunări au parte de flecari care vorbesc într-una, fără să comunice ceva anume ; de oameni echilibraţi, care vorbesc la obiect („mai sunt chiftele?”, „cine toarnă berea în scrumieră?”, ori „v-a căzut soţul pe spate, cu scaun cu tot”) ; şi de pudibonzi care roşesc excesiv numai cînd se simt priviţi, şi reuşesc cu greu să scoată în patru ore, cîte-o interjecţie criptică, gen „ jprdsetinwax!”...
Am participat în viaţă la cîteva mii de mese festive : cei mai periculoşi convivi mi s-au părut bolnavii profesionişti (care-n fix şase ore îţi povesteau cum a decurs cea de-a şaptea operaţie la maţul gros), veteranii de război (care de fiecare dată aveau în repertoriu o singură piesă – ruşinoasa pace de la Buftea) şi spunătorii de bancuri (ăia care vin cu 4 dosare, sortate pe teme, şi te-ntreabă cu care să-nceapă). Ăştia din urmă au o singură calitate : cînd zic d’alea cu soacre, o parte din acriturile septagenare se ridică înţepate de la masă şi fug în grădină, sub nuc, unde rămîn cîteva săptămîni, pînă vin ăia de la descarcerări să le extragă din şezlong .
E bine şi să facem invitaţiile la masă pe căprării – adică să nu avem în faţa tacîmurilor, spre exemplu, o baby-sitter, doi paraşutişti, un autopsier, un veterinar, o funcţionară de la fisc , un vidanjor pensionat şi un lutier : greu vor găsi un subiect comun. Nici nu e indicat să chemi la masă inşi temperamentali, precum Gigi Becali sau fotbalistul Ganea, Elena Cîrstea, Vadim Tudor, un păgubit SAFI, Adi de Vito sau şeful galeriei de la Dinamo, deoarece întrunirea se va transforma în păruială balcanică, rapid.
Important, deci, e să nu abordezi subiecte incendiare, ori jenante : banii puţini, virginitatea bunicii gazdei, toxicitatea iaurtului Danone, brevetul de comandant de vas al Preşedintelui, faptul că unui comesean îi place mai mult verişoara gazdei, decît propria nevastă, incontinenţa urinară a domnului distins şi cărunt care ar trebui să stea în capul mesei (şi care stă mai mult în baie). Iarăşi nu e frumos să agasezi oamenii, pe motiv că ai vrea să-ţi dea o consultaţie : pe doctor, nu-l mai teroriza cu guta ta cea veche, fiindcă şi el are una nouă şi e morocănos & dedat ţuicii, pe chestia asta ; pe bancher nu-l mai întreba cîtă dobîndă primeşti, mai ales că tu-i plăteşti dobînda lui ; pe funcţionarul de la Fisc lasă-l să-nghită sarmaua, nu-i mai cere formulare pentru declararea venitului ilicit ş.a.m.d.
E drept, nici nu poţi vorbi ore-ntregi despre vreme sau despre reţeta perişoarelor fără carne şi verdeaţă. Ştiu şi persoane care, în dimineaţa în care merg în vizită, răsfoiesc reviste de scandal şi la masă încep să arunce, documentate, cu ştiri despre viaţa vedetelor tv (cîte kile are în realitate Mihaela Tatu, la al cîtelea divorţ e Bahmu, cîte cămile deţine Dan Chişu în Tibet, cu cine va avea un copil Mircea Radu, cîte clase are Vahghelie, dacă strungăreaţa Laurei Andreşan e din naştere etc.).
Dacă taci, nu o să pari nimănui inteligent ; dar s-ar putea să găseşti vreo yoghină ameţită care să te creadă în postul vorbei, şi să-i pari enigmatic, pe motiv că şi marele Gandi tăcea, zile-n şir....(va urma).