Prietenul meu Mircea Cavadia, scriitor, director de ziar, organizator al unui excelent festival de umor în Caraş-Severin, mă invită, ca-n fiecare an, la casa lui de vacanţă, la Voineasa. Cine a fost la Voineasa ( în Vîlcea , pe drumul dintre Rîmnic, spre Sibiu, urcînd spre munte de la Brezoi) ştie cum arată paradisul. Et in Arcadia ego!
Ce-i drept, am avut proasta inspiraţie să vin acolo...taman de la Baia Mare ( unde fusesem invitat de celebrul Akebono, Claudiu Pop, omul care-a slăbit în direct, la tv, 102 kg.!).. De la Baia la Voineasa se ajunge lesne – spun masochiştii : mie nu mi s-a părut – poate unde încă nu sunt masochist cu acte...Deci, iau Săgeata Albastră de la Baia, la Cluj, de-acolo, după două ore, iau autocarul spre Vîlcea; cobor la Brezoi de unde mă recuperează doamna Trude, soţia lui Cavadia. Obosit, fug după o bere, mănînc o sarma şi citesc o carte, pe ospitaliera terasă (verandă) a casei bătrîneşti, casă care a împlinit o sută de ani.
Cam tot atîta avea şi cartea despre care vă vorbesc : ea nu poseda coperţi, nici vreo indicaţie lămuritoare ( cum se cheamă, cine-i autorul, unde-i publicată, în ce an etc.); pe coperta improvizată scria , de mînă : Carte de bucate a Mariei Turturea de la Voineasa. După cîte mi-am dat seama ( raportînd-o la opul tandemului Kogălniceanu / Negruzzi) era publicată cam cu două-trei decenii după. O seamă de termeni şi reţete repetau bucatele propuse de paşoptişti. Deci, s-ar putea spune, şi acest volum conţine feluri de mîncare aproape criptice ; am notat pen tru dumneavoastră, mîncăi frustraţi, cîteva nume de bucate, spre-a vă face să salivaţi, cultivîndu-vă : dulceaţă (şerbet) de dracilă; dulceaţă de ( miez de) frape ; dulceaţă de (coajă de) neramze; şerbet de chitră; dulceaţă de gelatină (tremură) ; dulceaţă de cantalup ; şerbet de pergamot; şerbet de sacîz ; paşchet ; povidlă de caise ; Mandel-Kuchen; bogace (bohaci) ; crafne ; bucium prăjit în unt ; sulişoare (pardon de expresie!) ; plesiruri ; plăcintoare; gato de cartofi de Lion; lapte zburat spaniol ; croşete de Olanda; muhalebiu cu nisaştea ; cremă plumbuită ; bishop; vutcă aurită ; şi, ca să nu vă mai plictisesc şi pentru a vă face poftă, transcriu şi un fel de mîncare complicat, cu titlu lung & apetisant – lise de chitră, portocale întregi, caise, frape, prune umplute cu fisticuri...mmmm!!!
Citind reţetele , mi-am dat seama nu numai că pe la-nceputul secolului trecut străbunii ( strămoaşele) aveau timp, dar aveau şi cu ce cumpăra atîtea şi atîtea produse! Deşi, tehnic, bucă tăria era oarecum rudimentară (nu existau microunde, temperaturi înalte, mixere, cuptoare de mii de waţi, tacîmuri elegante de inox şi pahare de mînuit fără spaima spargerii), răgazul pentru artă şi plăcerea culinăritului nu se pot compara cu bucătăria treimiistă, bazată pe semipreparate, cola, hamburgeri, pizza şi hot dog.
Şi cît de curios sună azi, în urechea gospodinelor mai rar dedulcite la asemenea lecturi, unele ingrediente despre care se zice că-s chiar toxice (scrobeală, clei de morun, gumă arabică, sacîz – cernut prin tulpan, nişaşta; sau mai puţin periculoasele unt de pergament, zahăr verde, apă de flori ş.a.m.d.). Desigur, un cercetător al arhaismelor şi regionalismelor, ori un pasionat (fanatic) al bucătăriei, reuşeşte să descifreze termenii subliniaţi de noi cu bond; nu e greu să-ţi imaginezi că dracila = un fel de mărăcine ; chitra = o varietate de lămîie; povidla = magiun ; Mandel Kuchen = prăjitură cu migdale; crafne = gogoşi; cantalup = pepene ; lapte zburat = variantă mult mai apetisantă a „laptelui de pasăre” ş.a.m.d.
Sunt însă şi cuvinte pe care nu le mai găsim în dicţionare şi asupra cărora ne va fi din ce în ce mai greu să ne dumirim. Ergo : pofticioşi dumneavoastră, profitaţi de bătrîni ( minimum octogenari!) şi trageţi-i de limbă, precum culegătorii de folclor. Ceea ce veţi afla, treceţi cu plai vazu’ pe pergament şi iute daţi de ştire degrabă vărsătoriului de vutci & vinuri ce se-ncumetă să semneze aici...Pofte bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu