Raid prin localurile Iasului (I)

Pot spune că am intrat, în viaţa-mi de călător înrăit, în cîteva sute de restaurante. Şi-n ţară şi înafara ei. Deci, aş spera că am şi experienţă şi termeni de comparaţie.
Nimic nu e mai plăcut decît să petreci o seară într-un local elegant, cu bucătărie bună, chelneri competenţi, ambient de bun-gust şi clientelă selectă.
Am ales deci, în deschiderea acestei rubrici, un local bun. Vin aici de peste patru ani şi, nu greşesc spunînd că nu am fost dezamăgit vreodată, la Caraffa. Barul, situat în centrul localului, arată bine, iar toaleta e curată. O muzică plăcută îţi susură discret, în urechi.
Am început masa cu o ţuică de Bucium, apă minerală şi gheaţă ( deşi Păstorel, patronul nostru, spunea că nu e indicat să bei, ca intrare, tărie : el propunea berea). Pentru companionul meu, un student pasionat şi el de subiect, am cerut suc natural de portocale .
L-am întrebat dacă e chiar ... natural? A răspuns hotărît, „Da!”. Se găseşte rar la restaurant, suc natural de fructe, la carafă. Eu l-am văzut la Billa, îmbuteliat în peturi de 0,5 l., la preţuri mărişoare ( fie vorba între noi, nici aici nu-i ieftin, dar deh, fudulia costă!).
Citind meniul, nu ştii ce s-alegi, din sortimentul variat de produse. Am sărit peste ciorbe şi supe, căci gourmetul nu le are cu cantitatea, după cum ştiţi ; pînă vine felul de bază, care durează, am optat pentru un platou de brînzeturi, care arată bine şi e destul de bogat compus : roquefort, camembert, gouda, roşii cireaşă, măsline verzi murate, boabe de struguri şi feliuţe de măr. Am zis că doar ciugulim puţin şi restul îl lăsăm la final, conform obiceiului franţuzesc ; dar s-a terminat imediat (ne-o fi fost şi foame, deh!)...
A venit şi felul principal : pentru mine, pastramă de oaie la tigaie, cu mămăliguţă, brînză de burduf, gogoşar. Studentul a vrut pui cu chilli (se numeşte, oficial, chilaquiles) şi, ca garnitură ...separată, ciuperci cu smîntînă, kaiser şi mozzarela. Am băut vin la carafă alb, demisec, apă, gheaţă. Companionul meu a fost mulţumit de masă, pînă acum ( dar face parte din generaţia hamburger, deci nu mă iau după el!).
Eu însă, cusurgiu ca toţi arbitrii, am de făcut , trei precizări :
1) rar am găsit pastramă să mă mulţumească, în restaurante; cea de-aici nu-i rea, dar îi lipseşte un ce, inefabil (bănuiesc că din fabricaţie) ; în plus, pastrama-i bună împănată cu şuviţe subţiri de grăsime ; şi să fie fierbinte, căci ea se sleieşte imediat; aş recomanda localurilor care servesc aşa ceva să aducă la masă şi fondue-ul, instalaţia aceea din aramă, cu lampă de spirt sub ceaunaş, la care-ţi poţi încălzi, oricînd, carnea – doar nu e scumpă! ;
2) vinul e bun, dar ce ne facem cu ăi de vor sec (conesseurii)? De ce n-ar putea găsi şi ei vin la carafă (că la butelie preţul se ridică teribil, nu?!)
3) am gustat din ciuperci : acceptabile. Dar sosul mi s-a părut cam lunguţ.
Plafon moale, ecleraj cu lămpi cu abajur metalic, bătînd în jos, plante ornamentale estetice, în frumoase vase de lut, pe policioare. A dispărut însă vestimentaţia d’anţărţ a ospătarilor. Meniul : elegant, plastifiat şi legat în piele de verde închis.
Ca desert ciocolată boierească – 3 bucăţi de ciocolată excelentă, plus fructe exotice şi toping (parcă aş fi simţit nevoia altor fructe!). Eu am cerut ngheţată asortată cu fructe, frişcă şi toping. Servită-n pahar tăiat în bie. Cafele – espresso lung şi scurt, cu buc ăţi de ciocolată rafinată şi cutiuţe de lapte.
Ce să mai zic? Aş fi vrut să vorbesc şi despre celelalte localuri găzduite de Iulius Mall - e unul la parter şi-nco fo’ două-trei pe sus ; însă nu pot mînca mult şi, deci, n-aveam cum degusta mai mult decît am reuşit, în acel dejun...(ca să fiu sincer şi, juma’ din pastramă am cerut să mi-o pună la folie, pentru cîine.
Pe drum mi-am amintit că n-am cîine ; nu-i nimic, mi-a sugerat însoţitorul meu ghiftuit, apare vreunul...Că de potăi nu ducem lipsă; de restaurante bune, da!
Deci, va urma!

* Articol aparut initial in saptamanalul IESEANUL, nr. 295