miercuri, 22 august 2007

Scrisoare către bunul meu prieten Ananie Gagu ( I )



Înălţătoare căzătură,

Află despre mine că-s fresh, ceea ce-ţi doresc şi ţie : normal, am pornit ieri, în ultima zi de grevă CFR , de la Timişoara, spre Iaşi ; ceferiştii, care mă cunosc atît de bine, chiar se mirau că nu-s şi io în grevă, alături de ei. Le-am adus aminte că eu îi fac prosperi , nu invers – şi cînd merg cu bilet, şi cînd nu. Am făcut pe drum 22 de ore (cu două opriri de cîte două ore, în Deva şi-n Bucureşti).
În Austria eram cazaţi la o pensiune, pe un pitoresc vîrf de munte; gazdele aveau o gospodărie zeiss, cu multe animale. Nu ştiu de ce, un porc venea zilnic la noi şi întreba de tine : culpabili, îi spuneam că nu ne însoţeai, deoarece noi eram o trupă teatrală, nu o un grup satiric de deşucheate bancuri marinăreşti. I-am oferit însă scroafei una din zecile de caschete uitate de tine prin frapierele festivalurilor de umor; cu ea deasupra rîtului, semănă izbitor cu tine, godăcel dobrogean, încît fiul meu striga anxietat „ Tată, şi aici dăm peste Gagniuc?!”. S-a liniştit abia cînd a văzut că animalul ăla bea apă din troacă, nu votcă & vin...
Cît priveşte plecarea în Turcia, ca să nu mai faci tu glume proaste, m-am răzgîndit : plec în Grecia, sîc! Asta ca să nu fiu tentat să vin la tine-n ospeţie ( cum se zice peste Prut!) şi să-mi bei iar banii băiatului de Aqua Magic...Mergem pe litoralul lor, ca să cunoaştem strămoşii lui Cavadia, grec autentic, din Banatul montan.
Dar să evit narcisismul şi să trecem la numere de circ; deci, revin la tine, în timpul festivalului de umor de la Făgăraş : credeai că n-am aflat adevărul? Într-o dimineaţă m-a sunat Cornel Udrea, scîrţîind pur şi simplu de disperare! Da, dormise cu tine-n cameră. Mi-a povestit că la 5 dimineaţa ai dat buzna peste el şi i-ai pus uşa de la cameră peste pătură, să nu răcească. Apoi, cutumiar/însetat, ai băut apă din bideu, destul de anevoios, fiindcă idioţii n-au pus şi ţîşnitoare la bideu...În fine, o dată depus în pătuţ, ai început cunoscutu-ţi repertoriu de vaiete şi scîncete pre-adormitoare, din zona Bucovinei natale, rezumate-n inedita apelare „Vai, mamă-mamă!”, repetată cam de 60 de ori, pînă cînd Cornel, plîngînd nervos, a mîncat 50 de extraverale cu cutie cu tot şi s-a dus în holul hotelului, să-şi bea litrul matinal de cafea şi să-şi fumeze cartuşul de dimineaţă. Mi-a recunoscut spăşit, că-n acea nefastă zi, nu a putut s-aştearnă pe hîrtie decît un în ceput de incantaţie oligoidă „vai, mamă mamă!!!”. Udrea s-a mai înveselit doar cînd a observat că sandalele tale erau inversate, iar ciorapii mototoliţi la 5 dimineaţa în vîrful lor, rămăseseră tot acolo, ceea ce te făcea să şchiopătezi uşor – cam cum mergeai atunci cînd ai obţinut prima boală venerică, de la o meduză nimfomană...
Azi, 1 iulie, nu-s în Bucureşti, după cum vezi, fiindcă trebuie să mai fac o pauză de tre nuri; mi-ajung cei 18 mii de kilometri făcuţi în ultimele trei luni!...
Nu uita, în toamnă, dacă istericul ăla din Caraş mai face festivalul, MUSAi să vii, căci lucrez acum cu studenţii Ferma animalelor şi trebuie să vadă de-aproape cum se comportă porcii antropomorfizaţi...Studenta mea Sia (care anul trecut a auzit atîtea adevăruri oripilante despre Gagu) deja m-a întrebat dacă poată să pună mîna pe tine, să fie sigură că exişti; i-am zis că poate să pună mîna în orice parte a corpului, nefiind pericol de reacţii sau erecţii, dar indicată e zona portofelului, singura în care poţi obţine un ce profit din tuşarea şoriciului ananios.
Lui Cornel i-am trimis şi eu trei proze umoristice, în care e vorba şi despre tine; să spe răm că ultima voastră aventură bufă & trans-făgărăşeană, nu-l va face să le rupă în mii de bu căţele şi apoi să le-nghită ca pe Diazepam...
Cît priveşte relaţia ta cu Maria, mă mir că această femeie care vrea doar un pic de căldură umană şi multă linişte, dovedeşte masochism, obţinînd de la tine multă beţivăneală şi un pic de pupăceală etilizată...Mă rog, există persoane cu vocaţia autodistrugerii şi tu eşti mană cerească pentru ele!
Cît priveşte pozele trimise, decupate cu mînă tremurîndă ( înseamnă că era dimineaţă ta re!) din publicaţii imunde, am găsit două excelente .Deduc că vocaţia ta este decupatul, nu scrisul. Nu-i rău, că scriitori avem destui, decupatorii ne lipsesc...
Aştept răspunsul în viitorii doi ani!
(va urma...)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu