România-n 2010

Azi mi-am propus o temă grea. Nu trebuie talent de prezicător pentru a afla cum va fi ea. Doar luciditate. Sau,dimpotrivă, fantezie. Plus o …gîndire pozitivă…
În primul rînd, eu sper că-n 2010,cei care atunci vor avea între 15-20 de ani, să nu-şi mai dorească să plece din ţară. Să aibă aici tot ce vor găsi în Occident sau peste Ocean. Slujbe asigurate, retribuţii tentante, stabilitate economică & politică, o imagine favorabilă a ţării, un trai relaxat.
America să nu mai aibă război cu Irakul, Israelul să nu se mai lupte cu Palestina,cele două Irlande să înceteze războiul civil. Românii să nu mai ducă războiul româno/român. Vreau să nu mai trăiesc „între cele două războaie mondiale”.Iar cel mai bun vecin să nu mai fie…Marea Neagră!
Ziarele să nu mai aibă ce să scrie la rubrica „senzaţional!”: să nu mai fie nimic senzaţional! Normalitatea să fie continuă, lipsită de „condimente” patologice. Străinii să nu ne mai reproşeze corupţia, ori paşii prea mici cu care progresăm.
Conducătorii să nu fie contestaţi.Parlamentul să fie mai mic, iar criteriul cu care se intră-n el să nu mai fie arivismul & banii oferiţi în campania electorală.
Să-mi pot permite, zilnic, să mănînc o banană, ori să beau un nectar de fructe autentic. A avea o maşină bună să nu mai constituie un lux, iar o casă de vacanţă să fie la îndemîna oricui.
În 2010 vreau să pot călători, fără vize şi fără eforturi financiare teribile, în toată lumea : o ţară pe vară. Iar o vacanţă la Sinaia să nu mai fie mai scumpă decît una-n Grecia…
Afirmarea profesională să nu devină , ca azi, o chestiune de noroc, ci de compe tenţă. Nu vreau să mai văd la televizor ingineri care vînd la tonete, ori filologi care servesc la bar. Calificarea să fie nu doar esenţială, ci şi urmată de o încadrare salarială pe măsură, într-un domeniu specializat.Să nu mai aud de desfiinţarea unor teatre sau reviste.
A ieşi cu familia la un restaurant, în week-end, să fie ceva firesc. A citi o carte valoroasă, un best-seller, să nu-ţi mai „rupă” buzunarul. Filmele naţionale să nu mai fie axate pe mizerie, limbaj jegos şi violenţă.
Eşec- să devină un arhaism.
Vă reamintesc unul dintre multele dictoane care m-a pus pe gînduri :” Cine nu-şi înţelege istoria, riscă s-o retrăiască!”. Sunt de acord să retrăiesc doar paginile glorioase ale istoriei naţionale.Se zice că învăţăm din eşecuri : ar fi timpul să mai învăţăm şi din victorii!
Dacă nu pînă atunci, măcar din 2010 încolo…