Sunt pe lume femei, dar şi dimpotrivă (bărbaţi), care-s (vaaaiii!!!) slabi la complimente ; aceştia devin şi uşor manipulabili şi uşor...caraghioşi, deoarece complimentele nu se cerşesc, se cîştigă (notaţi repede dictonul ăsta genial, să nu-l uit!). Dar cine e-n stare să cîştige admiraţia reală, meritată, nu mai are nevoie de linguşeli şi genuflexiuni lingvistice ; apoi, în Europa de Est ştiam că nu există ajatollahi, deci nici ţuţeri profesionişti.
Vi se par truisme? Hm! Atunci de ce vă coborîţi la nivelul linguşitorilor şi, cînd vedeţi o balabustă de 120 de kile, gîfîind că urcă şi ea trei trepte, îi aruncaţi, galant, un „Nu se poate! Aţi slăbit 60 de kile în numai o zi?!” Fiindcă e soţia şefului dvs. direct ? Ptiu! Sau cînd vă vine mătuşa din America în vizită, sperînd voi, ca naivii, că îşi va face imediat testamentul, o gratulaţi cu „ an de an, tot mai tînără! În curînd, te vom înscrie la liceu, mătuşă! Ha-ha!”...Da’ baba nu-i uşor de păcălit, că altfel nu făcea milioane de dolari vînzînd seminţe de bostan turcesc, leuştean bulgăresc şi mărar românesc, în faţa Statuii libertăţii! Renunţaţi şi la fumatele elogii tip „castraveţii ăştia bulgăreşti la borcan, e clar că-s gătiţi de dumneavoastră, frumoasă doamnă! Cum de nu v-aţi măritat pînă acum?”; sau :„vai, puştoaico, ai venit cu mama?” ( de fapt, vorbiţi cu mama, iar cealaltă e fata: genul ăsta de periaj jegos se mai practică azi, doar în orăşelele cu maximum 500 de locuitori senili, ori la stînă, unde ciobanul, ca să nu înnebunească de urît, citeşte mioarelor nubile fraze din cărţile lui Octav Desila şi Pitigrilli ).
Şi ştiţi ce-i ciudat? Că nici complimente pe bune, nu prea aveţi ocazia să emiteţi : eu am văzut recent o femeie tînără, frumoasă, inteligentă, cu umor, caldă, şi am vrut să-i spun cît de minunată e ; n-am reuşit să scot decît o silabă şi-un „hîc!” : fiindcă un pumn voinicesc în spate m-a făcut să-nţeleg că nevastă-mea nu acceptă că pe lume există şi femei minunate ; sau, dacă prin absurd ar accepta ideea, ar dori ca acea excepţie greu de explicat genetic, să se afle la măcar 50.000 de km distanţă...Şi măcar în alt mileniu.
La fel de penibili, draci lectori, sunt şi cei care, văzînd că nu-s complimentaţi de nimeni, se autolaudă, la modul previzibil : „nu că-s eu aici de faţă, dar aveţi ocazia să cunoaşteţi un gentleman veritabil!” ; la modul penibil :” cum fac eu papanaşii, mai rar!”; sau imprevizibil :” stimate domn, dacă vă veţi însura cu mine, veţi avea parte, zilnic, de sex tantric în trei reprize!”.
Aici e momentul să fac o precizare ; există şi situaţii în care complimentele nu sunt înţelese la adevărata lor valoare : nu-i poţi spune unei damicele „bă, da’ bună eşti la aşternut! Puţine prostituate au talentul tău!”...şi nici unui bancher „ce cont frumos ai în bancă! Nici nu mai contează că un ochi priveşte în partea opusă, berbecule !”...Complimentul fără diplomaţie = nuntă la un bufet vegetarian, într-o zi de marţi, 13, iar mireasa nu poate pupa la Periniţă din cauza celor trei copii care vor pe aceeaşi oliţă...
Şi mai ales, dracii moşului & drăcoaicele babei ( mă gîndesc la Baba Novac sau Corneliu Baba!) să nu încercaţi s-o ...dregeţi, după ce aţi demonstrat ce tare sunteţi ; dacă veţi grăi cam aşa :” oi fi eu deştept, cu umor şi viril, dar am şi un cusur : calc rufe mizerabil!”, interlocutorii vă vor trage şuturi repetate în popou, deoarece le desconsideraţi i.q.-ul.
Sper că şi-n lecţia de azi aţi avut ce învăţa - că eu n-am avut. Dar, ca să-nchei cu un compliment, mai jur că sunteţi discipolii mei preferaţi! Aşa să rămîneţi! Pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu