La mare, la soare, buzunarele-s goale!

…Şi-s în halul acesta de nudism nu numai din cauza preţurilor, ci şi din a mereu spi noasei probleme a cazării.
Am văzut în week-endul trecut un reportaj tv în care recepţionerii erau disperaţi de marele număr de turişti care vroiau un loc la hotel , iar speculanţii de pe peronul gării, care-ţi oferă un loc „superofertă”, se îmbogăţesc aproape fără nici un efort.Degeaba îi eviţi pe cei tuciurii : nici ăi albinoşi nu-s de încredere!
Am mîncat, vara aceasta, pîinea amară a cazării la gazdă, în Constanţa ( direct, ori prin amici la care mă duceam, în mod neinspirat, în vizită). Şi mă bucur că am trecut prin as ta, pentru a-mi da seama că singura soluţie de a petrece un sejur liniştit & demn, e să pleci la …Varna, Burgas, Balaton, Crimeea, Copacabana, pe malul Mediteranei etc.
Vorbeam de bani. La Constanţa, am descoperit un restaurant excelent, cu preţuri re zonabile, cu ospătăriţe agreabile care-ţi pun frapiera cu cuburi de gheaţă pe masă, cu bucă tari profesionişti, care fac o saramură excelentă şi barmani ce servesc vin bun, sec, la carafă, la numai 15 litrul (cel mai ieftin vin din restaurantele noastre serioase).
La Mamaia însă, un amic a făcut tîmpenia să iasă seara, cu familia, la o grădină ( trebuie să spun că staţiunea are terase minunate; le-am văzut şi eu : jos pălăria!). Însă-s, vai!, inaccesibile! Amicul a comandat trei porţii de peşte şi o sticlă cu vin; bronhiotul însă nu se putea mînca ( peştele fiind ţinut în frigider prea mult, pînă la desfoliere!), iar vinul era bun, dar n-aveai după ce să-l bei. A costat (această cină ratată) numai 200 de lei! Ptiu!
Revenind la gazde: cele care te-aşteaptă pe peron, ori cele care-ţi sunt recomandate de cunoştinţe (am aflat recent, se dă comision pentru asta!), oferă marea cu sarea, în primele minute; totul pare mirific! Pentru numai 35 lei pe noapte (nedeclaraţi la fisc!), ai tot ce-ţi pofteşte inima – frigider, televizor, marea aproape, intimitate, acces la bucătărie, terasă…
După ce dai banii însă, observi că mai apar iute, în intimitatea ta promisă, încă trei familii; de care, evident, nu ţi s-a spus nimic. Dar casa are un singur wc, doar o baie, numai o bucătărie, un singur frigider, numai patru camere, deci gazdele dorm pe jos, în bucătărie,îngreunîndu-ţi drumul spre aragazul la care vrei să-ţi faci o cafea sau la terasa de pe care poţi admira marea!…
La toaletă e coadă, sunt ţînţari, e zăpuşeală,plînge un copil, dialogheză mulţi cîini, trec beţivi noaptea care cîntă turceşte, din frigider îţi dispar diverse gustări & sticle…Plus că vin şi vecinii, curioşi, să vadă cum stau megieşii cu norocul…
Şi fiindcă, oricum, cazarea n-a fost scumpă (o treime din cît ai plăti la hotel!), renunţi la ultimele zile de mare, renunţi la bronzul natural, la ultraviolete şi la cîteva sute de mii plătite în avans. Şi te-ntorci acasă, fericit, eliberat, acasă la tine ,unde nu ai soare, topless şi şuberek, dar ai televizorul tău, baia ta, patul tău, frigiderul tău.
Mi-aduc aminte, scriind aceste amare amintiri recente, de paradoxalul – dar cît de realul dicton „numai lucrurile scumpe sunt ieftine!”. Să luăm aminte, fraţi plezirişti , nedes curcăreţi treimiişti, naivi căutători de gheşefturi…