Se moare pe capete. Dar cel mai trist e cînd mor capete luminate şi greu înlocuibile...¤ Spre exemplu, Pavarotti. Il Grande Luciano nu era o persoană fizică, ci un simbol : era o epocă a Operei şi o epocă a accesibilizării genului. ¤ Era un Personaj şi un mit. ¤ Nu mai e – fizic. Rămîne pe CD-uri şi filmări elocvente. Rămîne, cum au rămas atîţia fericiţi întru Artă, în memoria noastră afectivă. ¤ Păcat că s-a dus. ¤ Bine că s-a dus doar fizic...¤ Păstrînd proporţia, revenim la plecarea Teoctistului : sigur că n-a fost fără pete ( ce om cu funcţii, pe vremea împuşcatului, putea fi independent şi apolitic?!) ; sigur că nici cei care acum aspiră la postul de Patriarh, n-au cum să fie curaţi – deoarece au plecat în Occident într-o vreme cînd nu puteai pleca fără un discret contract cu Securitatea. ¤ Dar, ca românul, imparţial, întreb şi io, nu dau cu para : Dinescu ar fi putut intra în platoul tv, în decembrie ’89, strigînd „Tiranul a fugit!”, fără ca securiştii să închidă ochii? ¤ În balconul CC, tot atunci, puteai ajunge, fără ca să fi fost trecut pe o ocultă listă de convocare? ¤ N-o să terminăm niciodată cu subiectul ăsta? Atunci, n-o să fie nimic simplu în numiri & destituiri, în verificări şi dezvăluiri, în exonerări şi desconspirări, în naiva noastră Românie! ¤ Domnul Voiculescu, spre exemplu, a demisionat din Senat : nu fiindcă ar fi recunoscut apartenenţa la foste structuri dubioase, ci fiindcă propunerile lui nu eveau succes la votul colegilor parlamentari.¤ Eu nu-l plîng, fiindcă n-o să moară de foame. Nici de durere. Dar demisia lui, dacă e chiar reală, îl ridică uşor în ochii-mi cîrcotaşi...¤ Altă situaţie de care deja mi-e greaţă : stihiile, pagubele, zonele inundate! Gospodării şi animale luate de ape, oameni plîngînd că nu mai au nimic, nica’, nica’! Despăgubiri de sute de milioane, pentru coteţe de mii de lei... Tembelism, calicie, pomanageală...Cheltuieli idioate în numele unei milostivenii populiste...Ptiu! ¤ Iar ministrul mediului zicea la tv, grav, că „ fenomenul nu poate fi prognozat decît cu o oră-două , înainte de producere!”.¤ Păi cum? De ani de zile prognozăm viituri – deoarece le vedem şi le suportăm – dar nu ştim că vin iar... peste o oră?! Huoooo!!!! ¤ Păi cum vin an de an, nu trebuie să mai aşteptăm prognoza ; ori se mută la deal previzibilii inundaţi, ori nu se mai văicăresc şi cer milioane, despăgubiri.¤ Dar e mai comod să te inunde stihiile, apoi să te autovictimizezi şi să iei despăgubiri babane, plus publicitate tv, nu?! ¤ Oameni care nu au fost în stare să ridice o bucătărie de vară din chirpici, într-o viaţă, au parte, anual de despăgubiri babane, calculate pentru vile de lux ; a devenit şi asta o ocupaţie, pesemne : pomanageala cu pretext de calamităţi naturale. Hm...¤ Cît priveşte moartea sergentului-major român din Afganistan...Dumnezeu să-l odihnească! ¤ Riscurile meseriei : ce, n-aţi văzut că-n Rusia ziariştii mor pe capete? D’apăi militarii! ¤ Şi ei se duc acolo de bună voie, pentru bani mulţi. Asta e. ¤ Mor şi unii care iau doar 400 de lei pe lună, nu?! Cam de zece ori mai puţin decît un militar din Afganistan...¤ Preşedintele iar s-a operat ; dar în numai două zile, revine la lucru. ¤ De-aia nu am avut noi conducători femei : că alea, la naştere, ar fi lipsit minimum un an. Ceauşeasca, în perioada în care conducea mai dihai ca Nicu, din păcate, fiind foarte urîtă, nu inspira la copulaţii ; că altfel, mai respira ţara un an, măcar... ¤ Trecînd la sport : Rednic şi-a dat demisia. Păcat! Era un bun antrenor. ¤ Jocul Iaşiului cu Şahtar Donetsk, nu fu rău, da’ nici cum s-a scris prin ziare (l-am văzut pe stadion). ¤ Cît priveşte meciul Naţionalei, aţi văzut şi voi : victorie clara. Sa speram ca vom continua tot asa ¤ Pe curînd, plouaţii mei lectori : viaţa mai are şi sclipiri solare! Gustaţi-le!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu