miercuri, 27 iunie 2007

Aveţi „stofă” de paraşutist ?



Tuturor ne plac, din cînd în cînd, pericolele :de aceea mergem la bibliotecă ( unde, seara e atît de pustiu, încît ţi-e frică să nu fii atacat!); tot de aceea mergem, periodic la vot, ori la casierie, să ne ridicăm salariul-surpriză.
Din acelaşi motiv privim emisiuni tv ca Din dragoste, De 300 de ori femeie, Iartă-mă, fă!, Folclorul contraatacă degeaba etc.
Azi, dracii mei, încercăm să aflăm însă dacă sunteţi dispus la opţiuni mult mai grave, care cer şi curaj, nu doar masochism. De aceea v-am somat să răspundeţi sincer la-ntrebarea din titlul testului. Am selectat, ruşinaţi, cîteva din răspunsurile primite :

a) Doamne fereşte! Noi abia avem după ce bea apă, tată!…;
b) Prefer să fiu…”paraşută”! Ce, credeţi că la sol viaţa-i mai puţin plină de riscuri? Ha!…;
c) Da, eu sunt paraşutist fiindcă tot neamul meu am fost săritori cu paraşuta :bunicul a sărit şi la 80 de ani de sus, din AN 24 (i-am făcut ieri, de 40 de zile!), iar o mătuşă, şi ea cam sărită, se suie pe bloc (am mutat-o într-un bloc mai puţin înalt!) şi-şi dă drumul în gol, o dată pe trimestru ( cînd îi dă drumul din spital);
d) Credeţi că ăsta e testul curajului, la români? A fi curajos, azi, pe plaiuri mioritice = a supra vieţui; punct ;
e) Maică, io tot vreau s-o termin cu existenţa asta nenorocită (că vine iarna, întreţinerea va fi trei milioane şi pensia mea, numai două), aşa că : unde-i avionul acela? Ce? Paraşută? Dă – o - n să răcie, eu vreau să mor, nu să-mi iau livret de sportiv!…;
f) Eu fui îa armată aşa ceva şi nu fu rău, da’ acu’, la 60 de ani, 128 de kile şi două preinfarcturi…;
g) Sunt de acord că există o beţie a plutirii, o senzaţie inefabilă a ignorării gravitaţiei, o nimicire ex haustivă a spiritului de conservare, dar nici plutirea & beţia pe care ţi-o oferă trăscăul, nu-s de neglijat! …; încercaţi şi voi! …;
h) Vedeţi dvs., sporturile extreme cer calităţi extreme; e bine ca omul să se autocunoască şi să ştie ce i se potriveşte, în viaţă; şi-n meseria mea – hoţ de buzunare – trebuie curaj, stimaţi psihologi, sociologi şi alţi fraieri cu cioc care-n loc să „produceţi”, staţi prin birouri şi vă scremeţi mintea ce întrebări tîmpite să mai puneţi cititorilor care-s naivi…Ptiu!

Comentarea răspunsurilor :

…Da’ ce, parcă mai poţi comenta ceva?!…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu