Vară românească

E aşa de cald, încît nici nu mai pot scrie ceva inteligibil ( v-aţi prins, azi am circumstanţe atenuante!) : acest foileton a fost scris de trei ori şi rescris de cinci. După ce am scrijelit pentru prima oară titlul (Vară românească), mi-a ieşit Basă omîheadxya (care, probabil, înseamnă ceva în limbajul spionilor interbelici). A doua oară, Vamă rostopască ( ăsta ar putea interesa măcar oligofrenii!). În fine, am pus cuburi de gheaţă pe monitor, am îndreptat ventilatorul spre unitatea centrală, şi a ieşit bine : Vară românească. Nu e inteligent, da’ măcar e inteligibil... Am terminat acest articol azi noapte, pe la ora 3 – că abia atunci era (oarecum) răcoare în casă. Pendula bătea mai rar, din cauza caniculei, aşa că arăta abia ora 1. După ce-am scris, nu mai puteam dormi. Am fugit la frigider : am dat să-l deschid ...m-a fript mînerul (deh, dacă nu-l fac şi ei, din azbest!). Am băut apă fierbinte, de la robinetul de apă rece. La robinetul de apă caldă, n-am umblat, de frică să nu se topească... Cum mergeam prin casă, ascultînd sforăitul tip manea al soacrei, am călcat pe-un covoraş de blană ; m-am gîndit, întîi, că noi nu avem covoraş de blană. Apoi, că soţia a vrut să-mi facă un cadou. Dimineaţa am realizat că era valabilă prima variantă : nu era covoraş, era pisica, topită, de la căldură. Am dezlipit-o cu greu de pe parchet. Da’ şi pisicile astea, se găsesc să poarte blană tocmai cînd în România se anunţă călduri de peste 40 de grade! Răzvan Theodorescu gîndesc că e mai fericit... Tot dimineaţa am constatat că soacra mea tace. Culmea! M-am prefăcut că nu observ, să nu-i dau idei...Stătea liniştită în colţul ei, în fotoliu, cu andrelele în mînă şi ochelarii pe nas. Sau invers. Oricum, n-am deranjat-o – dacă era vorba de leşin, sau...hm, altceva, urma să constate fii-sa... Mi-era sete, în continuare. Dar cu ce să-mi astîmpăr setea? Am scos cuburile de gheaţă din congelator ( destul de greu, fiindcă şi tăviţa de cuburi frigea!), şi cîteva secunde am băut apă rece. Apoi, cuburile au devenit apă caldă. Am profitat şi m-am spălat pe cap, cu ele...Nasol e că şamponul va da, de-acum încolo, un gust specific viitoarelor cuburi, care se vor solidifica pesemne, în lunile de iarnă... Ies în balcon : în părculeţ, vecinul meu, scoţianul, fredonează melodii din operete : îi dă mîna, el poartă fustă! Ba chiar îşi şi face vînt cu ea!...Ptiu, spurcatul! La radio se anunţă, în continuare, călduri infernale ; ni se sugerează să nu ţinem mai multe aparate casnice în priză, fiindcă în Ferentari iau foc, în fiecare oră, trei apartamente. Docil, scot din priză radioul, televizorul, calculatorul, foenul, ventilatorul, maşina de călcat, maşina de spălat, aparatul de ras, friteusa... Intră nevastă-mea, cu o gură cît o şură, zicînd ceva despre zăpuşeală şi bărbaţii-paraziţi. Am scos-o şi pe ea din priză şi am aşezat-o simetric, în colţul opus soacrei care , incredibil!, tăcea în continuare. Acum, în premieră naţională, tac amîndouă. Bucuria însă-mi e de scurtă durată : va veni toamna...apoi, iarna... Da’ poate-avem noroc, şi nu le mai apucăm...