Reclame & reclamaţi

Este că vi s-a-ntîmplat şi vouă să treceţi de pe un program, pe altul, într-una, timp de cinci minute şi să daţi numai peste reclame? Este că aţi simţit atunci un prim impuls bugetofag – acela de-a arunca televizorul pe geam? ¤ Înseamnă că mă credeţi. ¤ Mai nou, din sfert, în sfert de oră, pe orice post te uiţi, apare insul ăla dubios care ştie că un gură-cască aniversează un an de căsnicie ; „Bine, dar...de unde ştiţi?” –întreabă uimit/admirativ ameţitul. „Pachetul frumos ambalat şi verigheta aproape nouă, v-au dat de gol!” – lămureşte chestia detectivul amator şi pleacă zîmbind, cu sentimentul (fals!) c-a mai cîştigat o victorie. ¤ Mi-aş dori o telecomandă selectivă : să nu găsească reclame idioate. Dar poate-s eu cusurgiu şi nu-mi dau seama cum recunoşti, după verighetă & pachet, un proaspăt căsătorit...¤ În schimb, recunosc ...cu ochii închişi, o reclamă tîmpită.¤ Altă difuzare repetat/agasantă : secvenţa cu mîţa aia pocnită cu sete de oligofreni minori şi calul bătut cu poftă de un oligofren matur ; secvenţe crude, neplăcute privitului. De ce trebuie să le difuzăm într-una? ¤ Soluţia? Înfiinţarea unui post pentru masochişti & sadici : aici băgăm reclamele idioate (adică, 85% din cele existente!), secvenţe cu criminali mari & mici, ştirile cu şoferi şi pasageri morţi în accidente, secvenţele cu poliţişti din Texas care bat negri, cele cu chinezi care ucid tibetani, execuţia Ceauşeştilor ( de care n-am scăpat la nici un Crăciun, în ultimii 17 ani !), filmele (agreate de B1!) cu brigadieri pe şantier , construind comunismul , recitaluri ale maneliştilor notorii, telenovele igrasioase, reportajele penibile cu adulterini pocniţi de neveste cu poşeta, sub privirile ... ascuns - îngăduitoare ale mascaţilor etc. ¤ Visez (oh, ce naiv am rămas!) un post tv naţional în care să vezi rubrici de ştiri realmente interesante (fără cadavre , violuri şi deţinuţi care fac grevă), filme mari, interviuri cu valori ale politicii ( nu banale talk-showuri în care gazda nu ştie ce să-ntrebe şi intervievatul se codeşte să răspundă), emisiuni sportive imprevizibile (nu de-astea cu patroni de echipă care înjură arbitrii şi mingicari care promit că „au învăţat ceva şi din înfrîngerea asta” ). ¤ Visez să văd iar spectacole de teatru tv fără limbaj pornografic şi emisiuni culturale multe & pasionante. ¤ Dar cum lumea nu-i a visătorilor, aflaţi, draci lectori, că n-o să se schimbe nimic în structura emisiunilor de pe posturile naţionale. ¤ Şi mai pun o întrebare : există vreo zi în care Gigi Becali să nu apară pe sticlă? Nu cred! ¤ Că-i vorba de Hagi, de Steaua, de Biserică, de suferinţele evreilor, de milostivenie, de partidul lui care creşte-n sondaje, Jiji (cum îi zic Cîrcotaşii) aruncă cu înţelepciuni în populaţie, de zici că-i fiul Mafaldei şi-al lui Ghandi...¤ Şi fiindcă s-au întors studenţii pe băncile facultăţilor, îmi exprim şi sastiseala de-a vedea acelaşi reportaj searbăd cu cămine nereparate şi învăţăcei rămaşi fără cazare.¤ Ce mă miră e că, totuşi, numărul studenţilor scade, de la an, la an. Şi-n condiţiile astea, tot nu sunt locuri în cămine? Da’ ce, dispar camere? ¤ Să trecem şi la accidente (oarecum) nostime : la înscăunarea ÎPS Daniel, Miluş, ex-preşedintele ţării, a ameţit şi era să cadă cu zgomot, stricînd ceremonia ; ei bine, cine s-a-ntîmplat să-l sprijine, la propriu? Nea Nelu, alt ex, în care, cum ar spune manualele de istorie mai vechi, omenia a învins duşmănia politică. ¤ Frumos, gest, dom’ Iliescu! Făcut şi-ntr-o împrejurare sfîntă! Brava! ¤ De asemenea, viceprimarul Craiovei, vorbind de la tribună nu se ştie cui, s-a trezit cu un steag în moale capului. Stindardul avea însemnele Uniunii Europene. ¤ Să decriptăm aici f’un semn divin?...¤ Om muri & om vedea. ¤ Pe curînd! Tot aici, în pagină, că la mustărie n-avem cum, nefiind mustării pînă la Zilele Iaşului ; şi-atunci, doar pentru trei-patru zile...Of!