Capcane întinse arabilor

Am să vă povestesc una dintre aceste capcane văzută de mine prin anii’84-85, la Timi şoara.Eram în acea perioadă regizor la Teatrul German din localitate.Primisem un aparta ment mare şi frumos chiar în centrul oraşului,pe strada Rodnei la numărul 1(unde era,pe sca ra cealaltă,fostul Comitet pentru Cultură).Stăteam la etajul trei.Lângă mine locuia o familie de nemţi.
Una dintre componentele acestei familii,Dora,care era casnică şi deosebit de curioasă din fire,văd că vine la mine într-o zi,înnebunită,surescitată,excitată şi debordând de mister. După ce se învârte în bucătăria mea şi fumeaza vreo trei ţigări,izbucneşte :”Nu mai pot! Trebuie să-ţi spun!Dacă nu spun cuiva,mor!Ştii ce se întâmplă în clipa asta la noi pe palier?”
Nu ştiam.Atunci, triumfătoare ca orice casnică de vocaţie, care desconspiră ceva grav,rosteşte : ”Bogdan,la noi la colţ,ştii,unde locuieşte măcelarul,Securitatea(poliţia)bate un străin!” …Şi, ca-n tragedia antică,a dus mîna al frunte a durere suportată cu nobleţe.”Am venit să-ţi spun asta,fiindcă dacă nu o spuneam cuiva, mă lovea damblaua!”…
Explicându-i atotştiutoarei mele vecine că mă măguleşte alegerea,mi-am permis să-i mărturisesc că nu înţelegeam nimic din istoria ei senzaţională & încâlcită;ce fel de străin?de ce tocmai la noi pe palier?cum de-a acceptat măcelarul aşa ceva?ce dovezi deţinea?etc. – între bări,poate prosteşti,dar deloc ipocrite :nu eram la curent cu astfel de chestii…
Atunci,Dora abia a aşteptat să termin cu naivităţile şi mi-a oferit toate explicaţiile,plus dovada-pe care am sa v-o descriu, în finalul istorisirii.
Deci:probabil, pe măcelarul care locuia cu noi pe palier,îl aveau la mână şi l-au forţat să pună la dispoziţia operaţiunii, propria lui casă ;numai că pe uşă nu mai scria acum „X-ulescu,măcelar”,ci ”Y-ulescu,doctor primar”.Apoi,un om de-al organelor de ordine & opresiu ne l-a abordat pe un arab(probabil student) şi i-a indicat adresa noastră,spunându-i că acolo îl asteaptă un om cu bani( ’’doctorul’’)care vrea să-i schimbe convenabil (pentru arab), cam 1000 de dolari.Apoi,arabul venea,credul,la adresa indicată.Acolo îi ieşea în întâmpinare , po liticoasă – deşi vag speriată – femeia de serviciu a ”doctorului” (care întâmplător, era chiar nevasta adevăratului locatar,măcelarul).Intrând în sufragerie,arabul avea neşansa să nu-l gă sească pe ”doctor”,ci pe nişte băieţi solizi,care-l luau la pumni şi-i confiscau şi valuta.Îi pu neau cătuşe şi-l duceau la arest.
După o decadă,”la urgenţă”,arabul era condamnat la 6 luni de închisoare şi era scos pe cauţiune, după o săptămână ,de bogaţii lui părinţi din Libia. Cauţiunea era cam de 10.000 de dolari.Plus încă o mie sau două(uneori chiar mai mult)care erau confiscate pe loc,făceau 11.000 – 15.000 de dolari(sumă pe care Ceauşescu şi-o trecea rapid în contul său personal,cel atât de bine ascuns în străinătate,chiar şi după 89…) .
Deci,printr-o acţiune atât de simplă,fără riscuri,Odiosul făcea rost de bani grei (căci, nu uitaţi,operaţiuni de acest gen se desfăşurau, probabil zilnic,pe tot cuprinsul ţării).
Ce dovezi aveam ,atunci, că tot ce mi-a povestit Dora era autentic?Păi chiar am avut o probă dublu/concludentă : 1)am privit pe geamul bucătăriei mele,împreună cu vecina,pe palie rul curţii noastre interioare şi i-am văzut,într-adevăr ieşind,pe gealaţi,ducând la mijloc un tu ciuriu cu cătuşe;2)imediat am am fugit la uşa măcelarului şi am văzut plăcuţa pe care era scris un nume unguresc şi dedesubt explicaţia ”medic primar”…(plăcuţa pe care locatarul a scos-o, după câteva minute).În fine, am auzit-o,peste o jumătate de oră, pe soţia măcelarului plîngând isteric,în bucătăria vecinei mele,şi văitîndu-se că au spart tot din casă, ăia care l-au prins pe străinul cu valuta…
Citind ,imediat după 90 ,articolele lui Băcanu din România liberă,despre conturile lui Ceauşescu(în care se demonstrează,că într-un singur an, Ody primea peste 60 de milioane de mărci, nu mai el ştia pentru ce!),îmi dau seama ce mare a fost foamea lui de valută şi ce sarcini abjecte trebuiau să îndeplinească cei plătiţi pentru obţinerea ei.
Punct.