În vară, am avut cinstea să fac parte dintr-un juriu internaţional, la Praga. La finele festivalului, directorul său, minunatul om de teatru Todor Ristic, ne-a propus să înfiinţăm o ... Uniune teatrală. Am fost convocaţi atunci , în biroul viitoarei asociaţii de creaţie, artişti din douăsprezece ţări.
Am fost încîntat, evident, de idee, deoarece, cred eu, uniunile nu prisosesc ; mai există, pe glob, asociaţii similare (UNIMA, ASSITEJ), dar nu există şi o limită în alcătuirea tovărăşiilor nobile: instituţiile destabilizatoare & dezbinatoare , mi se par a fi, întotdeauna, în exces...
Recent, deci, am fost invitaţi la primul congres WAP (World Association of Puppeteers). Ne-am cunoscut, ne-am recunoscut, am băut o şampanie şi am trecut la treabă. Am discutat statutul asociaţiei, raţiunea din care s-a născut, motivul pentru care am optat pentru ea. Am căutat soluţii viabile pentru a face cunoscute, mai bine, şcolile de păpuşari din ţările noastre, pe glob. S-a propus editarea unui trimestrial profesional. S-au ivit idei de spectacole colective, work-shopuri, festivaluri, cursuri cu profesori din ţări diferite. S-a vorbit de expoziţii de marionete şi DVD-uri. S-a discutat despre o bibliotecă de specialitate, internaţională. Despre circulaţia textelor dedicate celor mici ( că e un exces de dramatizări, pe glob, şi o criză de teme noi, trimiiste). S-au schimbat adrese şi e-mailuri, pentru uşurarea comunicării.
După opinia mea, s-a discutat cu exces de ocrotire şi diplomaţie, despre UNIMA : să nu repetăm nimic din ce face UNIMA, să nu jignim UNIMA prin înfiinţarea WAP, să avem grijă că mulţi dintre noi sunt şi membri UNIMA...Păi, zic eu, am venit în WAP tocmai pentru că UNIMA a rămas o organizaţie cvasi/onorifică, cu circuit închis!
Am făcut proiecte multe, multe, în cele patru zile şi s-au iscat chiar, în timpul acestor prelungite discuţii, mici polemici. În fond, teatrul înseamnă şi conflict, nu doar dialog, nu?!...A doua seară, am asistat cu încîntare la un spectacol de operă cu păpuşi – Don Giovanni –al teatrului-gazdă ; de precizat că reprezentaţia împlineşte, în martie, zece ani ( peste 2.500 de reprezentaţii!). Mulţi înainte!
A doua zi, am fost primiţi, după o percheziţionare atentă la intrare (cam ca la aeroport!), de şeful Comisiei pentru Cultură al Parlamentului ceh ; ne-am prezentat fiecare şi am explicat de ce suntem acolo şi am căutat să punem în valoare iniţiativa lui Todor Ristic.Întorşi la sediu, am semnat o petiţie prin care ceream Guvernului, Parlamentului şi Ministerului Culturii din Cehia să sprijine organizaţia noastră non-profit. Cine-au fost semnatarii? Iată-i : Behrouz Gharibpour (Iran), Miryam Reategui (Peru), Iuri Tairov (Ucraina), Valid Dakroub (Liban), Sten Wallin ( Suedia), Valeri Bugaev (Rusia), Valid Badr (Egipt), Gabriel Apostol (România), Sid Ahmed Meddah (Algeria), Ronny Aellbreht (Belgia), Robert Waltr (Slovenia), Jerry Bickel (SUA) şi, ultimul pe listă, autorul acestor modeste rînduleţe. Reprezentanţii Cehiei ( Ristic şi Petrovic) nu au mai semnat, deoarece demersurile lor repetate, erau binecunoscute autorităţilor locale.
Am adus în ţară, cu mine, cîteva cereri de adeziune şi legitimaţii, în alb; pînă la viitoarea întrevedere, din iunie, vreau să organizez aici o filială promiţătoare.
Ataşez şi o fotografie făcută (de o bună parte a participanţilor) la Congres, în sala Parlamentului ; în spatele nostru se vede celebra tapiserie , foarte veche, cu panorama Pragăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu