În toamna lui 1988 eram în comisia de admitere a unor candidaţi la postul de actor, în teatrul din B. S-au prezentat vreo patru amatori , dintre care doi, să zicem, bunişori. Actorii mari nu veneau tocmai în măruntul B. Aşa că luai ce puteai, din ce ţi se oferea…Pe cei de care nu erai sigur, îi ţineai pe o perioadă determinată( un an, să zicem ; sau doar şase luni). Şi apoi organizai un nou concurs.
Situaţia nu-i mult deosebită de zilele noastre : şi în 2008 există teatre fără posturile actoriceşti acoperite (foarte puţine,ce-i drept!) şi există şi destui candidaţi la concursuri. Dar, din păcate, 75 la sută dintre absolvenţii secţiilor de actorie ai ultimilor opt ani, nu profesează.
Să revin : omul despre care voi vorbi, căruia intimii îi spuneau Pedro, a intrat la concurs pe post de actor-figurant.Cum nu eram nici eu, nici el, localnici, ne-ntîlneam zilnic – în perioada în care stăteam în oraşul respectiv – la restaurant. A şi jucat în două spectacole de-ale mele. Nu rău! Era şi-un bun camarad , avea şi o optică mai occidentală ( deoarece venise-n est, din capitala vestului, Timişoara), aşa că devenisem chiar amici.
În stagiunea viitoare însă, directorul de-atunci al instituţiei l-a dat afară. M-a surprins decizia. Fostul conducător mi-a spus că nu l-a mai ţinut fiindcă era un tip dubios : adică, susţinea provincialul, ce căuta unul cu familie în Timişoara, taman la capătul celălalt al ţării, într-un modest oraş din Moldova? Era clar că venise aici să se ţină de afaceri!(pentru cei foarte tineri : într-adevăr, prin anii 85-88, pe care eu i-am prins şi-n Banat şi-n Moldova, mulţi îşi rotunjeau salariile vînzînd în Botoşani, să zicem, „marfă” ţigări, vegeta, ceasuri , ciocolată, adidaşi, blugi etc.- cumpărată de la sîrbi ( în Jimbolia, Stamora sau Oraviţa). Mi-a părut rău de ceea ce se întîmplase cu Pedro.
Ei bine, n-au trecut decît trei luni şi a venit revoluţia din decembrie 89. În zilele alea fierbinţi, pe cine văd, la televizor, în fruntea demonstranţilor din Timişoara, dominînd cu statura lui masivă, grupurile de revoluţionari? Exact, pe Pedro. A fost invitat şi-n studio…de mai multe ori…Hm, ce-nseamnă istoria!
N-am mai ştiut nimic de el, o vreme : pînă într-o zi cînd, montînd iar în B. nu ştiu ce spectacol, fostul director – acum doar actor – a-nceput să-l înjure pe…Pedro! Ce se-n tîmplase : ex-directorul, fugind în balcon, în 22 decembrie, şi-a tras certificat de... revoluţionar . Certificatul aducea mari avantaje, printre care scutirea de impozit şi călătorii gratuite cu trenul. Dar cînd s-au pus în discuţie, la Bucureşti, certificatele contestabile, Pedro al nostru, care era în fruntea comisiei, l-a anulat pe-al ex-directorului, nu din răzbunare, ci pentru că omul cu pricina, zicea el, era tot ce poate fi mai ne-revoluţionar pe lume; fusese un obsecvios al comunismului, un produs al fostului regim, mîndru de asta, care cita zilnic din Ceaşcă şi recita, la chefuri, o poezie dubioasă :Carnetul roşu de partid.
Anul trecut, m-am întîlnit, întîmplător, pe stradă-n Timişoara, cu Pedro : avea alt look! Nu mai era tînărul non-conformist, hirsut, îmbrăcat precum metaliştii, ci un domn impozant, în palton scump, cu ochelari cu rame de argint. M-a îmbrăţişat, realmente bucuros. Şi m-a invitat la noua lui vilă, încă netencuită. La un pahar de vin, mi-a povestit, în fix 30 de minute, ceea ce avea voie ,din viaţa lui de după experienţa actoricească : existenţă spectaculoasă la maximum! Risc enorm , atunci, în16-26 decembrie…oameni care cădeau în jurul lui…a vorbit, personal, cu Ceauşescu, la te lefon…a fugit apoi în Grecia, de frică…ascuns într-o mănăstire (în primele luni ale lui 90 ,s-a ordonat chiar lichidarea lui-susţinea omul meu)..în fine, azi e directorul unei firme mixte celebre ; subalternii lui cîştigă 50 de milioane(lei vechi) pe lună! Are tot ce vrea…
Pe la miezul nopţii, ora adevărului total însă, Pedro, cu lacrimi în ochi, a-nceput să-mi de clame replici din spectacolele alea „de serviciu” în care a jucat, cu două decenii în urmă, poate , din întîmplare, în micul oraş din Moldova…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu