Hedonistul meu spanac,
Îmi scrii – disperat! – că nu ţi-a sosit pensia (fie vorba între noi, nemeritată!) şi, în consecinţă, ai cunoscut dezagreabila senzaţie a unei dimineţi frustrate etilic. Încerc să te-nţeleg, deşi, eu ca ex-cavalerist, nu eram în relaţii amiabile cu băutura, din motive de cal : ăsta al meu, dacă miroseai a trăscău, nu pornea nici mort. A trebuit să treacă în lumea de dincolo, ca să mai pot bea şi eu un şpriţ, o dată pe lună, cînd particip la agapele detaşamentului nostru de cavalerie, din ce în ce mai pauperizat...
Deh, parkinsonistul meu timid, omul propune, dar Dumnezeu dispune! Pe lume există drame mai cumplite decît abstinenţa matinală, crede-mă! Dar, faptul că-n loc de votcă, ai caligrafiat, pe tastatură, bprxî, mă face să cred că, într-adevăr, problema e gravă.
Apoi, mă-ngrijorează faptul că îmi vorbeşti cam în goană, şi vag ruşinat, de o nouă carte care ţi-a apărut – Cei trei muşchi de vită tari – pe care însă nu mi-o trimiţi. Să fie de teama unei noi acuzaţii de plagiat, din partea-mi? Posibil. Ca să te consolez, află, inocent pachiderm, că nume ilustre ale literaturii naţionale au purtat stigmatul furtului literar ( C.Conachi, Eugen Barbu, I.L.Caragiale , ex-ministrul Beuran) deci, n-ai fi într-o companie dezonorantă. Şi-n fond, plagiind, preţios fin, nu faci decît să contribui la circuitul unor capodopere în lumea a doua, nu?! Oameni care nu s-ar gîndi nici o secundă să-i citească pe Nietzsche, ori Witkiewicz ( fie şi numai din motive de ortografiere tîmpită a numelor), au acces la ei prin ricoşeu, lecturînd operele (mai exact, operetele dumitale). Ergo, fii bun, expediează-mi volumul mirosind încă a trăscău (pardon, tuş) tipografic : mă voi apleca asupra lui cu interes, devorîndu-l rapid.
Apropos de devorat : cum stai cu viaţa (pardon de expresie) sentimentală? Vreau să înţeleg cine e martira actuală care împarte cu dumneata dormitorul răpănos? Înţeleg că Mimoza, Biliana şi Marya ţin de domeniul trecutului. Mi-ai vorbit ceva de o raţă : bănuiesc că ai adus-o în bucătărie, nu-n budoar! Nu mă face de rîs, Ananie! Eşti încă în putere! La 50 de ani, un cioban din Măgura, cînd dădea cu mătărînga-n brazi, cădeau veveriţe, atît de viril era! Ia exemplu!
Şi nu te formaliza, dacă observi că nefericita curtată de tine, în loc să dea fuga-n pat, rîde homeric şi pleacă la cumpărături, ori pune zacuscă, pe balcon, fredonînd farandole : tu continuă-ţi flotările conştiincios, fiindcă, de bună seamă, rătăcita va reveni la un moment dat în arealul lubric şi-şi va da seama ce-a pierdut!
Ca să nu-ţi pierzi tu forma însă, bea dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de-a deschide frigiderul pierzaniei, un ceai de pufuliţă cu flori mici. Are gustul idiot, dar efectul – Dumnezeiesc! Cel puţin raţa – dacă n-ai hăpăit-o, între timp – va aprecia forma ta sexuală : şi se ştie cît de exigente sunt raţele, în acest delicat domeniu...
La bună vedere, pleziristă geamandură ; mă duc acum la o vedere cu o jună sexagenară, posesoarea unor dinţi de aur ( pe care-i va inaugura în ziua cununiei noastre) şi a unui cărucior pentru hemiplegici cu trei viteze. Dacă pun mîna pe el, rezolv problema transportului intravilan, pe viaţă!
Fii cumpătat în toate, şi-mi vei mulţumi. Eu, datorită cumpătării, am apucat bîlbîita vîrstă de 66 de ani şi preconizez s-o apuc şi pe cea de ...666 de ani! Ha-ha!
Vînt din pupa, matroz al Dobrogei treimiiste, mai misterioasă ca femeia nisipurilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu