Presa noastră acordă atîta atenţie subiectului din titlu, încît, ca împătimit al cuhniei, mă bucur să vă fac cunoscute subiecte adunate de mine de prin jurnale. Comentate apoi fără ranchiună, dar şi fără îngăduinţă...
Spre exemplu, aflu dintr-un cotidian că o femeie de 36 de ani a leşinat la serviciu, deoarece „nu se alimentase în timpul dimineţii”. Chestia mă amuză fiindcă, pe criteriul ăsta, eu ar trebui să leşin zilnic, deoarece pînă-n prînz nu beau decît o cafea (ştiu că nu-i bine, dar obişnuinţa...). Iar cei ce ţin post negru cîte trei zile...
Sau : la o alimentară din Bacău găsesc, de ceva vreme, un produs încîntător (mai ales pentru lunile reci) - şoric aperitiv. Este fraged, gustos şi rar. Şi preţul e pe măsură. Altceva devine nostim : produsul, produs la Odobeşti, are o etichetă atrăgătoare : o femeie frumoasă, desenată în stil art nouveau , plus firma Aurora, nu se prea lipesc de denumirea produsului – şoric. Dar important rămîne faptul că există în ţară o fabrică de mezeluri care prepară şi ceva rar întîlnit, nu?...
Alta : un restaurant din New York propune pizza cu caviar şi homar, la preţul piperat de 1.000 dolari. Mi se pare o prostie : fiindcă e păcat să strici caviarul în pizza ; şi-apoi, icrele negre, cum se ştie, se servesc foarte reci, ţinute în boluri de argint îngropate în gheaţă, deci n-au ce căuta în cuptorul pentru pizza. Dar poate necunoscătorii & snobii îs fericiţi cînd găsesc caviar şi homar în pizza...
Doctorii au constatat că insomnia poate fi vindecată cu un extract de...cafea. Nu e de mirare, azi, cînd nimic nu mai e de mirare...Dar ştiaţi că dimineaţa, pe stomacul gol, cafeaua adoarme, în loc să trezească?
Am fost în Praga, nu de mult : din păcate, impresia de acum doi ani, mi s-a transformat în certitudine. Deşi iubesc oraşul, rămîn frigid la propunerile lui specific culinare. Prima dată, la restaurantul Svejk, în 2005, am încercat să mănînc ceva autohton - raţă mică şi uscată cu găluşti şi varză (exagerat de ) dulce : fiind ceva indigest, m-am mulţumit cu berea neagră, excelentă. Vara asta am fost în alt restaurant cu specific local : mi s-a propus supă cu cîrnaţi şigulaş cu hrean. Mediocre. Plus că supa şi sosul de la felul doi erau identice! Păcat!
Dar hai să vă spun şi o definiţie a frigiderului, care la mine cel puţin, se verifică săptămînal : este locul unde se depozitează resturile de mîncare pînă se învechesc suficient pentru a fi aruncate.
Şi ca să ne mai amuzăm olecuţă, reproduc confesiunea (care atît de mult va plăcea băutorilor!) unui oier din Dobrogea care a apucat vîrsta de ...113 ani :” Cred că rachiul m-a ţinut atîta în viaţă!”. Pesemne e vorba despre o excepţie.
În fine, întîlnesc în alt ziar central o ştire năucitoare : cola atacă rinichii. Vestea poartă girul unui important institut american. Întrebarea de bun simţ care se iveşte imediat : de ce-o mai comercializează magazinele ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu