Sunt campion al ghinioniştilor? (auto - şarjă)

Băi fraţilor, stăteam eu într-o zi acasă şi mă ” benoclam” la fotografiile-mi din plicurile gălbejite , cînd am realizat un adevăr cutremurător : port ghinion celor cu care colaborez mult şi bine! Zău aşa! Nu-s fatalist, nici superstiţios, dar prea multe coincidenţe-s în viaţa-mi tumultoasă, care mă pun pe gînduri…
Nu vis-a-vis de viitoru-mi incert ( care, oricum, mai rău ca trecutul n-are cum fi!), ci de-al nefericiţilor care au neşansa să intre-n contact cu Mandea! Eu o spun pe şleau, să nu-mi vină vreunul p-acasă şi să-mi arate obiecte contondente, rostind mărunţel din buze sudalme nereproductibile!…
S-o iau cronologic : şcoala. Ar fi fost bună,dacă nu s-ar fi dat note.Sau,măcar să se fi dat de-alea de la 5 în sus…Ei bine, io nimerii una( se mai numea şi” Filimon Sârbu”!Ptiu!) care rămăsese pe vechi (cînd pînă şi Lenin avea 5 pe linie!). Apropos : cum am făcut comparaţia cu marele purtător de cioc, cum îl şi scoaseră de prin manuale!…Ghinion, ce vă zic!
Apoi, armata : cum propuseseră coloneii (proveniţi din sportivi, nene – că io făcui la paraşutism, ca boieru’!) să mă duc o ţîră pîn’ la batalionul disciplinar de la Şomcuta Mare (că eram dezertor, într-o noapte în care nara mi-era mai aplecată spre mirosul fofoloancei, decît spre cel al prafului de puşcă!), cum se şi desfiinţă unitatea mea! (0970, Otopeni, pentru suspicioşi ).
Facultatea : în anul întîi, profesorul G.Dem.Loghin(totodată şi Rectorul IATC din vremea aceea),cunoscut pentru acte de teribilă iubire filială ( îşi turnase tatăl, explicînd c-a fost legionar!Brrr!) ne trase o pleftureală în care se vorbea decent, din minut în minut, de partid şi guvern; după care aflai că …se duse-n Canada! Definitiv! Păcat…(pentru PCR, fireşte!).
Veni o „doamnă”, în locul lui : mare artistă, dar cu un i.q. de maximum 34!Rezistă ea cît rezistă, pînă-i căşună să se ia de mine.După ce mă dădu afară(pentru absenţe nepermis de multe!), o dădură şi pă ea! Ce mai, nu ne era dat să colaborăm!( că eu mă-ntorsei, da’ ea , nu!).
În fine, intrai în teatre. Prima mea directoare ( o başoaldă care susţinea că După melci a fost scrisă de Marin Sorescu!) muri repede, dezamăgită pesemne de faptul că soţul, un om (aparent)cumsecade, se aruncă pe fereastră într-o zi, fără s-apuce să explice „ de ce?” nu a folosit calea ferată.
Venii la Timişoara, la teatrul german, unde fostul director, Hansi, om cu 10 clase, şi el vajnic activist de partid, care nu poseda circumvoluţiuni vizibile(ne-purtînd caschetă!), după ce îmi explică cît de slabe-s cunoştinţele mele de germană, mă rugă să plec singur din tea tru, să nu fie nevoit să mă dea afară. Cît timp mă gîndeam cum să-ncep cererea de demisie, el rămase în RFG, forţat de copii,care stăteau prost cu patriotismul. Sau nu ştiau ce etnie aveau ei, în fond…
Ajunsei într-un teatru mic, din marea Moldovă ; secretarul de partid de-acolo, om vigi lent, care avea grijă să nu se strecoare în rîndurile comuniştilor zeflemişti dubioşi ca mine (păcat că i-a stricat dosarul fiica sa,exilată-n SUA), mă puse, de formă, în noiembrie 89,pe lista de primiri în PCR,la poziţia 124 (deci, mi-ar fi venit rîndul la interviu cam peste 15 ani ). Imprudenţă fatală : după o lună se desfiinţă şi partidul comunist! Ptiu, ăsta da’ ghinion…!
Venind revoluţia, am fost chemat la Bucureşti, la un trust cu teatru,revistă şi cramă. Eram convins că sunt omul potrivit, la locul potrivit. Iluzii! Peste doar şase luni … exact, căzu şi societatea cu pricina, patronii plecînd doar cu cîte 500.000 de lei beneficiu (în 90, totuşi, erau bani!).
Am ajuns la Iaşi, adus de Nichita Danilov, cu care eram amic. După doar două luni, el a plecat de la conducerea teatrului Luceafărul…Ca şi Vişan la Cluj, Cimpoeşu şi Costin la Bacău, Bârsescu la Reşiţa, Alexandrescu la Brăila, Jarcsek la Timişoara…Cum mă-nţelegeam bine cu un director, cum se trezea demis!
Să nu mai vorbim de politică : am fost membru în două partide (PLS-al lui St.Cazimir şi PAC- al mai multora,printre care dom’ profesor Nichi); am fost şi-n Senatul PM (ot Simirad) : vă-ntreb, unde-s azi aceste formaţiuni politice? Pămînt!(vorba lui Ştefan din Apus de soare).
Nu,e prea mult!Conştiinţa mea nu-i elastic, să suporte înfrîngerile tuturor celor cu care-am colaborat bine şi îndelung!Ei,de-aia nu am intrat nici în PSD : mai ştii?!…a căzut de la putere-n 2004 şi mi-l mai imputa mie!

Acu’ vă las : mă duc să-mi caut serviciu, că facultatea de actorie din cadrul Universităţii Ecologice, unde eram angajat…aţi ghicit, s-a desfiinţat şi ea!